Administrație publică

Pentru o bună funcţionare a unei instituţii publice, aceasta trebuie să-şi construiască o evidenţă a veniturilor şi cheltuielilor atât trecute, curente cât şi cele potenţiale. Deoarece sumele angrenate de activitatea instituţiilor publice sunt relativ ridicate (pe măsura numărului de persoane la carte se adresează produsele sau serviciile realizate sau prestate de acestea) trebuie riguros planificate astfel încât să nu creeze sincope în buna funcţionare a instituţiei respective. Aceste planificări ale cheltuielilor în funcţie de venituri, precum şi evidenţierea lor într-un document de sinteză poartă denumirea de buget de venituri şi cheltuieli.

Stabilirea veniturilor şi cheltuielilor care se înscriu în acest buget se face în funcţie de gradul de subordonare a instituţiei respective precum şi de specificul acesteia. Bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor publice sunt cuprinse (în totalitate sau sub formă de sold) în bugetul de stat sau în bugetele locale.

Veniturile şi cheltuielile sunt clasificate în funcţie de instituţia care elaborează bugetul respectiv. Bugetul de stat are veniturile clasate pe capitole şi subcapitole, iar cheltuielile pe părţi, capitole, subcapitole, titluri şi articole precum şi aliniate.

Pentru fundamentarea veniturilor instituţiilor publice trebuie ţinut cont de următoarele criterii:

• existenţa bazei legale a realizării veniturilor;
• execuţia preliminară pentru anul de bază, corectată cu eventualele influenţe prevăzute pentru viitor;
• analiza şi studierea comparativă a veniturilor şi a cheltuielilor realizate pe total, pe structură şi în dinamică.

Dacă se ia ca exemplu o instituţie de învăţământ superior, pentru fundamentarea veniturilor se poate ţine cont de următoarele considerente:

1. veniturile din alocaţiile bugetare sunt influenţate, în principal, de politica bugetară la nivelul statului şi de numărul de studenţi şcolarizaţi din fonduri bugetare;
2. veniturile proprii sunt constituite din:
   1. taxe de şcolarizare;
   2. taxe pentru înscrierea la concursul de admitere;

• iii. taxe pentru înscrierea în anul I de facultate;

1. taxe pentru susţinerea examenelor nepromovate;
2. taxe pentru examene de absolvire;
3. taxe pentru eliberări de documente.

1. veniturile din donaţii şi sponsorizări.
2. Venituri obţinute ca urmare a derulării unor programe, conferinţe, proiecte de cercetare, etc.

Structura cheltuielilor unei instituţii publice cuprinde:

• cheltuieli curente:
  • cheltuieli de personal;
  • cheltuieli materiale şi servicii;
  • subvenţii;
  • prime;
  • transferuri;
  • dobânzi;
• cheltuieli de capital:
  • cheltuieli de capital;
• operaţiuni financiare:
  • împrumuturi acordate;
  • rambursări de credite, plăţi de dobânzi, comisioane la credite.

Cheltuielile de personal reprezintă o componentă importantă a cheltuielilor unei instituţii publice. Acestea se compun din:

• cheltuieli cu salariile:
  • salarii de bază;
  • salarii de merit;
  • îndemnizaţii de conducere şi alte îndemnizaţii;
  • spor de vechime;
  • sporuri pentru condiţii de muncă;
  • plăţi ore suplimentare;
  • alte drepturi salariale acordate personalului încadrat;
• cheltuieli instituţiei cu taxele şi impozitele aferente fondului de salarii;
• cheltuieli cu deplasări, detaşări, transferări;

Cuantumul cheltuielilor de personal depinde de activitatea instituţiei, de structura personalului pe vârste, dar şi de structura organizatorică a acestora. În instituţiile publice salariile sunt limitate atât inferior cât şi superior prin măsuri legislative, în funcţie de specificul unităţii. Peste limitele legale salariile pot fi crescute pe seama veniturilor extrabugetare.

Pentru determinarea cheltuielilor cu salariile din anul de plan se poate apela la calculul analitic (număr redus de personal) sau la estimarea cu ajutorul valorilor obţinute în anul de bază.

Pentru o estimare cât mai apropiată de realitate în estimarea fondului de salarii pentru anul de plan trebuie să se ţină cont de eventualele majorări salariale acordate sub forma indexărilor sau a altor tipuri de majorări.

Cheltuielile pentru deplasări, detaşări, transferări sunt fundamentate în funcţie de previziunile privind deplasările, detaşările, transferările pentru anul de plan, precum şi în funcţie de estimarea cheltuielilor cu cazarea, transportul şi masa (diurna). Prin reglementări legale este stabilită diurna pentru personalul instituţiilor publice, atât pentru intern cât şi pentru străinătate.

Cheltuielile materiale şi cu serviciile realizate de o instituţie publică sunt următoarele (unele comune tuturor instituţiilor publice, altele specifice numai unora):

1. drepturi cu caracter social:

• rechizite şcolare;
• transport elevi, student, şomeri, asistaţi, bolnavi, invalizi şi însoţitorii lor;
• drepturi pentru studenţi şi elevi în perioada concursurilor şi campionatelor;
• drepturi pentru donatorii de sânge;
• alte drepturi stabilite de dispoziţiile legale;

1. hrana:

• hrana pentru oameni;
• hrana pentru animale;

1. medicamente şi materiale sanitare:
   • medicamente;
   • materiale sanitare;
2. cheltuieli pentru întreţinere şi gospodărie:

• încălzit;
• iluminat şi forţa motrică;
• apă, canal, salubritate;
• poştă, telefon, telex, radio, televizor, telefax;
• furnituri de birou;
• materiale pentru curăţenie;
• alte materiale şi prestări de servicii;

1. materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional;
2. obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată şi echipament:

• lenjerie şi accesorii de pat;
• echipament;
• alte obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată;

1. reparaţii curente;
2. reparaţii capitale;
3. cărţi şi publicaţii;
4. alte cheltuieli:
   • calificarea, perfecţionarea şi specializarea profesionala a salariaţilor;
   • protocol;
   • protecţia muncii;
   • transmiterea drepturilor;
   • alte cheltuieli autorizate prin dispoziţii legale;
5. manuale;
6. fondul Preşedintelui;
7. fondul Primului Ministru.

Cuantumul maxim pentru cea mai mare parte a cheltuielilor materiale şi cu serviciile este stabilit prin diferite acte normative, atât sub forma unor sume indexabile periodic, cât şi sub forma unor cantităţi. De asemenea, pentru anumite categorii de cheltuieli (ex: obiecte de inventar de mică valoare şi scurtă durată) estimarea cheltuielilor pentru anul de plan se face pe baza referatelor privind necesarul de astfel de materiale, precum şi pe baza preţurilor estimate de achiziţie.