Satisfacerea nevoilor cu caracter social reprezintă o componentă importantă a politicii sociale a statelor şi presupune folosirea pe scară largă a resurselor financiare publice în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale populaţiei. Cheltuielile publice pentru acţiuni social-culturale sunt îndreptate spre realizarea de servicii în mod gratuit, cu plata redusă sau sub formă de transferuri băneşti (alocaţii bugetare, pensii, ajutoare şi alte îndemnizaţii). De prestaţiile social-culturale beneficiază anumite categorii sau grupuri sociale, în unele cazuri chiar întreaga populaţie.
Cheltuielile pentru acţiuni social-culturale îndeplinesc un rol economic şi social important deoarece pe seama resurselor alocate de stat se asigură:
- educaţia copiilor şi a tinerilor,
- ridicarea calificării profesionale,
- asistenţa medicală,
- protecţie socială,
- ridicarea nivelului cultural şi de civilizaţie a membrilor societăţii.
Rolul economic al acestor cheltuieli se manifestă şi în acţiunea lor asupra consumului, în sensul că influenţează cererea de bunuri de consum stimulând astfel producţia.
În ţările dezvoltate, mai mult de jumătate din cheltuielile bugetare sunt destinate acţiunilor social-culturale, în timp ce în ţările în curs de dezvoltare ponderea acestora în totalul cheltuielilor bugetare este mai mică.
În România structura cheltuielilor pentru acţiuni social-culturale, prezentată în clasificaţia indicatorilor privind finanţele publice, prezintă următoarele destinaţii:
- învăţământ,
- sănătate
- cultură, religie, acţiuni sportive şi de tineret,
- asistenţă socială, alocaţii, pensii, ajutoare şi îndemnizaţii,
- alte cheltuieli social-culturale,
- asigurări sociale de stat,
- ajutorul de şomaj.
În prezent, deşi nu se renunţă la realizarea obiectivelor de asigurare a bunăstării cetăţenilor, statele dezvoltate îşi revizuiesc politicile sociale şi le supun principiilor eficienţei economice şi mecanismelor pieţei. Astfel, se consideră că ajutoarele sociale directe trebuie acordate limitat, pentru a nu incita la nemuncă şi pentru a nu transforma persoanele astfel ajutate în asistaţi permanenţi.