Termenul de management are semnificaţia de ştiinţă a conducerii, sau ansamblul activităţilor de conducere desfăşurate în scopul pregătirii, adoptării şi aplicării deciziilor optime în programarea, desfăşurarea şi reglarea proceselor microeconomice. În acelaşi timp, acest termen cuprinde atât activitatea de conducere, cât şi funcţia de conducere.
Într-o organizaţie privată activitatea de conducere se materializează în prevederea unei linii de conduită, în elaborarea programelor şi adoptarea acestora la resursele umane, materiale şi financiare, în stabilirea normelor, precum şi în menţinerea lor.
Această activitate de conducere care s-a dovedit viabilă în sectorul privat al economiei, a fost implementată cu succes pentru prima dată în sectorul serviciilor publice din SUA; de exemplu, administraţiile publice recurg la consilieri în management în vederea asigurării eficienţei în serviciile lor; pe lângă acţiunile desfăşurate în folosul activităţilor locale, marile servicii federale apelează la consilieri manageri pentru soluţionarea problemelor de organizare etc.
Practica a dovedit că managementul ca teorie a conducerii administrative reprezintă o aplicare concretă a ştiinţei administraţiei. De asemenea, în noţiunea de mananagement sunt cuprinse şi activităţi care ţin de business (afaceri, ocupaţii), de marketing (prospectarea pieţei) şi de tip management (conducerea superioară).
Managementul modern în administratia publică urmăreşte formarea unui administrator care să nu se limiteze numai la îndeplinirea funcţiilor de conducere. El trebuie să cunoască, totodată, cerinţele şi trebuinţele cetăţeanului, satisfacţiile şi nemulţumirile sale şi, astfel, să procedeze la cercetarea cauzelor care le determină. Cu alte cuvinte, el este un expert nu numai în metodele de lucru al aparatului administrativ, ci şi în domeniul nevoilor şi aspiraţiilor cetatenilor.
Un alt factor important care influenţează dezvoltarea ştiinţei administraţiei în strânsă legătură cu managementul este marketingul. Acesta reprezintă, aşa cum se ştie, un ansamblu de procese prin care producţia poate fi adaptată nevoilor actuale şi,viitoare ale consumatorului, pentru satisfacerea integrală, la timpul şi locul dorit, cu mărfurile cerute de acesta în condiţiile rentabilităţii întreprinderii producătoare sau societăţii comerciale.
Conceptia utilizată în activitatea de marketing a societăţilor comerciale cu capital privat poate fi folosită şi în administraţia publică. Înainte de a se gândi la serviciile publice care ar fi necesare cetăţenilor, managerii administraţiei publice trebuie să gândească la fel ca un consumator (client) al serviciilor, să cerceteze piaţa, acestor servicii, nivelul de cantitate şi calitate ale acestora, cerinţele şi resursele cetăţenilor care vor beneficia de aceste prestări de servicii. Pe baza acestor reguli de marketing, autorităţile administraţiei publice îşi vor stabili strategia activităţii lor pe termen mediu sau lung.
Aplicarea managementului în administraţie atât în SUA, cât şi în ţările Comunităţii Europene s-a realizat prin elaborarea unor soluţii practice utilizabile în toate administraţiile. Principalul autor al acestor soluţii şi formule practice este Luther Gulick, care şi-a concretizat ideile în formula alcătuită din literele POSD CORB, iniţialele unor principii valabile în interesul oricărei administraţii. Astfel:
-, P" corespunde cuvântului planning şi presupune existenţa unor viziuni globale asupra sarcinilor administraţiei şi o planificare pe termen mediu în interiorul acesteia;
- ,,O" organizing este corelarea strucutrilor din interiorul administraţiei;
- S" staffing care are înţelesul de state majore în diversele servicii ale administraţiei publice, respectiv modul în care este asigurată conducerea;
- "D" directing" care consemnează modalitatea de luare a deciziilor în fiecare serviciu şi criteriile după care se adoptă decizia globală;
-"CO"coordinating care este studiul interrelaţiilor între unităţi administrative de acelaşi grad.
-"R" reporting, informarea publicului şi a funcţionarilor publici cu privire la activitatea autorităţilor administraţiei publice;
-"B budgeting care se referă la finanţare şi evaluarea costurilor.
Aplicarea acestei formule a determinat autorităţile administraţiei publice din SUA, la început, apoi din Marea Britanie şi din celelalte ţări europene, la crearea în cadrul ministerelor a aşa-numitelor servicii Organizare şi Metode. care au drept obiect cercetarea permanentă a căilor, a mijloacelor şi metodelor de îmbunătăţire a activităţii autorităţilor, atât din punctul de vedere al funcţionării acestora, cât şi din punctul de vedere al reformei structurii lor.
În afara acestei formule se mai aplică formula PPBS în SUA, care înseamnă planificare, programare, buget şi finanţare. În Franţa, această formulă a fost aplicată sub denumirea de RCB, rationalisation des choix budgetaires care presupune analizei sistemelor pe baza unor comparaţii cum sunt:
- definirea completă şi precisă a obiectivelor cercetate cu ajutorul tehnologiei informaţiei;
- eşalonarea pe termen mediu a costurilor fiecărei operaţii;
În orice activitate umană se regăseşte actul conducerii acesteia. De aceea, managementul general, ca ştiitiă a conducerii, se aplică în toate domeniile de activitate: economie, administraţie, învăţământ, sănătate, cultură, armată etc. Managementul general a contribuit, datorită evoluţiei sale rapide ca ştiinţă a conducerii, şi la evoluţia ştiinţei administratiei.
Întrucât managementul se aplică începând cu cele mai mici organizaţii şi terminând cu întreaga societate, se poate aprecia că ştiinţa administraţiei poate fi considerată ca o ramură a managementului general.
Teoria administraţiei are în prezent toate trăsăturile caracteristice ale managementului general. Este o ştiinţă politică, dar şi o artă a conducerii, trăsături pe care la îmbină în mod armonios, pentru a se putea adapta tuturor cerinţelor cetăţenilor în slujba cărora se află.
Managementul general la fel ca teoria administraţiei au ca obiect viaţa socială, interacţiunea factorilor obiectivi şi subiectivi, gândirea, atitudinea, comportamentul, morala, şi organizarea colectivităţilor umane. În consecinţă, oricât de avansate ar fi metodele matematice şi cantitative de cercetare, problemele sociale nu pot fi reduse la simple ecuaţii.
Atât ştiinţa administraţiei, cât şi managementul general urmăresc optimizarea sistemului social. Ambele ştiinţe trebuie să realizeze armonizarea dintre gândirea creatoare, inovaţie şi posibilităţile existente. Ele trebuie să creeze bazele progresului. Ambele ştiinţe realizează unitatea dintre inovaţie şi îmbunătăţirea activităţilor existente, şi ele trebuie să găsească modalităţi eficiente de acţiune, cu randament maxim şi efort minim.