Administrație publică

Tranziţia spre democraţie a Republicii Moldova

Prăbuşirea regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est şi dest­ră­ma­rea URSS a demarat procesul profundelor transformări pentru un întreg şir de ţări, în cadrul cărora democratizarea societăţii a fost stabilită ca obiectiv pri­mo­r­dial. Iniţiate în situaţii mai mult sau mai puţin similare, procesele de democ­ra­ti­za­re constituie trăsătura de bază a transformărilor politice de după 1991 dintr-un număr de aproximativ 27 ţări, majoritatea fiind din Europa Centrală şi de Est. To­tuşi, experienţa anilor de tranziţie de până acum, precum şi analiza situaţiei cu­rente demonstrează că ţările din acest spaţiu înregistrează rezultate diferite a pro­cesului de democratizare. În acest sens, evidenţierea factorilor determinanţi a di­versităţii efectelor reformării, conştientizarea şi analiza rolului acestor factori în societate trebuie să contribuie la o mai bună înţelegere a căilor specifice de de­sfăşurare a procesului tranziţiei şi a rezultatelor obţinute. Considerăm că nu­mai într-un aşa context poate fi înţeleasă tranziţia democratică a Republicii Mo­l­dova şi diferenţa de rezultate care au fost înregistrate ca urmare a procesului de de­mocratizare.

În literatura de specialitate se evidenţiază profunda polemică privind gene­za, esenţa şi căile proceselor de democratizare. Situaţia vizată este determinată da faptul că unii autori, precum M.Godelier, D.Rustow, A.Przeworski, în abo­r­da­rea procesului de democratizare pun accentul pe însuşirile calitative ale de­mo­cratizării, pe când aşa autori precum R.Banegus, D.Sandu, interpretează tran­zi­ţia în mod extensiv, definind-o ca o simplă schimbare socială, o simplă etapă istorică[1]. Fără a intra în polemica vizată, vom menţiona doar că procesul de tranziţie ca etapă istorică, relativ autonomă, reflectă stările şi procesele di­ve­r­ge­n­te de restructurare radicală şi complexă a societăţii de până la ieşirea acesteia la treapta calitativ nouă de dezvoltare a economiei, de stabilizare a structurilor so­ciale şi politice[2], definiţie care după noi sintetizează atât aspectele calitative, cât şi pe cele extensiv-cantitative ale procesului vizat. 

Analiza transformărilor democratice în Republica Moldova este o problemă de­loc uşoară ce necesită a scoate în evidenţă specificul contextului de realizare a lor. Din punctul nostru de vedere, un prim specific al tranziţiei democratice a Re­publicii Moldova este determinat de îmbinarea elementelor structurale ale tra­nziţiei politice şi ale tranziţiei la economia de piaţă. O aşa situaţie în literatura de specialitate este evaluată ca „dublă tranziţie”, adică ca tranziţie politică şi tra­n­ziţie economică. O atare tranziţie se consideră a fi drept un proces mult mai co­mplicat şi controversat decât simpla democratizare politică a ţării[3]. O astfel de interpretare este datorată abordării sistemice, potrivit căreia regimul politic ca tip specific al relaţiilor politice îşi are geneza nu numai în sistemul politic, ci şi în sistemul general social, inclusiv sistemul economic. În acest sens, cu toate că Re­publica Moldova nu este singura ţară care realizează „dubla tranziţie”, con­si­de­răm, totuşi, că structura economică distinctă, cu ale sale elemente specifice de­termină o anumită influenţa asupra tranziţiei politice în ţara noastră, fiind im­p­licaţi atât factori interni, cât şi internaţionali.

