În Programul de Guvernare pe perioada 2001-2004, în Capitolul IX Reforma Administratiei Publice Centrale şi Locale, Dezvoltarea regională, se prevedea la paragraful 9.1.5. ,,Depolitizarea structurilor administraţiei publice şi eliminarea clientelismului politic” ca unul dintre obiectivele reformei administraţiei publice centrale şi locale, pornind de la evaluarea critică a Comisiei Europene asupra situaţiei din România.
Ca viitor stat membru al Uniunii Eurpene, România trebuia să demonstreze că îşi poate întări treptat capacitatea administrativă, acesta fiind unul din criteriile de aderare pe care trebuia să le indeplinească. Rezultatele obţinute până în anul 2004, precum şi direcţiile de acţiune prevăzute în programul de guvernare pentru perioada 2005-2008 (la capitolul 11 – Reforma administraţiei publice, sunt prevăzute « desfiinţarea rolului politic al prefectului», precum şi « depolitizarea funcţiei publice ») au impus actualizarea strategiei sectoriale a Ministerului Administraţiei şi Internelor privind reforma instituţională din perioada 2004-2006 şi aplicarea la nivelul structurilor responsabile a unor noi măsuri care să asigure reforma instituţională proiectată la data integrării României în Uniunea Europeană. La stabilirea priorităţilor s-a avut în vedere pregătirea transformării prefectului si subprefectului în înalţi funcţionari publici şi profesionalizarea acestor funcţii prin programe de formare specializată.
Ca urmare, în perioada aprilie-decembrie 2005 s-a desfăşurat Programul de formare specializată în administraţia publică pentru funcţia prefecturală, organizat de Institutul Naţional de Administraţie cu sprijinul Ambasadei Franţei în România, conform Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor. Acest program a urmărit profesionalizarea pregătirii şi dezvoltarea abilităţilor manageriale ale prefecţilor şi subprefecţilor, în conformitate cu cerinţele funcţiei deţinute, în contextul reformei administraţiei publice şi a integrării europene şi asigurarea unui schimb de bune practici şi experienţă la nivel de intergrupuri şi de extragrupuri, cu profesionişti de un înalt nivel de pregătire din administraţia publică românească şi europeană. Cursanţii programului au urmat şapte sesiuni de formare cu o durata de 3 zile fiecare, iar la absolvire au primit Diploma de Formare Specializată în Funcţia Prefecturală, emisă de Institutul Naţional de Administraţie.
Având în vedere realizarea unei reforme reale prin care administraţia publică din ţara noastră să se situeze la nivelul standardelor europene, şi ţinând seama de necesitatea respectărilor angajamentelor Guvernului României asumate prin Strategia actualizată de accelerare a reformei administraţiei publice cu privire la delimitarea palierului politic de cel administrativ pentru a evita ingerinţele pe criterii politice în actul administrativ local, în temeiul Constituţiei României[1], republicată , Guvernul României a adoptat Ordonanţa de Urgenţă nr. 179/2005[2].
În capitolul III – Drepturile şi îndatoririle Prefecţilor şi Subprefecţilor se modifică art.22 a Legii 340/2004[3] .
În acelaşi Monitor Oficial a fost publicată Hotarârea Guvernului nr.1655/2005 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de atestare în funcţiile publice de prefect şi subprefect, prin care se reglementau condiţiile de participare şi desfăşurare. Examenul s-a derulat în perioada 20-21 decembrie 2005, în organizarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, iar candidaţii care au promovat examenul de atestare pe post ca înalţi funcţionari publici au fost numiţi în funcţiile publice de prefect/subprefect prin decizii ale Primului-ministru.
Prefecţii şi subprefecţii care au parcurs acest program au avut avut la dispoziţie câteva luni pentru a opta între cariera politică şi funcţia administrativă. 39 de prefecţi au ales a doua alternativă, depunându-şi demisia din partidul din care au făcut parte. Prefecţii din judeţele Caraş Severin, Ilfov şi Dâmboviţa - doi liberali şi un democrat - au demisionat, alegând cariera politică. Pentru judeţele Ilfov şi Dâmboviţa au fost numiţi prefecţi la sfârşitul lunii decembrie 2005 prin hotărâre de Guvern, însă ei urmând să mai aibă de trecut concursul de atestare pe post.
