Teoria clasică defineşte patru surse de venituri municipale/locale:
- Impozitele şi taxele
- Venituri nefiscale
- Granturi
- Împrumuturi şi credite.
Tabelul 1 ilustrează cota-parte a fiecărei surse de finanţare în veniturile totale pentru administraţiile locale ale ţărilor europene. Remarcabil este faptul că pentru majoritatea ţărilor europene principala sursă de finanţare a bugetelor locale sunt transferurile, care deţin în mediu peste 50% din veniturile totale.
Tabelul 1 Sursele de finanţare ale administraţiilor locale (%)
|
Ţara |
Impozite, excluzând taxele locale |
Servicii locale contra plată |
Transferuri |
Împrumuturi |
Altele |
|
Albania |
2,5 |
3 |
94 |
0 |
0,5 |
|
Austria |
15 |
19 |
35 |
8 |
23 |
|
Belgia |
32 |
5 |
40 |
13 |
10 |
|
Bulgaria |
1 |
10 |
78 |
2 |
9 |
|
Cipru |
25 |
33 |
30 |
12 |
0 |
|
Republica Cehă |
16 |
12 |
45 |
11 |
16 |
|
Denemarca |
51 |
22 |
24 |
2 |
1 |
|
Estonia |
0,1 |
0,9 |
91 |
2 |
6 |
|
Finlanda |
34 |
11 |
31 |
3 |
21 |
|
Franţa |
36 |
2 |
26 |
10 |
26 |
|
Germania |
19 |
16 |
45 |
9 |
11 |
|
Grecia |
2 |
22 |
58 |
6 |
12 |
|
Ungaria |
4 |
8 |
66 |
4 |
18 |
|
Islanda |
12 |
16 |
53 |
5 |
14 |
|
Irlanda |
18 |
10 |
57 |
2 |
13 |
|
Italia |
18 |
11 |
38 |
9 |
24 |
|
Letonia |
6 |
1 |
68 |
0 |
25 |
|
Luxemburg |
31 |
29 |
37 |
3 |
0 |
|
Malta |
0 |
0 |
98 |
0 |
2 |
|
Olanda |
5 |
13 |
60 |
19 |
3 |
|
Norvegia |
42 |
16 |
33 |
7 |
2 |
|
Polonia |
21 |
7 |
60 |
0 |
12 |
|
Portugalia |
20 |
19 |
38 |
6 |
17 |
|
România |
5 |
16 |
79 |
0 |
0 |
|
San Marino |
0 |
0 |
31 |
69 |
0 |
|
Slovacia |
10 |
9 |
39 |
5 |
37 |
|
Slovenia |
5 |
9 |
67 |
1 |
18 |
|
Spania |
31 |
16 |
37 |
10 |
6 |
|
Suedia |
61 |
8 |
19 |
1 |
11 |
|
Elveţia |
46 |
24 |
18 |
3 |
9 |
|
Turcia |
7 |
1 |
56 |
0 |
36 |
|
Marea Britanie |
11 |
6 |
77 |
0 |
6 |
Sursa: Raportul Comitetului Principal pentru Autorităţile Regionale şi Locale despre finanţele locale în Europa
In Republica Moldova autorităţile publice locale îşi formează bugetele din 4 surse principale de venituri:
- veniturile proprii
- încasări de mijloace speciale
- defalcările de la veniturile generale de stat
- transferurile de stat.
Schema 2 Structura veniturilor bugetelor locale
Veniturile bugetelor locale
Veniturile proprii sunt veniturile care rămân în proporţie de 100% în bugetul municipal şi se constituie din:
- încasările directe şi integrale din impozitele şi taxele stabilite de legislaţie
- taxele locale stabilite de către consiliile municipale.
Din cauza centralizării puternice a resurselor financiare la nivelul bugetului de stat, bugetele oraşelor şi municipiilor sunt destul de restrânse în baza fiscală din contul veniturilor proprii.