Tranziţia la economia de piaţă în Republica Moldova, reformele social-eco­no­mice s-au soldat cu un preţ social enorm, cu un grad înalt al sărăciei, con­di­ţi­o­nată atât de factori obiectivi, cât şi subiectivi, fapt ce are profunde implicaţii în toate domeniile vieţii social-economice şi politice din ţară. Astfel,  Republica Moldova se plasează pe locul 115 la capitolul Indice al Dezvoltării Umane (0,671), mai jos de cât media regională CSI-CEE şi cea globală[4]. Analiza re­la­ţi­ei dintre sărăcie şi democraţie este destul de complexă şi necesită un studiu cu mult mai profund. Pentru  întâi, atragem atenţie asupra faptului că majoritatea sta­telor democratice din sistemul internaţional pot fi definite ca state cu un înalt grad al bunăstării sociale, iar în baza acestui fapt avem  posibilitatea de a ide­nti­fi­ca incompatibilitatea între aceste două fenomene[5]. Totuşi, faptul că unele ţări, precum India, sunt etichetate ca democratice sau cel puţin parţial democ­ra­ti­ce, de­ja impune necesitatea profundei reflecţii asupra relaţiei dintre cele două fe­no­me­ne, excluzându-se incompatibilitatea totală[6]. Interpretarea de către unii autori a condiţiilor materiale anevoioase ca ceva inevitabil în contextul tranziţiei de­mo­crate poate determina concluzia că sărăcia e suficientă pentru compromi­te­rea democraţiei sau a proceselor de reformă democratică. Dacă reformele nu sunt implementate în condiţii democratice, atunci se pot instituţionaliza conf­li­c­te le­ga­te de procesul de distribuţie, fapt ce complică tranziţia democratică[7].

Profundele implicaţii politice în contextul tranziţiei sunt determinate de un alt efect al tranziţiei economice – emigraţia, care potrivit datelor prezentate, a că­­pătat proporţii impresionante în Republica Moldova şi variază între 600 mii (da­te oficial prezentate) emigranţi şi 1 mln[8]. Analiza relaţiei tranziţie democ­ra­tă – migraţie este o sarcină deloc uşoară, la etapa prezentă fiind absente careva pu­­b­licaţii speciale solide care ar demonstra această legătură. Relaţia dată nece­si­tă o abordare  sistemică, deoarece aceste două fenomene au puncte de tangenţă ca­­re necesită a fi valorificate în vederea raţionalizării practicii social-politice, op­­ti­­mi­zării activităţii organelor de decizie şi a opoziţiei[9]. Impresionantele di­me­n­­si­uni ale emigraţiei în Republica Moldova au afectat capitalul uman şi so­ci­al care constituie importanţi factori necesari a fi valorificaţi în contextul tran­zi­ţi­ei şi co­n­solidării democrate[10]. Astfel, dacă determinarea migraţiei de către pro­ce­sul tra­n­ziţiei este un fapt deja demonstrat, atunci considerăm că relaţia poate fi şi inve­r­sată. Conform teoriei transformărilor sociale, procesele demografice la rândul său constituie un important factor ce determină profunde schimbări în cadrul so­ci­etăţii[11]. În cazul Republicii Moldova creşterea dimensiunilor feno­menului vi­zat a avut profunde implicaţii politice asupra proceselor electorale, iar conş­ti­en­ti­zarea deplină a efectelor sale asupra procesului vizat urmează încă a fi scoase în evidenţă. Dacă luăm în consideraţie plecarea peste hotare pre­po­n­derent a ca­te­goriilor sociale tinere şi un aşa fenomen ca preferinţele electorale în de­pen­de­n­ţă de categoriile de vârstă, atunci am putea deduce tendinţele de predo­mi­nare a unor forţe politice cu note nostalgice faţă de trecutul sovietic. În baza ce­lor me­n­ţionate, putem concluziona că procesul tranziţiei democrate în Re­pu­b­lica Mo­l­dova reprezintă un fenomen multidimensional care este caracterizat prin­tr-un grad înalt de complexitate al dublei tranziţii – tranziţia politică şi tra­n­zi­ţia la eco­nomia de piaţă.

