În perioada 1998-1999, pe baza Acordului de Asociere la Uniunea Europeană şi a Programului Naţional de Aderare la UE în România s-a creat şi cu sprijinul Programului Phare cadrul legal şi structurile instituţionale, la nivel central şi regional, necesare implementării unei politici integrate de dezvoltare regională, ca mijloc de sprijinire a potenţialului economic şi social indigen, prin cooperarea autorităţilor naţionale, regionale şi locale şi beneficiind de suportul financiar al Guvernului şi Comisiei Europene.
Acest nou tip de politică vine, în primul rând, în întâmpinarea unor necesităţi reale ale colectivităţilor locale şi regionale din ţara noastră care poate fi caracterizată ca reprezentând un nou mod de abordare a dezvoltării, o abordare de jos în sus, bazată pe iniţiativele, planurile şi programele de dezvoltare ale colectivităţilor locale şi regionale .
Promovarea propriilor politici de dezvoltare regională, de către autorităţile administraţiei publice locale, dar şi de structurile regionale, porneşte de la premisa că nimeni nu poate cunoaşte mai bine necesităţile reale ale acestor colectivităţi, decât ele însele şi cei aleşi să le reprezinte.
Conceptul care stă la baza acestei politici în România, a fost creat în urma unor studii şi analize elaborate la cererea Guvernului, prin programul Phare, finalizate în cadrul unui document intitulat „Carta Verde a dezvoltării regionale în România".
În esenţă, politica de dezvoltare regională reprezintă un ansamblu de concepte, principii, scopuri şi obiective, instrumente şi mijloace concrete de realizare. Ea se realizează prin acţiunea conjugată a unor organisme guvernamentale şi neguvernamentale care cooperează într-un cadru instituţional creat.
Politica regională în România are la bază măsuri planificate şi promovate de autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, în parteneriat cu diverşi actori (privaţi sau publici), în scopul asigurării unei dezvoltări economice şi sociale susţinute şi dinamice, prin utilizarea eficientă a resurselor locale şi regionale, pentru a realiza în final obiectivele dezvoltării regionale.
Cu alte cuvinte, politica de dezvoltare regională întăreşte rolul şi responsabilităţile administraţiei publice locale şi a organismelor regionale, în dezvoltarea economică şi socială a fiecărei localităţi în parte, precum şi a regiunilor de dezvoltare, concomitent cu diminuarea implicării instituţiilor guvernamentale în astfel de activităţi. Astfel, politica de dezvoltare regională devine o componentă esenţială a autonomiei locale.
Regiuni de Dezvoltare
România, cu o suprafaţă de 238.391 kmp., este divizată în 41 de judeţe plus Municipiul Bucureşti - capitala ţării, structură care serveşte unor scopuri administrative, asigurând o guvernare democratică.
La nivelul UE se consideră, însă, că unităţi administrative de asemenea dimensiuni nu sunt eficiente pentru proiectarea şi implementarea măsurilor de politică regională, motiv pentru care, în procesul aderării ţării la UE, a intrat în preocupările cercetătorilor şi guvernanţilor necesitatea creării şi în România a cadrelor teritoriale, concordante cu cele ale statelor membre, în vederea implementării unor măsuri de politică regională. Nivelul optim al acestor structuri teritoriale, se consideră a fi cele corespunzătoare nivelului NUTS II în Nomenclatorul Unităţilor Statistice Teritoriale (NUTS) ale EUROSTAT. Acest nivel teritorial NUTS II este cadrul de concepere, implementare şi evaluare a politicii de dezvoltare regională şi a programelor de coeziune economică şi socială, constituind totodată cadrul de culegere a datelor statistice specifice, în conformitate cu reglementările EUROSTAT.
Pentru aceste considerente, în perioada 1998 - 1999 a fost dezvoltat în România, cu asistenţă Phare, un cadru instituţional complex, menit să realizeze obiectivele dezvoltării regionale prevăzute de Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, respectând totodată principiile după care se alocă fondurile structurale şi în mod deosebit Fondul European de Dezvoltare Regională în statele membre ale Uniunii Europene.
În baza Legii nr. 151/1998, la sfârşitul anului 1998, s-au constituit prin asocierea liber consimţită a judeţelor şi a Municipiului Bucureşti, opt Regiuni de Dezvoltare corespunzătoare nivelului statistic NUTS II. Stabilite pe o bază voluntară, ele nu au statut de unităţi administrative dar reprezintă unităţi teritoriale suficient de mari pentru a constitui o bună bază pentru elaborarea şi implementarea strategiilor de dezvoltare regionale, permiţând utilizarea eficientă a resurselor financiare şi umane. Conform Ordonanţei de Urgenţă nr. 75/2001 privind funcţionarea Institutului Naţional de Statistică au fost create şi opt direcţii generale pentru statistică regională, care, alături de cele 34 de direcţii judeţene de statistică, au ca scop dezvoltarea statisticii regionale.
Scopul pentru care s-au creat aceste Regiuni de Dezvoltare este similar celui urmărit şi de celelalte ţări în curs de aderare, la fel ca şi de statele membre, acela de a sprijini comunităţile mai mari în a-şi soluţiona problemele care trec dincolo de graniţele administrative şi care depăşesc posibilităţile financiare ale unui judeţ. Regiunile de Dezvoltare reprezintă structuri teritoriale în care se realizează implementarea şi evaluarea politicii naţionale de dezvoltare regională.