Abuzul de putere poate fi definit ca folosirea autorităţii cu care o persoană este investită pentru a beneficia în mod nemeritat sau pentru a oferi tratament preferenţial nemeritat unui grup sau unei persoane.
Abuzul de putere in administratia publică a fost considerat de unii autori[1] drept un posibil efect negativ al procesului de descentralizare care “poate merge până la a pune în pericol unitatea naţională”.
Pentru evitarea unor posibile probleme în acest sens, Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici cuprinde în cadrul Principiilor generale la art. 3 integritatea morală, principiu conform căruia funcționarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru alții, vreun avantaj ori beneficiu în considerarea funcției publice pe care o dețin, sau să abuzeze în vreun fel de această funcție.
Totodată actul normativ precizează în cadrul art. 17 alin. (1): “Este interzisă folosirea de către funcționarii publici, în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, a prerogativelor funcției publice deținute”
Totuși legea nu conține o definire exacta a sintagmei “abuz de putere” ci se încearcă o definire prin exemplificare: art. 17, alin (2) “Prin activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de elaborare a proiectelor de acte normative, de evaluare sau de participare la anchete ori acțiuni de control, funcționarilor publici le este interzisă urmărirea obținerii de foloase ori avantaje în interes personal ori producerea de prejudicii materiale sau morale altor persoane”[2].
Conform Art. 17, alin.3 “Funcționarilor publici le este interzis să folosească poziția oficială pe care o dețin sau relațiile pe care le-au stabilit în exercitarea funcției publice, pentru a influența anchetele interne ori externe sau pentru a determina luarea unei anumite măsuri.”[3]
Art. 17, alin.4 “Funcționarilor publici le este interzis să impună altor funcționari publici să se înscrie în organizații sau asociații, indiferent de natura acestora, sau să le sugereze acest lucru, promițându-le acordarea unor avantaje materiale sau profesionale”[4].
Codul de conduita al funcționarilor publici, tot în vederea prevenirii abuzurilor din partea celor care lucrează în sectorul public mai realizează și o distincție între interesul public și cel personal al funcționarului public. Prin codul de conduită cele două sintagme sunt definite astfel :
- a) prin interes personal se înţelege orice avantaj patrimonial sau nepatrimonial urmărit de funcţionarul public, pentru sine sau pentru familia sa, părinţii, prietenii sau pentru persoanele apropiate ori pentru persoanele juridice sau organizaţiile cu care acesta a avut relaţii de afaceri sau de altă natură, care poate afecta imparţialitatea şi integritatea sa în exercitarea funcţiei publice.
- b) prin interes public se înţelege soluţionarea solicitărilor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, de drept public şi de drept privat, române şi străine, precum şi îndeplinirea atribuţiilor de către funcţionarii publici, în mod regulat şi continuu, cu imparţialitate şi corectitudine, conform competenţelor care le revin, potrivit legii.
În practică, principalele forme de abuz de putere sunt:
- practicarea abuzului de putere în vederea obținerii de câștiguri imediate
- abuzul de putere exercitat de către organule de conducere asupra subalternilor impunându-le un volum de muncă excesiv
- abuzul de putere manifestat prin cazurile de discriminare din partea superiorilor asupra funcționarilor publici ierarhic inferiori
- abuzul de putere sub forma violenței fizice și morale din partea personalului de conducere exercitat asupra personalului de execuție
- abuzul prin cheltuirea nejustificată a banului public prin achiziția de servicii și bunuri la un nivel al costurilor supraestimat
- abuzul prin demiterea nejustificată a funcționarilor de către conducător
- abuzul de putere manifestat prin folosirea bunurilor și resurselor instituției în interes personal
[1] Prof. dr. Gheorghe Voinea si Lect. drd. Elena Rusu , “Teorema descentralizării şi impactul ei asupra bunăstării unităţilor administrativ-teritoriale”.
[2] http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/
[3] Idem
[4] Ibidem