Complexitatea dublei tranziţii a Republicii Moldova este completată de un al treilea factor, care a început a se impune recent în studiile occidentale de spe­ci­alitate. Acesta este factorul identitar, ce complică substanţial procesele de tra­n­ziţie democratică. Ipoteza potrivit căreia „înalta pluralitate culturală, ling­vi­s­ti­că, religioasă în unele state imature face mai dificilă tranziţia spre democraţie”  a fost utilizată pentru a identifica specificul tranziţiei în unele ţări din Europa de Sud-Est şi din spaţiul post-sovietic[12]. Considerăm că această ipoteză se referă pe­rfect pentru a descrie situaţia şi din Republica Moldova. Disputele privind ide­ntitatea naţională persistă la toate nivelele, dar mai ales sunt foarte profunde la nivel politic, afectând consensul civic şi politic de bază a societăţii, element ca­re în opinia noastră constituie o condiţie de bază pentru realizarea cu succes a tranziţiei democrate[13]. O astfel de criză de identitate naţională afectează încre­de­rea populaţiei în instituţiile statale, precum şi determină înrăutăţirea relaţiilor sociale şi interetnice din ţară. În plus, criza de acest tip într-o ţară lipsită de tra­di­ţii democrate constituie o tentaţie de comportament nedemocratic al statului, mecanismul căruia poate fi implicat de partea uneia din părţile conflictului iden­ti­tar, sau din partea unor forţe politice. În acest sens, mai multe acte legislative şi acţiuni ale statului au încălcat neutralitatea şi obiectivitatea poziţiei statului în cadrul conflictului identitar. De exemplu: adoptarea Concepţiei politicii naţio­na­le a Republicii Moldova cu contestata sintagmă „neutralizarea politico-juridică a tentativelor de demoldovenizare”, implicarea autoritară şi partajată a statului în chestiunile de limbă şi istorie, fără un profund dialog cu societatea civilă şi opo­ziţia, precum şi utilizarea partajată a resurselor statului în problema vizată, afectează tranziţia democrată a ţării şi pune sub semnul întrebării şirul re­for­me­lor promovate[14]. În acest sens, promovarea şi consolidarea democraţiei în Re­pu­b­lica Moldova caracterizată de profundele crize identitare sau naţionale poate fi favorizată numai de construcţia unui stat oferă egalitate politică tuturor cetă­ţe­ni­lor şi retragerea statului în limitele statului de drept.

Stabilitatea sistemului internaţional sau regional în cadrul căruia se desfă­şo­a­ră procesele de democratizare constituie o condiţie necesară pentru realizarea cu succes a acesteia, o condiţie care este în continuă ascensiune în contextul glo­balizării şi creşterii interdependenţei internaţionale. Rolul mediului inter­na­ţi­o­nal în analiza transformărilor politice interne a fost subliniată încă la începutul sec.XVI de către N.Machiavelli, care accentua că „anumite fenomene politice pot avea ca forţe motrice sau pot fi influenţate de două grupe diferite de factori: interni şi externi”[15]. De asemenea, I.Kant a manifestat o astfel de îngrijorare po­­t­rivit căreia „instituirea unei Constituţii interne necesită o potrivită ordine a re­la­ţi­ilor externe a statului”[16], respingându-se ideea dezvoltării democraţiei aco­lo un­de pericolele venite din exterior presează zilnic asupra ţării. Analiza in­f­lu­en­ţei externe asupra proceselor de democratizare în literatura de specialitate este de­­stul de controversată, fiind evidenţiate mai multe modalităţi de realizare a influenţei asupra statelor. Astfel, unii autori evidenţiază patru categorii analitice prin care este posibilă realizarea analizei influenţei actorilor internaţionali asu­p­ra rezultatului politic intern: controlul; influenţa contagioasă(difuzia); convin­ge­rea; condiţionarea[17]. Susţinerea acordată pe parcursul procesului de democ­rati­za­re din partea comunităţii internaţionale a statelor democratice, reprezentată de statele Europei occidentale şi Americii de Nord este un fapt exclus oricărei în­do­ieli şi considerăm că necesită un studiu distinct. În cazul nostru, dorim a sub­li­nia prezenţa unui alt factor care distinge tranziţia democratică a Republicii Mo­­l­dova de majoritatea proceselor de tranziţie şi care a pretins realizarea per­ma­nentă a influenţei în regiune. E vorba de un factor care în literatura de spe­ci­a­li­tate este desemnat prin termenul de hegemon regional şi care în viziunea no­a­s­t­ră este reprezentat de Federeaţia Rusă, care prin diferite modalităţi dispune de importante capacităţi de a influenţa procesele politice din regiune în general şi ţara noastră în particular. În acest sens, o abordare provizorie a hegemoniei în co­­ntextul proceselor de democratizare presupune luarea în consideraţie a raţio­na­li­s­mului egoist al statelor, materializată prin ne-cooperare şi promovare a or­di­nii interacţiunilor bazate pe „putere”[18]. O astfel de abordare a proceselor de de­mocratizare este caracteristică celor urmate procesului de decolonizare, în ca­d­rul cărora hegemonul (fosta metropolă) dispune de mai multe mijloace de a in­f­luenţa procesul politic al ţării aflate în proces de tranziţie: structura sistemului re­laţiilor economice, acţiunea elitelor favorabile hegemonului, ideologiile, bise­ri­ca, puterea militară[19].

