Pin It

De obicei, bugetul municipal se împarte corespunzător structurii organelor de conducere, iar suma alocată fiecărei subdiviziuni se clasifică ulterior pe articole de cheltuieli conform destinaţiei. La elaborarea bugetului de indicatori, cheltuielile se grupează după programe, pentru atingerea obiectivelor fiind antrenate grupuri instituţionale.

 

Clasificarea cheltuielilor bugetare reprezintă un instrument de sintetizare, urmărire şi control a realizării veniturilor şi efectuării cheltuielilor bugetare care cere impunerea unei ordini în gruparea veniturilor pe surse de provenienţă şi alocaţiilor bugetare pe categorii de cheltuieli.

 

 

Boxa 6 Clasificarea cheltuielilor bugetare

Criterii de clasificare

Tipul de cheltuieli

Funcţional

-          Cheltuieli sociale: educaţie, studii generale şi superioare, asistenţă socială etc.

-          Cheltuieli economice: dezvoltarea industriei, agriculturii, a sistemului energetic, construcţiile şi transportul

-          Cheltuieli tutelate: gospodăria comunală, locuinţele şi dezvoltarea urbanismului

Organizaţional

-          Cheltuieli pentru întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, plăţile şi acţiunile finanţate de la buget;

-          Cheltuieli conform genurilor de activitate: agricultură, industrie, transporturile auto, feroviar, aerian, serviciile comunale

Economic

-          Cheltuielile de capital sau de investiţii.

-          Cheltuielile curente .

-          Cheltuielile privind serviciile publice sau administrative.

-          Cheltuielile de transfer cu caracter economic (subvenţii ) sau social (burse, pensii, ajutoare, indemnizaţii).

 

În Republica Moldova, cea mai mare parte a cheltuielilor municipale sunt cheltuielile curente, utilizate în fond pentru obiective sociale şi doar în măsură mai mică pentru obiective economice. În compartimentul cheltuielilor curente partea cea mai mare revine cheltuielilor socio-culturale.

 

Cheltuielile locale, inclusiv cele municipale, sunt în legătură cu cheltuielile general-guvernamentale. Aceeaşi relaţie poate fi urmărită şi în ţările europene (vezi tabelul 3). Astfel, cheltuielile municipale în Belgia alcătuiesc 10,9% din cheltuielile guvernamentale generale, în Norvegia - 60%, în Ungaria – 53%, în Suedia – 38%, în Polonia – 21,6%, în România – 16,9%.

 

Relaţia cu cheltuielile guvernamentale generale ajută la structurarea cheltuielilor statului şi la descentralizarea funcţiilor între nivelurile central şi local. Pentru Republica Moldova, din cauza lipsei diferenţierii între bugetele locale şi cele urbane sau municipale (informaţia este prelucrată la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale), acest raport poate fi exprimat prin ponderea cheltuielilor locale în bugetul consolidat al ţării şi cheltuielile bugetului de stat.

 

Tabelul 2 Structura cheltuielilor bugetare din Republica Moldova, %

Indicatori

2002

2001

2000

1999

1998

1997

1996

1995

1. Cheltuieli din bugetul de stat

63,8

69,1

67,5

72,5

63,2

61,1

52,1

59,3

2. Cheltuieli din bugetele locale

36,2

30,9

32,5

27,5

36,8

38,9

47,9

40,7

Total: bugetul consolidat

100

100

100

100

100

100

100

100

 

Cu toate că în Republica Moldova politica bugetar-fiscală declară principiul descentralizării, în practică are loc centralizarea resurselor financiare, ceea ce nu avantajează bugetele locale. Pentru majoritatea ţărilor europene ponderea cheltuielilor municipale în cheltuielile guvernamentale generale este între 20-30%, doar pentru Ungaria, Lituania, Norvegia acest indice este cuprins între 50-60%.

 

Tabelul 3 Cheltuielile municipale în relaţie cu PIB şi cheltuielile guvernamentale generale

Ţara

%PIB

% CGG

Anul

Albania

7,70

25,40

1995

Austria

12,71

20,18

1993

Belgia

4,90

10,90

1993

Bulgaria

9,00

20,00

1994

Cipru

1,40

4,10

1993

Republica Cehă Republic

9,30

20,90

1994

Denemarca

19,90

31,28

1994

Estonia

7,10

17,60

1994

Finlanda

18,00

29,50

1993

Franţa

5,54

27,22

1992

Germania

8,12

28,69

1993

Grecia

3,33

5,60

1989

Ungaria

17,00

53,00

1994

Islanda

9,10

22,30

1994

Irlanda

4,90

13,80

1994

Italia

7,00

13,00

1993

Letonia

12,45

24,00

1994

Lituania

13,10

58,80

1993

Luxemburg

9,92

32,30

1993

Malta

0,34

0,63

1995

Olanda

13,30

23,10

1994

Norvegia

18,90

60,00

1994

Polonia

7,00

21,60

1994

Portugalia

4,60

9,70

1993

România

3,50

16,90

1993

Slovacia

4,79

11,78

1994

Slovenia

4,40

10,10

1995

Spania

4,87

12,17

1994

Suedia

27,50

38,00

1994

Elveţia

10,80

28,90

1993

Marea Britanie

11,00

27,00

1994

Sursa: Consiliul Europei, 1997

 

În cazul efectuării cheltuielilor funcţia de control şi monitoring devine foarte importantă, mai ales când este vorba despre de banii publici. Dacă în timpul anului fenomenul supracheltuielilor nu este oprit sau nu poate fi oprit, la finele anului efectele negative vor fi mult mai simţitoare.

 

Funcţia de control poate fi îndeplinită de subdiviziuni aparte sau de o echipă specială, formată din reprezentanţii diferitor departamente, îndeplinind rolul de audit intern. Pentru a spori eficienţa acestor activităţi sunt necesare efectuarea analizelor rapoartelor financiare cu privire la veniturile încasate în perioada dată (de regulă, un trimestru) şi a dărilor de seamă privind cheltuielile efectuate în aceeaşi perioadă, precum şi compararea lor cu prognozele elaborate la început de an.

 

Din punct de vedere instituţional, acţiunile de control, pot fi identificate trei forme de control financiar asupra administraţiilor publice locale:

  • Controlul financiar parlamentar – este controlul asupra activităţii în general al administraţiei oraşului, unităţii administrativ teritoriale, executate de regulă prin intermediul comisiilor de specialitate (de exemplu Comisia Buget şi Finanţe), urmăreşte aplicarea corectă a bugetelor proprii colectivităţilor locale în concordanţă cu unele dispoziţii ale legii bugetare anuale, evitarea abuzului funcţionarilor publici (inspectorilor fiscali), executarea bugetelor locale.
  • Controlul financiar administrativ – activitatea de control al administraţiei locale efectuate de ea însăşi şi poate fi sub câteva forme: a) control intern, b) control extern, c) guvernamental, d) specializat.
  • Controlul financiar jurisdicţional – este efectuat de către Curţile de Conturi ale statelor, investite cu atributul jurisdicţional, după principiile autonomiei şi unicităţii. Această experienţă este nouă pentru Republica Moldova, cadrul regulatoriu al acestei instituţii (control financiar jurisdicţional) în materia administraţiei publice locale nefiind încă bine definit. În România această funcţie este delegată structurilor teritoriale a Curţii de Conturi - Camerele de Conturi Judeţene.