Prin regimul juridic înţelegem regulile de fond şi de formă care dau particularitate unor acte juridice; în cazul actelor administrative avem în vedere condiţiile de valabilitate ale acestora, elementul central fiind legalitatea, analizată diferit în doctrină în raportul cu oportunitatea.
După un curent de gândire fundamentat de Şcoala de Drept public de la Cluj, legalitatea este calificată ca o condiţie de valabilitate a actelor administrative alături de oportunitate.
Potrivit tezei dezvoltate de specialiştii în dreptul public de la Bucureşti, oportunitatea este ea insăşi o condiţie de legalitate fără de care nu putem vorbi de valabilitatea unui act administrativ.
Legalitatea reprezintă obligativitatea conformării actelor administrative dispoziţiilor constituţionale,legilor adoptate de parlament,tuturor actelor juridice cu forţă juridică superioară.
Oportunitatea se regăseşte potrivittezei fundamentate în cadrul Uniunii Europene în puterea discreţionară de care dispune administraţia înţeleasă ca marjă de apreciere lăsată la latitudinea funcţionarilor publici de a alege între mai multe căi posibil de urmat pentru a ajunge la scopul stabilit de legiuitor.
Distingem în drept condiţii generale de legalitate şi specifice pe considerente de oportunitate.
Astfel actele administrative trebuie să fie emise în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, legilor adoptate de parlament, tuturor actelor administrative cu forţă juridică superioară. Actele administrative trebuie sa fie emise de autoritatea competentă şi în limitele competenţei. Actele administrative trebuie să fie emise în forma şi procedura prevăzută de lege.
În ce priveşte sfera condiţiilor specifice pe considerente de oportunitate rezultă interesul public ocrotit de lege fără a pune semnul egalităţii între scopul legii şi spiritul acesteaia.