Aşadar, analiza influenţei din partea Federaţiei Ruse asupra proceselor de de­mocratizare a ţărilor din spaţiul post-sovietic necesită o atenţie distinctă. Pe­nt­ru început merită a fi subliniat faptul că spaţiul post-sovietic a fost definit în ac­tele sale de bază ce reglementează politica externă, ca sferă exclusivă a inte­re­selor sale vitale[20], concept interpretat destul de controversat în ţările spaţiului post-sovietic. Implicaţiile hegemonului regional reprezentat de Federaţia Rusă pot fi depistate prin intermediul intereselor sale geopolitice şi geostrategice care nu se rezumă numai la interacţiunile în direct cu ţările regiunii, inclusiv şi Re­pu­b­lica Moldova, dar trebuie analizate în contextul mai larg al sistemului de in­te­rese la nivel mondial[21].

Analiza relaţiilor ruso-moldave pentru definirea gradului securităţii Re­pub­li­cii Moldova în care să fie realizat cu succes democratizarea are o mare im­por­ta­nţă. Influenţa din partea Federaţiei Ruse asupra procesului de democratizare a Republicii Moldova variază de la influenţa interpretată ca tradiţională, normală în limitele abordării realiste, la intervenţie în afacerile interne, ce depăşeşte sta­rea normalului în interacţiunile dintre state, care ajung la implicaţii directe sau in­directe în conflictul teritorial din Republica Moldova, realizate prin încălcarea dreptului internaţional şi acordurilor încheiate între aceste două ţări.

Dependenţă economică puternică a Republicii Moldova de Federaţia Rusă şi diferenţa de putere între cele două state, acordă Federaţiei Ruse impresionante mijloace şi şanse de a influenţa procesele politice interne. Potrivit unor autori[22], în dependenţă de situaţie, etapă şi interese, Federaţia Rusă nu a ezitat să utili­ze­ze nici presiunile economice şi nici cele militare în raport cu ţările post-so­vi­e­ti­ce. Învinuirile aduse Federaţiei Ruse privind utilizarea presiunilor economice pe­ntru realizarea şantajului politic nu sunt deloc rare în viaţa politică naţională a Re­publicii Moldova. Totodată, consecutivitatea derulării evenimentelor permite a invoca legătura dintre presiunile economice şi refuzul de a semna proiectul de rezolvare a diferendului  transnistrean respectând interesul naţional al Repub­li­cii Moldova şi dreptul internaţional, de o parte, şi de altă parte, declaraţiile de in­tegrare europeană a Republicii Moldova şi continua extindere a NATO în re­gi­u­ne.

