1.2.1. Obiectivele politicii de dezvoltare regională avute în vedere în statele membre ale Uniunii Europene
Obiectivele urmărite prin măsurile de politică de dezvoltare regională au în vedere evoluţia unor variabile economice şi sociale, legate în special de creştere economică, de piaţa muncii (în special de reducerea şomajului), dezvoltare socială, protecţia mediului etc.
Tabelul 1.1
Obiectivele prioritare ale politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europeni şi fondurile structurale utilizate, în perioada 1994 – 1999
Obiective |
Fonduri structurale |
|||
1. Promovarea ajustării structurale a dezvoltării regiunilor subdezvoltate |
FEDR |
FSE |
FEOGA orientare |
IFOP |
2. Transformarea regiunilor, a regiunilor de frontieră sau a unor părţi ale regiunilor (inclusiv a zonelor forţei de muncă şi a comunităţilor urbane) grav afectate de declinul industriei |
FEDR |
FSE |
|
|
3. Combaterea şomajului pe termen lung şi facilitarea integrării în muncă a tinerilor şi a persoanelor expuse excluderii de pe piaţa forţei de muncă |
|
FSE |
|
|
4. Facilitarea adaptării muncitorilor de ambele sexe la schimbările industriale şi la schimbările din sistemele de producţie |
|
FSE |
|
|
5.a. Promovarea dezvoltării rurale prin accelerarea ajustării structurilor din agricultură în cadrul reformei politicii comune pentru agricultură |
|
|
FEOGA orientare |
IFOP |
5.b. Promovarea dezvoltării rurale prin facilitatea dezvoltării şi ajustării structurale a zonelor rurale |
|
|
FEOGA orientare |
IFOP |
6. Promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor cu o densitate a populaţiei extrem de redusă |
FEDR |
FSE |
FEOGA orientare |
IFOP |
Sursa: Frank Bollen, Ines Hartwing, Phedon Nicolaides, „Fondurile structurale ale UE dincolo de Agenda 2000”, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p.34.
Notă: FEDR = Fondul European de Dezvoltare Regională;
FSE = Fondul Social European;
FEOGA = Fondul European de Orientare şi Garantare a Agriculturii, Secţiunea Orientare;
IFOP = Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului
Obiectivele „tradiţionale” ale politicii de dezvoltare regională - reducerea disparităţilor regionale (teritoriale), realizarea unui echilibru între nivelurile de dezvoltare economică şi socială a diferitelor zone de dezvoltare - au fost preluate şi adaptate de către fiecare ţară membră a Uniunii Europene, în legislaţia proprie referitoare la politica de dezvoltare regională.
Schimbările care au avut loc de-a lungul timpului în spaţiul european, fie de natura integrării de noi state în Uniunea Europeană, fie de natura apariţiei de noi regiuni slab dezvoltate sau în declin, fie, într-un caz fericit, în care aplicarea politicii de dezvoltare regională a dat rezultatele scontate, determinate de ridicarea nivelului de dezvoltare a unor regiuni care în trecut prezentau probleme, s-au produs şi se pot produce pe trei axe principale. Axele vizează: realităţile specifice regiunii; cadrul interregional, naţional şi internaţional; condiţiile conjuncturale.
Pentru a reduce sau stopa decalajele dintre nivelurile de dezvoltare, în perioada 1994-1999, Comisia europeană a definit şase obiective principale asupra cărora trebuia concentrat ajutorul acordat din fondurile financiare comunitare. Dintre acestea, obiectivele 1, 2, 5b şi 6 erau strict regionale, comparativ cu obiectivele 3 şi 4 care nu erau considerate ca fiind regionale deoarece ele se aplicau peste tot în Comunitatea europeană (însumând în total aproape 10% din fondurile structurale).
Din tabelul 1.1 se poate observa că obiectivele strict regionale (1, 2, 5b şi 6) au primit, în perioada 1994-1999, cea mai mare parte din Fondurile Structurale ale Uniunii Europene.
