Principalele forme de modificare a raporturilor de muncă dintre funcţionarul public şi serviciul public sunt din iniţiativa conducătorului serviciului public care, în interesul serviciului poate dispune delegarea sau detaşarea.
Delegarea consta în obligarea, în condiţiile legii, a funcţionarului public ca, în interesul serviciului, să îndeplinească anumite activităţi, in afara serviciului public, chiar şi in alte localităţi. Delegarea se dispune pentru o perioada de cel mult 30 de zile consecutive, dar nu mai mult de 60 de zile într-un an. Pe timpul delegării funcţionarul public îşi păstrează funcţia şi salariul, iar autoritatea sau instituţia publică ce îl deleagă este obligată să suporte costul legal al transportului, cazării şi al indemnizaţiei de delegare.
Detaşarea constă în obligarea, în condiţiile legii, a funcţionarului public ca în interesul serviciului, să îndeplinească anumite activităţi în afara serviciului şi, chiar în altă localitate pentru o perioada de cel mult 3 luni, dar nu mai mult de 6 luni într-un an calendaristic şi cu acordul sau scris. Pe perioada detaşării funcţionarul public îşi păstrează funcţia şi drepturile salariale. Funcţionarul public poate refuza detaşarea în următoarele cazuri:
- dacă ar urma să aibă loc într-o altă localitate în care nu i se asigura condiţii corespunzătoare de cazare;
- dacă starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată detaşarea;
- ori de câte ori, motive familiale temeinice justifică refuzul de a da curs detaşării.
Întreruperea activităţii la cerere reprezintă suspendarea temporară a funcţionarului public din funcţie pentru un interes personal legitim şi se acordă de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice respective. Întreruperea se comunică Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Durata întreruperii activităţii la cerere trebuie să se încadreze între 6 luni şi 4 ani, cu drept de prelungire, pentru o perioadă de cel mult 4 ani. Prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte perioade de întrerupere a activităţii pentru anumite categorii de funcţionari publici.
La expirarea perioadei de întrerupere a activităţii la cerere funcţionarul trebuie să solicite reintegrarea la autoritatea sau instituţia publică la care a fost încadrat. Reluarea activităţii înainte de expirarea termenului pentru care a fost aprobată întreruperea se face la cerere.
Încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici are loc in următoarele situaţii:
- demisie. Funcţionarul public poate cere încetarea raporturilor de serviciu prin demisie. Demisia produce efecte după 15 zile de la înregistrare, dacă solicitantul si conducătorul autorităţii sau instituţiei publice nu au convenit ca acestea să se producă mai repede. În cazul funcţiilor de conducere termenul este de 30 de zile.
- transfer. Acesta poate interveni în interesul serviciului sau prin aprobarea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a cererii de transfer a funcţionarului public la o altă autoritate sau instituţie publică.
- eliberarea din funcţie. Conducătorul autorităţii sau instituţiei publice va dispune eliberarea din funcţie a funcţionarului public în următoarele cazuri: motiv legal de incompatibilitate; instituţia publică şi-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcţionarul public nu vrea să o urmeze; reducerea personalului ca urmare a reorganizării iar acesta refuză oferta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
- destituirea din funcţie. Se dispune ca sancţiune disciplinară, în cazul săvârşirii repetate a unor abateri disciplinare sau atunci când funcţionarul public a fost condamnat penal printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă.
- pensionarea pentru munca depusă şi limita de vârstă ori pentru invaliditate de gradul I sau II.