În acest sens, o modalitate distinctă de realizare a influenţei cu profunde im­p­licaţii asupra procesului de democratizare o constituie implicarea Federaţiei Ru­se în conflictul transnistrean. Succesul instituţionalizării separatismului în Re­publica Moldova este fie parţial, fie chiar în mare parte datorat susţinerii aco­r­­date de către Federaţia Rusă. Este vorba despre susţinerea economică, politică, militară, financiară a separatismului transnistrean[23] şi chiar despre implicarea di­­rectă, în prima etapă a războiului, a Federaţiei Ruse de partea forţelor sepa­ra­ti­s­­te, care s-a soldat cu grave consecinţe pentru procesul de democratizare şi se­cu­ritatea naţională a Republicii Moldova. De asemenea, este necesar de men­ţi­o­nat prezenţa în continuare pe teritoriul Republicii Moldova a contingentului mi­li­tar, retragerea căruia este urmărită de ani buni de către Republica Moldova şi ca­re permanent este tergiversată, încălcându-se statutul de neutralitate a Repu­b­li­cii Moldova şi normele dreptului internaţional. Interesul geostrategic al Fede­ra­ţiei Ruse de a menţine armatele sale pe teritoriul vestic al spaţiului post-so­vi­e­tic poate fi demonstrat prin analogie de cazul Belorusiei cu care Federaţia Rusă deja a ajuns la un acord care permite amplasarea bazelor militare. O astfel de ju­de­cată este cu atât mai actuală în situaţia în care NATO a realizat extinderea spre est, ajungând în cazul ţărilor baltice chiar să penetreze spaţiul fostei Uniuni Sovietice, fapt ce vine în deplină contradicţie cu interesele ruse care au declarat spaţiul post-sovietic ca „sferă a intereselor sale” în concepţia de securitate şi cea de politică externă, formulată prin termenii de „vecinătate apropiată”. Con­co­mi­tent, importanţa  geostrategică a Moldovei (sau mai bine zis a diferendului tran­s­nistrean) se află în continuă ascendenţă din momentul în care Ukraina face de­c­la­raţii cu sporită fermitate de integrare în structurile europene şi euroatlantice. Atare situaţie se datorează faptului că pentru Federaţia Rusă Ukraina ocupă o po­ziţie deosebită în structura interesului geostrategic naţional, fapt care a fost bi­ne argumentat în operele lui Zb.Brzezinski[24].

Proclamarea Independenţei Republicii Moldova a declanşat procesul de de­mo­cratizare, trecere la economia de piaţă în care să fie protejate drepturile tu­tu­ror cetăţenilor ţării. Aceste sarcini sunt expres formulate aproape în toate actele po­litico-juridice care revin perioadei iniţiale de creare a statalităţii inde­penden­te. Dar evoluţia ulterioară a evenimentelor a scos în evidenţă dependenţa de un şir de riscuri şi ameninţări care şi constituie factorii ce împiedică realizarea cu succes a sarcinilor sus numite. În acest sens, trebuie de menţionat că tranziţia du­blă a Republicii Moldova la economia de piaţă şi tranziţia politică, conjugată cu profunda criză de identitate şi puternica influenţă venită din exterior, a fost co­mpletată de necesitatea constituirii statalităţii, admiţându-se că „pe lângă de­mo­cratizare şi marketizare, statele post-comuniste au moştenit instituţii biro­c­ra­tice slabe, ineficiente care trebuiau reformate”[25].

Analiza ideii creării statalităţii Republicii Moldova este o problemă deloc uşoară sau merită a fi menţionat că în mare parte acest teritoriu a fost înzestrat cu o structură politică datorită confruntărilor internaţionale permanente între ma­rile puteri. În acest sens, pe parcursul anilor de independenţă Republica Mo­l­dova a demonstrat un grad înalt de vulnerabilitate al unuia din principalele ele­mente componente ale statului din perspectiva democratizării şi securităţii naţi­o­nale, şi care îl constituie ideea de stat[26]. Această vulnerabilitate a statalităţii afe­ctează profund procesele de democratizare a societăţii moldoveneşti şi s-a re­a­lizat direct prin intermediul separatismului, care reprezintă o ameninţare dire­c­tă la adresa întregul sistem al Republicii Moldova şi pune sub semnul întrebării însăşi existenţa Statului Republica Moldova. În acest sens, un factor primordial care a influenţat permanent procesul de democratizare a Republicii Moldova îl constituie conflictul din transnistria, care a constituit un factor important de de­s­ta­bilizare a situaţiei din ţară. Un prim impact al conflictului este instabilitatea politică generată de către acesta. Situaţia separatismului din partea de est a ţării constituie problemă din mai multe motive. În primul rând, este pusă sub semnul întrebării însăşi existenţa statului care prin absenţa controlului asupra regiunii generează riscul menţinerii Republicii Moldova în grupul statelor eşuate, nea­vând astfel posibilitatea de a-şi exercita puterea şi administra teritoriul. Toto­da­tă, segregarea naţională şi deznaţionalizarea promovată pe teritoriul Transnist­ri­ei reprezintă serioase provocări la adresa democraţiei şi stabilităţii în ţară, care în esenţa lor determină conservarea unui climat de intoleranţă etnică, exclusivi­ta­te lingvistică şi teroare[27], iar prin aceste implicaţii afectează profund co­n­se­n­sul politic din întreaga ţară care, după cum menţionasem anterior, constituie una din condiţiile fundamentale a realizării cu succes a procesului de democratizare.