Concluzionând putem spune că depolitizarea este cel mai important element al reformei din perspectiva consolidării democraţiei. El vine din nevoia unei reforme reale în administraţia publică, prin separea acesteia de palierul politic, pentru a evita ingerinţele politice în actul administrativ local. De asemeni, prin depolitizare se urmăreşte eficientizarea şi modernizarea acestui segment al administratiei publice. În acest sens, modernizarea şi adaptarea administraţiei publice la realităţile economiei şi societăţii româneşti, va răspunde în timp cerinţelor structurilor similare din ţările Uniunii Europene. Cresterea transparenţei administraţiei publice prin lărgirea asistenţei pentru public ajută la îmbunătăţirea şi armonizarea modului în care cetăţenii şi administraţia înteleg problemele societăţii, a modului în care găsesc posibile soluţii şi permit implementarea mai eficientă a deciziilor pe baza acordului social. Concret, din reacţiile percepute de noi, putem aminti o accentuare a valorificării principiilor care stau la baza relaţiilor interinstituţionale referindu-ne la imparţialitate, obiectivitate, transparenţă, profesionalizare şi orientare căre cetăţean.
Abordând problema depolitizării administraţiei publice şi căutând soluţii în vederea eliminării clientelismului politic accelerării acestui proces considerăm utile următoarele propuneri:
- respectarea Legii privind statutul funcţionarului public şi aplicarea consecventă a principiului angajării funcţionarilor publici exclusiv pe criterii de competenţă profesională;
- promovarea în funcţii publice numai pe criterii de performanţă şi de moralitate, în spiritul şi pe baza legii;
- formarea continuă a funcţionarilor publici ;
- gestionarea coerentă şi corectă a carierei funcţionarului public prin salarizare corespunzatoare, stimularea şi asigurarea unor condiţii normale de lucru în scopul respectării principiului stabilităţii şi continuităţii în muncă;
- crearea unui sistem performant - naţional şi regional - de pregătire a funcţionarilor publici şi, respectiv, a persoanelor alese în consiliile locale şi judeţene;
- criteriile de evaluare a funcţionarilor publici nu trebuie să mai fie la latitudinea conducerii ierarhice şi politice, aşa cum este cazul în prezent, ci ele se vor baza pe grile de evaluare a performanţelor unităţii administrative, mai ales sub aspectul atingerii obiectivelor şi finalizării programelor sale;
- evaluarea performanţelor a funcţionarilor publici să se facă de către servicii de audit extern, inclusiv evaluatori privaţi. Evaluarea individuală a funcţionarilor trebuie să se facă şi pe baza unor chestionare completate de clienţii acestora, atât persoane fizice cât şi juridice;
- Statutul funcţionarilor publici prevede existenţa unui dosar profesional al fiecărui funcţionar; acest dosar trebuie să fie public şi să poată fi consultat de orice cetăţean, prin intermediul Internetului. Costurile acestei operaţiuni sunt minime, în condiţiile în care dosarele deja există;
În vederea îmbunătăţirii cadrului legal, analizând legislaţia ţărilor europene putem face următoarele propuneri de lege lata:
- scoaterea Institutului Naţional de Administraţie (INA) de sub controlul executivului şi acordarea unui statut asemănător celorlalte instituţii de învăţământ superior, va asigura independenţa acestei instituţii şi va reduce substanţial posibilitatea politizării funcţiei publice;
- scoaterea Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP) de sub controlul Executivului. ANFP este responsabilă pentru selecţia, evaluarea, promovarea şi urmărirea funcţionarilor publici. Independenţa acesteia poate realiza prin asigurarea resurselor bugetare necesare şi subordonarea directă către Parlament;
Apreciem că administraţia publică reprezintă un proces continuu, o activitate neîntreruptă adaptată permanent la condiţiile dinamice ale mediului social. Pentru recunoaşterea completă a fenomenului administrativ, este necesară cercetarea administraţiei publice în raport cu mediul social, care exercită o influenţă considerabilă asupra structurilor, asupra fenomenelor şi conţinutului activităţilor organelor administraţiei, asupra psihologiei şi comportamentelor individuale şi colective ale personalului administratiei.
Orice administraţie este rezultatul mediului social. Structura şi etica oamenilor, nivelul de dezvoltare economică şi tehnică, puterea politică reprezintă tot atâtea elemente care determină formele de activitate ale administraţiei. A studia administraţia, ignorând aceste date, duce la o simplă descriere a sistemului administrativ şi limitează înţelegerea esenţei sale.
[1] Constituţia Romaniei, republicată, art.115 alin.4 prevede că ,, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai în situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora”.
[2] Ordonanţa de Urgenţă Nr. 179/2005 pentru modificarea si completarea Legii Nr.340/2004 privind Instituţia Prefectului, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1142/16.12.2005.
[3]Art.22 al Legii 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectul prevede : ,,Prefectul şi Subprefectul nu pot fi membri ai unui partid politic sau ai unei organizaţii căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice, potrivit legii, sub sancţiunea destituirii lor din funcţia publică”.