Cele şapte obiective de orientare a politicii de dezvoltare regională definite pentru perioada 1994-1999 s-au restrâns, pentru perioada 2000-2006, la un număr de trei, deoarece noile reglementări precizează că politica de dezvoltare regională va fi concentrată pe patru niveluri de acţiune. Aceste niveluri vizează, în principal aplicarea mult mai riguroasă a principiului concentrării. Astfel, trebuie să se realizeze:
■ concentrarea tematică asupra unui număr limitat de obiective prioritare;
■ concentrarea geografică asupra populaţiei Uniunii Europene care va beneficia de sprijin pentru Obiectivele 1 şi 2 (respectiv de la 51%, în perioada 1994-1999, la 35-40% în anul 2006);
■ concentrarea financiară asupra obiectivelor prioritare;
■ reducerea celor şase obiective doar la trei, respectiv:
► Obiectivul 1, care va urmări promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor rămase în urmă (cu un produs intern brut inferior cotei de 75% din media Uniunii Europene) şi a regiunilor îndepărtate (fostul obiectiv 6). Acest obiectiv va fi finanţat în proporţie de 2/3 din fondurile structurale (astfel încât 20% din populaţia Uniunii Europene să beneficieze de acestea), fapt arătat şi în tabelul 1.2. Prin urmare, se observă că obiectivul 1 rămâne în continuare considerat de Uniunea Europeană ca fiind cel care vizează în principal dezvoltarea regională. Acest obiectiv va fi realizat prin intermediul fondurilor structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul European de Orientare şi Garantare a Agriculturii şi Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului).
► Obiectivul 2, care va urmări sprijinirea conversiei economice şi sociale a zonelor cu dificultăţi structurale (restructurări, adaptare la un nou sistem de producţie, la utilizarea unei noi tehnologii etc). Este cazul zonelor aflate în puternic declin industrial sau al celor în care economia zonei depinde de un singur sector (spre exemplu cel agricol). La realizarea acestui obiectiv vor conlucra trei dintre fondurile structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului), astfel încât 18% din populaţia Uniunii Europene să beneficieze de această finanţare. De asemenea, distribuţia fondurilor va fi nuanţată în funcţie de tipul activităţii predominante, respectiv: 10% pentru zonele industriale, 5% pentru zonele rurale, 2% pentru populaţia urbană şi 1% pentru sectorul pescuitului.
► Obiectivul 3, care va urmări sprijinirea adaptării şi modernizării educaţiei, instruirii şi politicilor rămase în urmă în domeniul ocupării forţei de muncă. La realizarea acestui obiectiv din categoria fondurilor structurale, singurul fond care va asigura finanţarea este Fondul Social European. Totuşi, la realizarea acestuia, eforturile la nivelul comunitar vor fi corelate cu strategiile naţionale şi cu intervenţiile la nivel regional.
Restrângerea obiectivelor de la şase la trei a venit ca o consecinţă a reformei fondurilor structurale şi de coeziune (ca urmare a măsurilor concrete luate de Comisia europeană). Reforma din 1999 are în vedere profunde mutaţii în planul realocării fondurilor, redefinirii celor şase obiective şi includerii treptate în politica regională a ţărilor candidate la integrarea în Uniunea Europeană. Principiile care au stat la baza acestei reforme sunt cel al concentrării, simplificării şi clarificării responsabilităţilor.
Tabelul 1.2
Obiectivele prioritare ale politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europene şi fondurile structurale utilizate în perioada 2000 - 2006
Obiective |
Fonduri structurale |
|||
1. Promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor subdezvoltate |
FEDR |
FSE |
FEOGA orientare |
IFOP |
2. sprijinirea transformării economice şi sociale a zonelor care se confruntă cu dificultăţi structurale |
FEDR |
FSE |
|
IFOP |
3. Sprijinirea adaptării şi modernizării politicilor şi sistemelor de educaţie, pregătire şi încadrare în muncă |
|
FSE |
|
|
Sursa: Regulamentul Consiliului Europei Nr.1260/1999, Articolele 1-2.
Notă: FEDR = Fondul European de Dezvoltare Regională; FSE = Fondul Social European;
FEOGA = Fondul European de Orientare şi Garantare a Agriculturii, Secţiunea Orientare;
IFOP = Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului.