În al doilea rând, prin implicaţiile lor negative în evoluţiile sociale, con­fli­c­te­le au profunde influenţe negative şi asupra dezvoltării economice, constituind un factor ce contribuie la dezvoltarea sărăciei şi la subdezvoltarea economică, iar prin aceasta afectând dezvoltarea democratică a ţării în general. În acest sens, conflictul din Transnistria a complicat profund trecerea la economia de pi­a­ţă, iar dezintegrarea pieţei interne a diminuat potenţialul economic al ţării cu ap­­roximativ o treime din potenţialul industrial şi nouăzeci la sută din cel ener­ge­tic[28], contribuind astfel la gradul înalt al sărăciei din ţară, care potrivit Ra­po­a­r­te­lor Dezvoltării Umane, înregistrează unul din cei mai scăzuţi indici din Europa. De asemenea, existenţa conflictului afectează imaginea ţării reducându-se prin aceasta din atractivitatea investiţională. Astfel, Moldova pe pa­rcursul anilor de tranziţie a înregistrat un volum scăzut al investiţiilor fapt de­terminat de ase­menea şi de existenţa conflictului, iar alimentarea economiei tenebre prin ac­ti­vitatea de contrabandă, evaziune fiscală constituie la rândul lor aspecte ale in­f­lu­­enţei negative a conflictului asupra procesului de transformare economică şi politică a ţării[29]. Legătura dintre democraţie şi securitate este evidentă. Cu toate că democraţia nu este privită ca un mecanism de garantare a securităţii, totuşi, prin mecanismele şi instituţiile sale ea contribuie la sporirea gradului de secu­ri­ta­te. Dezvoltarea factorilor de insecuritate constituie prin legătura de inversare şi factori de ameninţare la adresa democraţiei. În acest sens, alimentarea crimei or­­ganizate, traficul de arme, droguri şi persoane, comerţul ilegal constituie ame­ni­nţări generate de regimul autoproclamatei republici nistrene la adresa între­gu­lui sistem şi proces de democratizare a Re­pu­b­licii Moldova[30].

În baza celor menţionate mai sus concluzionăm că tranziţia politică spre de­mo­craţie a Moldovei se realizează într-un context specific care este in­f­luenţat co­ntinuu de mediul internaţional, ce presupune realizarea unei influ­en­ţe distinc­te din partea unui întreg şir de factori. Democratizarea Republicii Mo­ldova tre­buie să presupună în contextul unei astfel de abordări, nu numai in­s­tituirea unui anumit tip de ordine a relaţiilor sociale interne, dar şi realizarea unei anumite or­dini specifice în contextul sistemului relaţiilor externe. Sau, în ba­za afirmaţiilor vizate politica externă a statului, ca şi întregul mecanism de stat, trebuie să fie ori­entate spre realizarea sarcinilor în vederea democratizării so­­cietăţii. 

Bibliografie:

Saca V. Interese politice şi relaţii politice: dimensiuni tranzitorii. – Chişinău, CE USM, 2001. 

Prezeworski A. Democraţia şi economia de piaţă: reforme politice şi economice în Europa de Est şi America Latină. – Bucureşti, ALL, 1996.

Deblock C. Le libre-échange; les accords de commerce et le combat pour la li­be­rté. // Observatoire des Amériques. Chronique 03-06. Juin 2003, www. ceim.uqam.ca (accesat la 3 octombrie 2007).

