Această noţiune fundamentală pentru teoria administraţiei publice este consacrată de Constituţia României în Titlul II consacrat drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor în care, la art. 26 se precizează că autorităţile publice respectă şi ocrotesc aceste drepturi.
De asemenea, Titlul III, consacrat organizării de stat, poartă chiar de denumirea Autorităţi publice. În această secţiune sunt abordate instituţii ca Parlamentul; Consiliul Legislativ; Preşedintele României; Guvern; ministere şi alte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice; autorităţile administraţiei publice locale (consiliul local, primar, consiliul judeţean, prefect); instanţele judecătoreşti; Ministerul Public; Consiliul Superior al Magistraturii.
În plus, despre autorităţi publice se vorbeşte şi în alte capitole ale Constituţiei, cum ar fi art. 55-57 privind Avocatul Poporului, art.139 privind Curtea de Conturi, sau art. 140-145 privind Curtea Constituţională.
Faţă de această situaţie, tragem concluzia că noţiunea de autoritate publică este folosită în două accepţiuni:
- în titlul II noţiunea este folosită în sens larg, conform căreia autoritatea publică este un funcţionar public, agent care are prerogative de putere publică indiferent dacă este prevăzut sau nu în Constituţie;
- în Titlul III se are în vedere un sens restrâns, potrivit căruia autorităţile publice sunt organele prin care se exercită functiile statului.
Structurile organizate potrivit legii pentru realizarea puterii executive a statului în mod concret şi nemijlocit sunt autorităţi ale administraţiei publice. Această accepţiune cuprinde şi explică anumite trăsături specifice tuturor autorităţilor administraţiei publice şi anume:
- autorităţile administraţiei publice sunt organe de stat, ceea ce implică, pentru
asigurarea realizării sarcinilor lor specifice, posibilitatea de a folosi forţa publică a statului;
- autorităţile administraţiei publice sunt înfiinţate prin lege sau în baza legii, pentru că
înfiinţarea lor în alt mod le-ar lipsi de autoritatea publică de care au nevoie în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin;
- întreaga activitate a acestor autorităţi ale administraţiei publice se desfăşoară pe baza
şi în vederea executării legii. Această trăsătură este desprinsă din aceea că însăşi activitatea puterii executive, ale cărei sarcini le înfăptuiesc autorităţile administraţiei publice, se desfăşoară pe baza legii;
- actele juridice adoptate sau emise de aceste autorităţi sunt supuse unui control de
legalitate prevăzut de lege;
- activitatea acestor autorităţi ale administraţiei publice este realizată în practică de un
personal de specialitate, de funcţionarii publici;
- întreaga activitate a acestor autorităţi ale administraţiei publice se desfăşoară
în interesul statului, judeţului, oraşului şi comunei, precum şi al cetăţenilor ca membri ai acestor colectivităţi umane locale.
În practică, pentru a şti dacă un organ de stat este sau nu, o autoritate a administraţiei publice, se pot folosi criteriile susmenţionate:
Exemplu: Deşi unele instituţii publice, asociaţii şi fundaţii, sau agenţi economici, întrunesc unele dintre trăsăturile susmenţionate, totuşi ele nu întrunesc criteriile pentru a fi considerate autorităţi ale administraţiei publice, în primul rînd, pentru că nu sunt investite cu prerogative de putere publică.