Dacă funcţiile studiate până în prezent se creează într-o anumită măsură spontan, funcţia administrativă şi politică este rezultatul unei decizii, a unor dispute şi rivalităţi a unor nevoi de deservire a regiunii.
Funcţia administrativă nu reprezintă un apanaj al oraşelor, ci şi al comunelor dar la dimensiuni mult mai reduse. Atât într-un caz cât şi în celălalt, sunt vizate pentru a exercita această funcţie cele mai elevate aşezări, în raport cu celelalte, din cadrul regiunii. Odată câştigată, funcţia administrativă şi politică se bucură de o mare stabilitate. Din acest motiv, anumite oraşe îşi păstrează supremaţia administrativă în ciuda dezvoltării mai accentuate a altor oraşe care îi rămân subordonate.
Funcţia administrativă cunoaşte, cu toate acestea, întreaga ei înflorire atunci când este dublată de o funcţie politică, şi anume de aceea de centru suprem al unui stat. Iar funcţia de capitală constituie unul dintre cei mai favorabili factori ai dezvoltării marilor oraşe.
Capitalele sunt, desigur, foarte diferite. Ele depind, în primul rând, de dimensiunile statului. Unele se identificau chiar cu statul a cărui suprafaţă abia depăşea teritoriul oraşului (capitalele-state ale Greciei antice şi ale Italiei medievale).
Oraşul - capitală reprezintă expresia sintetică în spaţiu a vieţii economice, sociale, politice, culturale, ştiinţifice şi spirituale a unei naţiuni. Este oraşul principal al unei ţări. Rolul de capitală diferă de la o ţară la alta. Uneori, în statele deosebit de centralizate, capitala acaparează toate sarcinile administrative şi politice. În schimb, în ţările formate dintr-o uniune de state, capitala îmbracă o formă federală însărcinată cu afacerile comune, în timp ce fiecare stat îşi are capitala sa. Astfel, o bună parte din îndatoririle administrative cad în sarcina statelor, ceea ce duce uneori la conflicte între ele, aşa cum s-a petrecut în SUA cu măsurile luate împotriva discriminării rasiale.
De regulă, capitalele se plasează în centrul geometric al statelor, acest fapt fiind luat în considerare din raţionamente de ordin strategic (Madrid, Moscova, Ankara). Dar, centrul geometric al statelor nu corespunde întotdeauna cu centrul economic, cu punctul de convergenţă economică a teritoriului unei ţări. Astfel, capitalele "refuză" în plasamentul lor principiul centralităţii geometrice în favoarea principiului centralităţii economice. Amintim, în acest sens, Parisul, Londra, Stockholm, Cairo, Buenos Aires, Lisabona ş.a.
Dacă capitala nu poate fi studiată decât în funcţie de stat, trebuie să ţinem seama de faptul că şi destinul statului este legat de cel al capitalei. Capitala este aceea care simbolizează statul în ochii străinilor; în timp de război, ţara nu rezistă căderii capitalei sale; armistiţiul de la Leoben a fost semnat la porţile Vienei, iar pacea de la San Stefano la porţile Constantinopolului.
Capitala constituie un punct de convergenţă sub toate aspectele. Din nord sau din sud, în Franţa, se spune că se urcă la Paris. Problema primordială rămâne aceea a relaţiilor şi posibilităţilor de comunicare cu restul ţării, poziţia centrală pare cea mai indicată. Madridul se află în centrul Spaniei, Roma în centrul Italiei, Moscova în centrul părţii europene a Rusiei, Ankara în mijlocul Turciei. Plasată în centrul ţării, capitala este mai puţin expusă atacurilor inamicului în cazul ocupării teritoriului.
Amplasarea unei capitale depinde de posibilităţile comunicaţiilor, de dispunerea văilor. Atunci când artera vitală a unei ţări o constituie un fluviu, capitala nu poate fi aşezată decât pe malurile acestuia: Varşovia pe Vistula, Viena pe Dunăre.
Căile ferate au dus la modificarea posibilităţilor. Pentru a plasa Tananarive în centrul ţării, s-a construit în grabă o cale ferată care leagă capitala de litoral.
Centrul de gravitate al unei ţări nu se traduce, totuşi, numai în echidistanţe şi în izocrone; el depinde de repartiţia populaţiei, de bogăţiile anumitor provincii etc. În SUA, în timpurile când a fost creat Washingtonul, nu se putea pune problema plasării capitalei în altă parte decât în nord-est. Capitala australiană nu putea fi amplasată decât în sud-est, unde ploile asigură suficiente resurse, iar Tananarive se găsea în centrul regiunii celei mai populate din Insula Madagascar.
De regulă, oraşele capitală sunt şi cele mai puternice sub aspect demografic, uneori concentrând proporţii însemnate din populaţia ţării (exceptând statele pitice, unde majoritatea populaţiei este concentrată în capitală). Bunăoară, Budapesta, concentrează circa 20% din populaţia Ungariei, San Juan peste 50 în Porto Rico, Buenos Aires 20%, Santiago de Chile 30%, Lima 20%, Ulan Bator 20%.
Creşterea rapidă a capitalelor nu poate fi generalizată dezvoltării tuturor celorlalte oraşe, deoarece ea are loc în funcţie de rolul pe care-l îndeplineşte. Capitala apare întotdeauna ca un oraş ce se detaşează de celelate prin aspectul său urbanistic, prin palatele sale guvernamentale, ale ambasadelor sau ale clădirilor publice. Statul alocă fonduri speciale pentru dezvoltarea capitalei.