Siroen J.-M. Mondialisation et démocratie. // http://www.dauphine.fr/siroen/ mondialisation.pdf (accesat 3 octombrie 2007).

Populaţia Republicii Moldova în contextul migraţiilor internaţionale. / Moş­ne­a­ga V., Mohammadifard Gh., Corbu-Drumea L. (Coord.).Vol.I. – Iaşi, Pan-Eu­rope, 2006

Rocher G. Le changement social: introduction à la sociologie générale. – Paris, HMN, 1968.

Frontierele, identităţile şi tranziţiile multiple în Republica Moldova. // http: //leader.viitorul.eu/public/191/ro/Factorul%20%20national%20%20si%20tranzitia%20in%20Republica%20Moldova.doc (accesat 1 octombrie 2007).              

Никитиченко А.Н. Транснационализация демократии (третья волна демо­к­­ратизации в свете теорий международных отношений). // ПОЛИС, N5, 1996, c.53-69.

UNDP Moldova, Republica Moldova: Raport naţional de Dezvoltare Umană. - Chişinău, anii 1999-2007.

Vanel Gr. Le concept d’hégémonie en economie politique internationale. // Ca­hier de recherche 03-02-CEIM; avril 2003, pp.3-38; www.unites.uqam.ca/ gric; (accesat 9 octombrie 2007).

Trenin D. The End of EURASIA: Russia on the Border Between Geo­po­litics and Globalization, Carnegie Moscow Center 2001, p.171. // www.ceip.org; (ac­cesat 5 octombrie 2007).

Brzezinski Z. Marea tablă de şah. Supremaţia americană şi imperativele sale ge­o­strategice. - Bucureşti, Univers Eciclopedic, 2000.

Levesque J.-J. La Russie et son ex-empire: Reconfiguration geo-politique de l’ancien espace sovietique, Les PRESSES DE SCIENCE PO. - Paris 2003.

Munteanu I., Dungagiu D., ş.a. Moldova pe calea democraţiei şi stabilităţii: din spaţiul post-sovietic în spaţiul valorilor democratice. – Chişinău, Cartier, 2005.

Buzan B. Popoarele, statele şi teama. - Chişinău, Cartier, 1998.

Guţu I.T. Republica Moldova: economia în tranziţie. - Chişinău, 1998.

[1] Saca V. Interese politice şi relaţii politice: dimensiuni tranzitorii. - Chişinău: CE USM, p.20.

[2] Ibidem, p.25

[3] Prezeworski A. Democraţia şi economia de piaţă: reforme politice şi economice în Europa de Est şi America Latină. - Bucureşti, ALL, 1996, p.152.

[4] UNDP Moldova, Republica Moldova: Raport naţional de Dezvoltare Umană. 2006. - Chişinău, 2007.

[5] Deblock C. Le libre-échange; les accords de commerce et le combat pour la liberté. // Ob­ser­va­to­ire des Amériques. Chronique 03-06. Juin 2003, www.ceim.uqam.ca; (accesat la 3 oc­tom­b­rie 2007).

[6] Siroen J.-M. Mondialisation et démocratie. // http://www.dauphine.fr/siroen/mondialisation.pdf (accesat la 3 octombrie 2007)

[7] Prezeworski A. Democraţia şi economia de piaţă: reforme politice şi economice în Europa de Est şi America Latină. - Bucureşti, ALL, 1996, p.199.

[8]  Populaţia Republicii Moldova în contextul migraţiilor internaţionale. / Moşneaga V., Mo­ha­m­ma­difard Gh., Corbu-Drumea L. (Coord.) Vol.I. – Iaşi, Pan-Europe, 2006, p.257.

[9] Saca V. Tranziţia democratică şi migraţia: semnificaţii şi interdependenţe. // Populaţia Re­pu­b­li­cii Moldova în contextul migraţiilor internaţionale. / Moşneaga V., Mohammadifard Gh., Co­r­bu-Drimea L. (Coord.). Vol.I. – Iaşi, Pan-Europe, 2006, p.144-153.