Se urmăreşte creşterea eficienţei fondurilor Uniunii Europene şi extinderea utilizării lor asupra noilor membri ai Uniunii Europene. Această îmbunătăţire a utilizării fondurilor se va realiza inclusiv prin simplificarea procedurilor de alocare a acestora. Astfel, are loc o divizare a competenţelor între statele beneficiare şi Comisia europeană, aceasta urmând să elaboreze doar linii directoare pentru programele comunitare regionale. Prin urmare, statele beneficiare vor avea o autonomie sporită în cuantificarea şi utilizarea fondurilor de care vor beneficia. Totodată nu trebuie neglijat faptul că, pentru îmbunătăţirea raportului cost/eficienţă, s-au creat rezerve de până la 10% în cadrul programelor comunitare, pentru multiplicarea procedurilor de control asupra modului de utilizare a fondurilor.
Această abordare nouă simplifică priorităţile de utilizare a fondurilor structurale. Astfel, prin reducerea numărului obiectivelor la trei, toate regiunile care au primit sprijin structural urmează să intre într-un proces de reevaluare, pentru a se vedea dacă acestea se clasifică în continuare pentru statutul de beneficiar al ajutorului comunitar. După ce vor fi analizate, regiunile care rămân (sau cele care sunt nou venite) sunt avute în vedere în cadrul repartizării fondurilor de la bugetul Uniunii Europene. Pentru realizarea acestor trei obiective, pe perioada 2000-2006, bugetul total alocat pentru politica regională a Uniunii Europene se va ridica la 245 milioane euro (respectiv 46% din produsul intern brut al Uniunii Europene), distribuiţi astfel: 184 milioane euro pentru fondurile structurale, 18 milioane euro pentru fondul de coeziune şi 43 milioane euro prevăzute spre alocare ţărilor candidate.
Nu este suficient a încadra regiunile unei ţări în cele trei obiective de dezvoltare regională, prevăzute la nivelul Comisiei europene, pentru a obţine asistenţă financiară din partea Uniunii Europene, prin intermediul fondurilor structurale. Prin urmare, pentru a beneficia de un astfel de sprijin financiar, politica de dezvoltare regională a fiecărui stat trebuie să stipuleze şi să aplice cele cinci principii comunitare necesare realizării unei dezvoltări economice armonioase la nivel regional.
l.2.2. Obiectivele politicii de dezvoltare regională avute în vedere în statele din Europa centrală şi de est candidate la Uniunea Europeană
Punerea în practică a politicii de dezvoltare regională în ţările din Europa centrală şi de est a fost impulsionată de presiunea exercitată de regiunile cele mai afectate de consecinţele sociale ale restructurării, de instabilitatea politică creată în vechile regiuni industriale sau în regiunile ameninţate de şomajul industrial, precum şi de tranziţia la economia de piaţă şi de cerinţele rezultate din pregătirea aderării la Uniunea Europeană.
În încercarea lor de a rezolva problema decalajelor în dezvoltarea economiilor naţionale, autorităţile publice ale ţărilor din Europa centrală şi de est au preluat obiectivele politicii de dezvoltare aplicate în ţările membre ale Uniunii Europene şi le-au adaptat în legislaţia proprie, în funcţie de situaţia economică şi socială a fiecăreia.
Astfel, obiectivele politicii de dezvoltare regională prevăzute au pornit la început de la crearea cadrului administrativ-instituţional necesar implementării acestei politici, precum şi concentarea asupra unui număr de zone cu probleme de dezvoltare. După ce s-au creat instituţiile cu responsabilităţi în implementarea acestei politici, măsurile pentru dezvoltarea economică vizează îmbunătăţirea activităţii în sectorul productiv şi încurajarea restructurării industriale, dezvoltarea resurselor umane şi îmbunătăţirea infrastructurii de afaceri.
La realizarea acestor obiective vor conlucra fondurile de tip structural acordate de Uniunea Europeană (Programul PHARE, ISPA şi SAPARD) şi fonduri alocate de la bugetul de stat destinate dezvoltării economice. Un asemenea fond s-a constituit şi în România, fiind denumit Fondul Naţional de Dezvoltare Regională.