În acord cu politica europeană de coeziune economică şi socială, România promovează o politică regională care are ca obiectiv general diminuarea decalajelor economice şi sociale dintre diferitele regiuni şi zone ale ţării, acumulate în timp, prevenirea apariţiei unor noi dezechilibre, precum şi susţinerea unei dezvoltări durabile a tuturor regiunilor ţării. Dacă acestea sunt obiective pe termen lung ale dezvoltării regionale, pe termen scurt prioritară este restructurarea economiei regiunilor şi creşterea gradului lor de competitivitate. Măsurile de dezvoltare regională şi concentrarea resurselor financiare stabilite prin PND 2002-2005 sunt elocvente în acest sens.
Politica regională actuală urmăreşte totodată crearea cadrului necesar implementării fondurilor structurale, după momentul aderării, în acest scop se consolidează structurile administrative şi procedurile pentru implementarea fondurilor de tip structural cu care România operează în perioada de preaderare, precum şi structurile şi procedurile pentru urmărirea, monitorizarea şi evaluarea efectelor utilizării acestor fonduri.
În prezent, se poate afirma ca în România exista un nou tip de abordare a problemelor dezvoltării regionale, bazat pe principiile descentralizării, concentrării eforturilor, parteneriatului şi planificării, principii promovate şi de UE, care permite autorităţilor şi colectivităţilor locale şi regionale să se implice activ în promovarea propriilor interese, prin iniţierea şi promovarea de proiecte şi programe de dezvoltare regională, în acelaşi timp, Guvernul are posibilitatea de a integra şi corela politicile sectoriale cu politicile regionale şi de a crea cadrul necesar punerii în aplicare a politicilor de tip structural.