[10] Gorincioi R. Democratizarea Republicii Moldova în contextul proceselor de globalizare. Auto­re­ferat al tezei de doctor în Ştiinţe Politice. – Chişinău, 2005, p.12.

[11] Rocher G. Le changement social: introduction à la sociologie générale. - Paris, HMN, 1968, p.120.

[12] Frontierele, identităţile şi tranziţiile multiple în Republica Moldova. // http://leader.viitorul.eu/public/191/ro/Factorul%20%20national%20%20si%20tranzitia%20in%20Republica%20Moldova.doc (accesat la 1 octombrie 2007).

[13] Saca V. Interese politice şi relaţii politice: dimensiuni tranzitorii. - Chişinău: CE USM, p.29.

[14] Frontierele, identităţile şi tranziţiile multiple în Republica Moldova. // http://leader.viitorul.eu/public/191/ro/Factorul%20%20national%20%20si%20tranzitia%20in%20Republica%20Moldova.doc (accesat la 1 octombrie 2007).

[15] Никитиченко А.Н. Транснационализация демократии (третья волна демократизации в све­те теорий международных отношений). // Полис, Nr.5, 1996, c.53-69.

[16] Waltz K. Structural realism after the Cold War. // http://www.columbia.edu/itc/sipa/U6800/readings-sm/Waltz_Structural%20Realism.pdf, (accesat la 7 ianuarie 2007)

[17] Никитиченко А.Н. Транснационализация демократии (третья волна демократизации в свете теорий международных отношений). // Полис, Nr.5, 1996, c.55.

[18] Vanel Gr. Le concept d’hégémonie en economie politique internationale. // Cahier de re­che­r­che 03-02-CEIM; avril 2003, pp.3-38; www.unites.uqam.ca/gric (accesat la 9 octombrie 2007)

[19] Rocher G. Le changement social: introduction à la sociologie générale. - Paris, HMN, 1968, p.220.

[20] Trenin D. The End of Eurasia: Russia on the Border Between Geopolitics and  Globalization,  Carnegie Moscow Center, 2001, p.171 // www.ceip.org (accesat la 5 octombrie 2007).

[21] Brzezinski Zb. Marea tablă de şah. Supremaţia americană şi imperativele sale geostrategice. Bucureşti, Ed. Univers Eciclopedic, 2000, p.136.

[22] Levesque J.-J. La Russie et son ex – empire: Reconfiguration geo-politique de l’ancien espace sovietique. // Le PRESSES DE SCIENCE PO, Paris 2003, p.124.

[23] Munteanu I., Chifu I., Fruntaş I., Chirtoacă N., Prohniţchi V., Dungagiu D., Naval I., Go­rin­ci­oi R., Asarov B. Moldova pe calea democraţiei şi stabilităţii. - Chişinău Cartier, 2005, p.131.

[24] Brzezinski Zb. Marea tablă de şah. Supremaţia americană şi imperativele sale geostrategice. Bu­cureşti, Ed. Univers Eciclopedic, 2000, p.122.

[25] Frontierele, identităţile şi tranziţiile multiple în Republica Moldova. // http://leader.viitorul.eu/public/191/ro/Factorul%20%20national%20%20si%20tranzitia%20in%20Republica%20Moldova.doc (accesat la 1 octombrie 2007).

[26] Buzan B. Popoarele, statele şi teama. - Chişinău, Cartier, p.80.

[27] Munteanu I., Chifu I., Fruntaş I., Chirtoacă N., Prohniţchi V., Dungagiu D., Naval I., Go­ri­n­cioi R., Asarov B. Moldova pe calea democraţiei şi stabilităţii. - Chişinău, Cartier, 2005, p.131.

[28] Guţu I. Republica Moldova: economia în tranziţie. - Chişinău 1998, p.402.

[29] vezi Rapoartele Naţionale asupra Dezvoltării Umane pentru anii 1999-2007, Chişinău, UNDP Moldova. 

[30] Munteanu I., Chifu I., Fruntaş I., Chirtoacă N., Prohniţchi V., Dungagiu D., Naval I., Gorin­ci­oi R., Asarov B. Moldova pe calea democraţiei şi stabilităţii. - Chişinău, Cartier, 2005, p.125.