Activitatea autorităţilor administraţiei publice se caracterizează prin acte juridice,acte cu caracter politic,fapte materiale juridice,operaţiuni tehnico-administrative. Producerea de efecte juridice constă în naşterea, modificarea sau stingerea unor acte juridice, iar în cadrul formelor concrete de realizare a activităţii executive,locul central îl ocupă actele adminstrative.
Contracul administrativ – acesta preia trăsături definitorii ale actului adminstrativ, dar şi aleactlui de drept civil, fără a se identifica cu vreunul dintre acestea.
Dreptul administrativinteresează studiul actelor unilaterale ale administraţiei ,dar şi al contractelor adminstrative ca forme juridice de exprimare a unor acţiuni la nivelul administraţiei publice.
Pe lângă acte juridice, la nivelul adminstraţiei sunt şi fapte materiale, care nu concretizează o voinţă juridică, de unele dintre ele, legea stabilind producerea unor efecete juridice.
Operaţiuni adminstrative – activităţi materiale, neproducătoare de efecte juridice, dar care intervin de regulă în procedura de elaborare, emitere sau executare a unor acte administrative.
Acte cu caracter politic – emană de la autorităţile administrative centrale, putând fi caracterizate ca declaraţii de voinţă prin care se precizează atitudinea adoptată de autorităţile emitente în conducerea statului.
Sub aspect terminologic cuvantul act provine din latinescul „actum” care semnifică a lucra, a face , a acţiona.
Legislaţia, practica, doctrina nu folosesc o terminologie unitară pentru a desemna cel mai important tip de act juridic aparţinând autorităţilor administraţiei publice. Astfel în doctrina postbelică se foloseau două noţiuni: 1.act administrativ ( pentru a pune accentul pe ideea de activitate ) ; 2.act de drept administrativ ( pentru a pune accentul pe ideea de regim juridic aplicabil ). În realitate,desemenează una şi aceeaşi noţiune. În doctrina interbelică , actele puterii executive în raport cu parlamentul difereau de actele puterii executive în raport cu cetăţenii. În cea de+a doua categorie intrau actele de autoritate care difereau de actele de gestiune, ultimele fiin dupuse dreptului comun.
Actele de autoritate – manifestări de voinţă ale autorităţilor administraţiei competente prin care se creează situaţii juridice noi supuse regulilor de drept public.
Actele de gestiune – manifestări de voinţă ale autorităţilor administraţiei competente prin care se creează situaţii juridice cu caracter patrimonial supuse regulilor de drept privat.