Boxa 3 Veniturile proprii ale administraţiilor locale
|
Veniturile proprii |
|
|
Încasări directe şi integrale |
Taxe locale |
|
impozitul pe venitul persoanelor fizice |
taxa pentru amenajarea teritoriului |
|
impozitul pe bunurile imobiliare |
taxa de piaţă |
|
impozitul pentru folosirea resurselor naturale |
taxa hotelieră |
|
impozitele şi taxele locale aplicate de către consiliul municipal |
taxa pentru amplasarea publicităţii (reclamei) |
|
impozitul privat |
taxa pentru amplasarea unităţilor comerciale |
|
taxa pentru eliberarea licenţelor şi autorizaţiilor |
taxa pentru dreptul de a organiza licitaţii locale şi loterii |
|
taxa pentru patenta de întreprinzător |
taxa pentru parcarea autovehiculelor |
|
taxa de stat pentru examinarea cauzelor în instanţele judecătoreşti |
taxa balneară |
|
încasările din vânzarea bunurilor confiscate |
taxa de la posesorii de câini |
|
amenzile aplicate de colaboratorii poliţiei municipale |
taxa pentru dreptul de a efectua filmări cinematografice şi televizate |
|
veniturile din operaţiile cu capital |
taxa pentru trecerea frontierei de stat |
|
veniturile din vânzarea apartamentelor (caselor) către cetăţeni |
taxa pentru dreptul de a vinde în zona vamală |
|
veniturile din vânzarea terenurilor |
taxa pentru dreptul de a presta servicii de transportare a călătorilor |
Spre deosebire de Republica Moldova, în majoritatea ţărilor europene sunt utilizate doar câteva impozite şi taxe locale, deşi unul din ele este, de obicei, mai important. Marea Britanie, unde este utilizat un singur impozit, cel imobiliar (chiar dacă nu în forma clasică), reprezintă o excepţie.
Mijloacele speciale sunt încasările de la prestarea serviciilor şi executarea lucrărilor, efectuate de instituţiile publice, finanţate de la bugetul municipal. Aceste mijloace speciale se acumulează pe un cont aparte al instituţiei publice, care a efectuat prestări de servicii şi executări de lucrări. Cheltuirea lor însă are loc prin decizia Consiliului local. Aceste mijloace speciale sînt o sursă suplimentară de formare a bugetului şi nu intră în calculul bazei fiscale. Faptul că resursele financiare acumulate din plata taxelor locale puse în aplicare de Consiliile locale şi resursele încasate de la prestarea serviciilor şi executarea lucrărilor nu se iau în calculul bazei fiscale dă posibilitate tuturor bugetelor să primească transferuri de nivelare, de echilibrare a cheltuielilor cu veniturile.
Oraşele şi municipiile sunt cointeresate ca marea parte a veniturilor proprii să se formeze din sursele teritoriale. De facto, pentru diferite municipalităţi cota aceasta reprezintă 10-40% din veniturile totale. Reglarea relaţiilor interbugetare nu întotdeauna avantajează municipalităţile, unele fiind în rol de donator, altele ca beneficiar. De exemplu, in municipiul Chişinău se acumulează peste 60% din veniturile totale, iar bugetul de cheltuieli constituie mai puţin din 20% din cele acumulate în teritoriu.
Defalcările de la veniturile generale de stat sînt o sursă financiară garantată. Ele se efectuează conform normativelor procentuale stabilite prin legea bugetară anuală şi reprezintă defalcările de la impozitul pe venitul persoanelor fizice, a persoanelor juridice şi T.V.A. colectate în teritoriul respectiv.
Transferurile de la bugetul de stat joacă un rol foarte important în finanţarea bugetelor locale. Transferurile acordate unităţilor administrativ-teritoriale servesc drept sursă de nivelare financiară a bugetelor fiecărei unităţi administrativ-teritoriale. Se deosebesc următoarele categoriile de transferuri:
- transferuri, din contul fondului de susţinere financiară a teritoriului, pentru nivelarea posibilităţilor financiare ale teritoriilor
- transferuri cu destinaţie specială
- transferuri pentru finanţarea exercitării funcţiilor delegate de către Guvern sau în alte scopuri speciale - majorarea salariilor în sfera socială şi pierderea de venituri ca urmare în modificarea impozitelor şi taxelor.