Bunăstarea umană este determinată în exclusivitate de efortul individual de muncă al omului şi de politicile sociale ale statului. Acreditată timp îndelungat,această idee a fost reconsiderată în secolul al XX-lea, când a avut loc diversificarea strategiilor ce asigură producerea bunăstării una dintre acestea a fost dezvoltarea comunitara.
Dezvoltarea comunitara
Procesul prin care, uneori cu ajutorul unui facilitator, o comunitate îşi identifică anumite probleme prioritare şi se implică în rezolvarea lor, folosind atât resurse interne, cât şi externe.
Dezvoltarea comunitară, cоnsumând contribuţiile individuale şi statale în producerea
bunăstării, s-a afirmat iniţial în calitate de strategie care urmează politicile sociale, iar mai
târziu − ca un domeniu autonom al asistenţei sociale şi al politicilor sociale. Inovaţia şi
eficienţa acestei strategii ţine de utilizarea unor resurse neexploarate încă: comunitatea şi efortul comunitar. Dezvoltarea comunitară, reprezentând „calea directă spre consolidarea
civică a societăţii”, contribuie la transformarea comunităţii locale în subiect activ al rezolvării
unei game largi de probleme colective. Ea are în obiectiv edificarea comunităţii puternice,
capabile să depăşească cu succes problemele locale cu care se confruntă. Aplicarea acestei
strategii a condus la o mai mare coeziune între cetăţenii unui stat, la sporirea responsabilităţii
faţă de inegalităţile existente în comunitate, la modificarea structurii şi modului de funcţionare
a principalelor instituţii ale comunităţii.
Dezvoltarea comunitară reprezintă„procesul conştient de interacţiune socială şi acea tehnică specifică care au cel puţin unul din următoarele obiective:
(1) rezolvarea nevoilor de bază, obţinerea şi menţinerea unui echilibru între nevoile şi resursele unei comunităţi;
(2) ajutorarea oamenilor de a-şi soluţiona mai eficient problemele şi a-şi atinge scopurile, prin sprijinirea lor pentru a-şi dezvolta şi consolida calităţile de participare, autocontrol şi cooperare;
(3) obţinerea de schimbări în cadrul relaţiilor comunitare şi de grup, precum şi la
nivelul centrelor de decizii comunitare”.
(4) reabilitarea infrastructurii locale
(5) promovarea accesului la serviciile de asistenta sociala educatie si ocrotire a sanatatii la nivel de comunitate.
(6) organizarea comunicarii si conlucrarii intre institutiile locale si cetateni p/u a asigura durabilitatea serviciilor si obiectelor comunitare.
(7) promovarea responsabilitatii collective fata de problemele commune.