Domeniul privat este constituit din ansamblul bunurilor aparţinând diverselor colectivităţi publice, persoane juridice, administrative, care nu corespund nici unuia dintre criteriile de încadrare în domeniul public. El cuprinde în primul rând, toate bunurile corporale neafectate nici folosinţei publice, nici serviciilor publice, dar care fac obiectul unei pure exploataţii financiare din partea administraţiei locale (de exemplu, imobile închiriate, păduri). în mod excepţional, anumite bunuri afectate folosinţei publice fac parte din domeniul privat: drumuri rurale neafectate circulaţiei publice, faleze publice neamenajate, iazuri nenavigabile, de asemenea, şi patrimoniile întreprinderilor şi serviciilor publice care nu posedă o adaptare specială în vederea utilizării exclusive în interesul public, de exemplu, tractoarele, căruţele şi caii de muncă.
În ce priveşte pădurile, încadrarea lor în domeniul privat este tot mai mult discutabilă, întrucât exploatarea lor patrimonială nu poate fi considerată singurul lor obiectiv, o dată ce ecologia şi conservarea echilibrului natural au primit caracterul unui veritabil serviciu de interes public.