În România, etica în administrația publică poate avea o importanță deosebită față de alte state cu administrații publice democratice de tradiție. Procesul legat de elaborarea și fundamentarea cadrului legislativ a administrației publice a fost unul destul de anevoios. Legea managerului public, Statutul funcționarului public ori Codul de conduită au intrat destul de recent în vigoare, instrucțiunile acestora devenind practici instituționale într-un timp îndelungat.
Ignorând dezvoltarea administrației publice în acord cu principiile eticii, motivând faptul că aplicarea legii este suficientă, reprezintă același lucru cu a ignora faptul că decidenții din mediul public sunt persoane, nu simpli executanți, cu propriile sisteme de valori, provenind din medii diferite, iar dorința fiecăruia de afirmare pe plan profesional nu se reduce la conformism, salariu, sarcină de serviciu, sacțiune; identitatea profesională devenind parte componentă a identității personale.
În zilele noastre, în care societatea ca ansamblu este dominată de diverse probleme de corupție, abuzuri de putere în mai toate domeniile de activitate, opina publică a ajuns să suțină din ce în ce mai mult conceptul de etică și implicațiile sale pozitive. Cu toate acestea, este evident faptul că se înregistrează o lipsă a eticii la nivelul întregii societăți.
Astfel, se impune cu celeritate conștientizarea puternicelor efecte negative ale comportamentelor lipsite de etică asupra performanței, randamentului organizațiilor, privite drept un mediu omogen.
Actualmente, etica în administrație reprezintă un subiect și o preocupare curentă. O argumentare la afirmația precedentă este aceea că promovarea corectitudinii în comportamentul funcționarului public a repezentat dintotdeauna un scop ce are finalitate directă, în acțiunile ce vin în sprijinul cetățenilor.
Astăzi trebuie să percepem etica în administrația publică ca o nevoie absolută. În numeroase situații s-a dovedit că aceasta reprezintă o necesitate, iar respectarea principiilor eticii conduce la obținerea unor rezultate mai favorabile în toate domeniile de activitate.
Elemente cum ar fi implicarea accentuată a statului prin organismele sale specifice în asigurarea bunăstării cetățenilor; apariția noilor instrumente de management ori gestiune cu rol direct asupra sporirii eficienței activităților specifice spațiului administrativ; siguranța oferită cetățenilor prin respectarea drepturilor fundamentale și prin oferirea unor servicii de calitate, au condus treptat la amplificarea preocupărilor asupra manifestării comportamentului etic în cadrul administrației publice.
Odată cu evoluția societății, interesul pentru existența conceptului de etică în administrația publică a înregistrat o tendință ascendentă. Factori precum: motivele circumstanțiale, anumite divergențe de mai mică sau mai mai mare intensitate, publicate de mass-media; motive politice, etica fiind astăzi considerată o valoare de prim rang; diferite situații de conflict; o schimbare de mentalitate a societății în ansamblu, au generat anumite transformări.
Aceste schimbări în modalitățile de trai sunt atât de extinse și se manifestă cu atâta intensitate în diverse arii ale existenței, încât putem afirma că asistăm la o adevărată schimbare de mentalitate în rândul oamenilor, referitor la moralitate și etică, concepte atât de necesare în mai toate ipostazele vieții.
Atunci când ne referim la etica în administrația publică, facem direct trimitere la etica și om, cel din urmă fiind elementul care conferă o justificare și fundamentare organizațiilor politice, economice ori administrative. “Etica publică studiază comportamentul funcționarilor publici în vederea finalității serviciului public care îi este inerent. Este știința care tratează moralitatea acțiunilor realizate de funcționarii publici”[1]. Conform acestei afirmații, realizăm faptul că etica publică, ca și etica în sine este o știință practică. Putem spune că studiul eticii în administrația publică reprezintă o știință deoarece activitatea acesteia este generată pe baza unor principii generale ce definesc moralitatea actelor umane săvârșite de către funcționarul public.
Prestarea serviciilor cu caracter public oferite colectivităților reprezintă pilonul principal al eticii în sfera publică, așa cum este gestionarea binelui comun.
În conformitate cu literatura de specialitate, etica în administrația publică poate fi analizată din trei persepctive distincte: asocierea sa cu o activitate de tip social, cu rolul său primordial de a asigura un bine public; aspectul său organizațional, având în vedere faptul că o organizație poate fi considerată un grup de persoane specializate ce realizează o sarcină comună; o cultură organizațională sau mai bine spus un set de principii bine definite pe baza cărora se orientează politica și acțiunile desfășurate.
Într-o abordare corectă, seria de principii etice nu trebuie privită drept o restricție pentru activitatea ce se desfășoară în cadrul administrației publice. Acesta ar trebui considerat o reală garanție pentru o mai bună gestiune a actului administrativ, iar în planul cetățenilor, drept o modalitate de conștientizare a faptului că administrația publică prestează servicii publice de calitate, menite să asigure satisfacerea intereselor colectivităților.
Etica în administrația publică cuprinde mai multe domenii: loialitatea politică, cea administrativă, veridicitatea informațiilor față de cetățeni, etc.
Motivele care ne conduc la afirmația că funcționarii publici trebuie să își desfășoare activitatea ținând cont de etica profesională a administrației publice evitând abuzurile de putere, sunt:
- deciziile administrative sunt luate de către persoane de autoritate publică
- instituțiile în care își desfășoară funcționarii publici activitatea, au la baza valori precum raționalitate, eficiență ori autoritate
- instituțiile specifice administrației publice sunt subordonate mediului politic caracterizat de principii și valori conflictuale
- funcționarii publici sunt cei care găsesc soluții la problemele cetățenilor, punând astfel în practică politicile publice
- în sectorul public funcționarii publici au sarcina de a promova și menține valori ca egalitatea, dreptatea, corectitudinea, respectul pentru demnitatea persoanei.
[1] Daniela Tatiana Corodeanu, “ Etica in Administraţia Publică, Dileme etice în organizaţie şi instrumente de rezolvare a acestora”, Editura Tehnopress, Iasi, 2007, p. 16.