Metodele de cercetare folosite în ştiinţa administraţiei sunt metoda analizei juridice şi de cercetare a activităţilor nejuridice. Se foloseşte şi metoda inductivă ca metodă principală, datorită faptului că ştiinţa foloseşte experienţa ca mijloc de confirmare a concluzii lor şi ipoteze lor sale.
De regulă, pentru observarea faptelor şi fenomenelor de natură administrativă se folosesc următoarele metode:
- statistica; este studiul frecvenţei şi cantităţii actelor sau faptelor administrative; valoarea metodei este determinată de analiza cifrelor care permite aprecierea proporţiilor dintre fenomenele evaluate în prealabil.
- anchetele; se folosesc în cercetări sociologice şi constă în formularea unor serii de întrebări legate una de alta şi colectarea răspunsurilor de la persoanele din grupul interogat (un eşantion stabilit). Ancheta se concretizează într-un chestionar statistic, ea privind situaţii ce nu pot fi exprimate în unităţi de măsură, dar prelucrarea datelor anchetei conduce la cifre şi proporţii cantitative. Care foloseşte un set de întrebări formulate de persoana care chestionează, adresată unor indivizi care fac parte din colectivitatea administrată şi beneficiază de exercitarea funcţiilor autorităţilor administraţiei publice.
- analiza şi sinteza, definesc activitatea de culegere, grupare, clasificare, evaluare şi valorificare a informaţiilor din domeniul social. Metoda se aplică pentru a scoate în evidenţă fenomene relevante pentru organizarea şi funcţionarea administraţiei publice.
- studiul documentelor oficiale adoptate de autorităţile administratiei centrale şi locale; aceste documente constituie o sursă importantă de, informare pentru ştiinţa administraţiei. Dintre acestea, cele mai importante sunt documentele care se adresează publicului. Ele reflectă conţinutul şi stilul muncii administrative iar analiza lor poate furniza date şi fapte care privesc organizarea şi funcţionarea administraţiei publice centrale şi locale, modul de aplicare, a principiilor administraţiei, tipul de relaţii cu publicul larg, îndeplinirea atribuţiilor autorităţilor şi ale funcţionarilor publici aleşi sau numiţi.