Sistemele fiscale trebuie sa fie echitabile, sau cât mai putin inechitabile. In realizarea acestui scop fundamental, evaziunea fiscala constituie un obstacol important. Implicatiile evaziunii fiscale sunt atât de natura economica, cât si de natura sociala. In plan economic, evaziunea fiscala influenteaza negativ desfasurarea concurentei, iar sub aspect social determina cresterea obligatiilor fiscale suportate de restul contribuabililor si nemultumiri in rândul populatiei unei ţări.
Evaziunea fiscala reprezinta „sustragerea prin orice mijloace in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare, de catre persoanele fizice si persoanele juridice române sau straine."
Maurice Duverger afirma ca „exista evaziune fiscala, in sensul propriu al termenului, când cel care ar trebui sa plateasca impozitul, nu il plateste, fara ca obligatia acestuia sa fie transmisa asupra unui tert".
Privind acest fenomen retrospectiv, putem afirma, fara a gresi, ca evaziunea fiscala este tot atât de veche si omniprezenta in societate pe cât de veche este existenta Statului si a legilor fiscale. Domeniul de manifestare a evaziunii fiscale este atât de intins pe cât este de larg si variat câmpul de aplicare a impozitelor. Totusi, ea se manifesta pregnant, in special, in domeniul impozitelor directe, influenţând randamentul acestora.
In functie de modul cum poate fi savârsita, evaziunea fiscala cunoaste doua forme de manifestare:
- evaziune legala (realizata la adapostul legii);
- evaziune frauduloasa (ilicita).
- Evaziunea fiscala legala permite sustragerea unei parti din materia impozabila, fara ca acest lucru sa fie considerat contraventie sau infractiune. Frecventa acesteia este mai accentuata in perioadele când se modifica sau se introduc noi legi, precum si atunci când Statul utilizeaza in mod intentionat impozitul in scopul promovarii unor politici economice stimulatoare fata de anumite categorii socio-profesionale sau in anumite domenii de activitate.
In continuare, prezentam câteva exemple de evaziune fiscala legala.
Acordarea unor facilitati fiscale (sub forma unor exonerari, scutiri partiale, reduceri, deduceri) constituie un cadru favorabil ocolirii sau prevalarii de la plata obligaţiilor fiscale prin anumite procedee.
Acordarea unor scutiri delimitate temporal, in cazul infiintarii de noi societati comerciale, de la plata impozitului pe profit, constituie un alt exemplu.
De asemenea, când cheltuielile generale ale societatilor comerciale nu sunt reglementate, exista tendinta supraevaluarii acestora, prin cresterea, nejustificata economic, a acestora.
Supraevaluarea amortizarii, prin constituirea legala a unui fond de amortizare intr-un cuantum superior investitiilor necesare, constituie o modalitate de diminuare a bazei impozabile.
Impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice, pe baza unor norme medii de venit, creeaza conditii pentru contribuabilii care realizeaza venituri mai mari decât media, sa nu plateasca impozit pentru diferenţa respectivă.
O posibilitate suplimentara de producere a evaziunii fiscale legale o constituie existenta „paradisurilor fiscale", unde isi stabilesc domiciliul si sediul social atât persoane fizice, cât si persoane juridice si spre care isi dirijeaza profiturile obtinute pe teritoriul altor tari, eludându-se astfel fiscul.
Evaziunea fiscala legala poate fi evitata prin corectarea si imbunatatirea cadrului juridic prin care aceasta a devenit posibila, desi existenta unor interese politice, economice si sociale, determina tolerarea tacita a unor situatii evazioniste.
- Evaziunea fiscala frauduloasa (ilicita) presupune eludarea deliberata a legislatiei fiscale si este sanctionata de lege prin masuri pecuniare si privative de libertate. Fiind un fenomen social cu implicatii asupra finantarii cheltuielilor publice, evaziunea fiscala frauduloasa consta in ascunderea ilegala, totala sau partiala, a materiei impozabile de catre contribuabili, in scopul reducerii sau eliminarii obligatiilor fiscale ce le revin.
Desi exista o diversitate de procedee, la care contribuabilii recurg pentru a se sustrage ilegal, evaziunea fiscala ilegala se prezinta sub urmatoarele forme:
a) evaziunea traditionala (sau prin disimulare), care:
- consta in sustragerea, partiala sau totala, de la plata obligatiilor fiscale, fie prin intocmirea si depunerea de documente incorecte, fie prin neintocmirea documentelor cerute de legislatia in vigoare;
- include urmatoarele procedee principale:
- intocmirea unor declaratii fiscale false sau neintocmirea acestora;
- reducerea intentionata a incasarilor, in scopul reducerii T.V.A. si a profitului impozabil, prin incasari in numerar fara chitante si vânzari fara factura;
- cresterea voita a cheltuielilor pentru a diminua profitul impozabil;
- producerea si comercializarea de bunuri si servicii economice in mod ilegal;
- desfasurarea unor activitati profesionale recompensate in mod clandestin (la negru);
- diminuarea valorii mostenirilor primite si a tranzactiilor cu bunuri imobiliare s.a.
- b) evaziunea juridica, consta in a ascunde adevarata natura a unui organism sau a unui contract, pentru a evita obligatiile fiscale (de exemplu, când un contract de asociere este transformat, in mod ascuns, intr-un contract de munca, pentru ca beneficiarul acestuia sa obtina anumite avantaje din calitatea de salariat).
- c) evaziunea contabila, greu de identificat in practica, consta in a crea impresia unei evidente contabile corecte, utilizând documente false, in scopul cresterii cheltuielilor, diminuarii veniturilor, reducerii profitului impozabil si, in consecinta, a obligatiilor fiscale datorate statului.
- d) evaziunea prin evaluare, consta in diminuarea valorii stocurilor, supraestimarea amortismentelor si provizioanelor in scopul deplasarii profitului în timp.
Evaziunea fiscala nu se manifesta doar pe plan national, ci si international, datorita accentuarii cooperarii economice internationale si a dezvoltarii relatiilor dintre state cu sisteme fiscale diferite si cu un nivel de fiscalitate diferit.
O modalitate des utilizata de companiile transnationale, in scopul sustragerii de la impunere a unei parti de profit, o constituie infiintarea unor filiale in tari unde fiscalitatea este mai redusa si organizarea unor relatii artificiale (de regula, scriptice) intre acestea si unitatile producatoare aflate pe teritoriul altei tari, unde fiscalitatea este mai ridicata. Asemenea „oaze fiscale" sau „paradisuri fiscale" se intâlnesc in Elvetia, Luxemburg, Bermude, Panama, Bahamas, Liechtenstein, etc.