Tehnica informatorului relevant se bazează pe informaţiile adunate de la persoana care cunoaşte cel mai bine nevoile şi practicile comunităţii. De obicei, persoanele alese ca informatori relevanţi sunt:oficialii administraţ
iei publice locale; administrator şi şefi de programai organizaţiilor de protecţie social din comunitate.
Pentru a folosi un informator relevant, trebuie definite, la început,obiectivele intervenţiei. Mai apoi se alcătuieşte un chestionar sau unghid de interviu pentru a obţine informaţii comparabile de la mai mulţiinformatori. Informaţiile se obţin, de obicei, prin interviu direct. Pot fifolosite, de asemenea, chestionarele prin poştă sau cele telefonice, dar rata răspunsurilor în aceste cazuri este foarte mică.
Avantajele tehnicii informatorului relevant constau în faptul că această tehnică este relativ simplă, nu prea costisitoare, permite obţinerea de informaţie de la diferiţi indivizi, fiecare cu perspectivalui. În final, se poate organiza o discuţie în grup cu toţi informatorii pentru a determina care sunt nevoile şi serviciile cele mai necesare comunităţii respective.
Dezavantaje, determinate de faptul că această tehnica se bazează pe punctul devedere al specialiştilor care reprezintă o agenţie sau alta, cu nevoile,aspiraţiile acestora şi problematica promovată de ei. Respectiviiinformatori de multe ori nu pot să ia în considerare unele categorii sociale.
Indicatorii sociali se bazează pe explorarea nevoilor comunităţii, analizând statisticile din rapoartele şi datele publicate.Prezumţia este că se pot face estimări ale nevoilor şi ale bunăstării unei comunităţi în baza analizei statisticilor parţiale ale unor categorii de populaţie. Aceste statistici sunt privite ca indicatori ainevoilor comunitare, bună starea fiind estimată în dependenţă de:comportamentul social (pozitiv sau negativ), rata abuzului de alcool şi substanţe narcotizante şi, nu în ultimul rând, de situaţia economică
care determină în mare parte ratele mortalităţii şi ale morbidităţii etc. Pot fi analizate şi condiţiile de trai: igiena locuinţei, numărul de persoane/cameră, condiţiile economice etc.Indicatorii sociali ca metodă prezintă o anumită flexibilitate.Astfel, pot fi analizaţi unul sau doi indicatori (ex: numărul de persoane/cameră), pot fi construiţi indicatori complecşi care implică 40-60 de variabile, pot fi folosite
şi alte procedee sofisticate.
Adunarea comunitară se bazează pe indivizii care sunt invitaţi să determine nevoile şi serviciile comunitare. De
şi este asemănătoare cutehnica informatorilor relevanţi , unele dezavantaje ale acesteia sunt depăşite prin includerea,alături de specialişti,şi a unor persoane obişnuite, comune. Focus-grupul este convocat printr-o serie de adunări publice la care sunt invitaţi toţi locuitorii cărora li se propune să-şi exprime opiniile. Esteo tehnică relativ flexibilă. Se pot obţine informaţii de la orice membrual comunităţii, care doreşte să participe la adunări publice, indiferentde vârstă, rasă, origine etnică etc. Ca şi în cazul tehnicii informatorului irelevant, înaintea adunărilor un grup de investigatori stabileşte obiectivele cercetării, menite să
structureze întâlnirile în jurul anumitor probleme (totodată oferind participanţilor posibilitatea de a-şi exprima spontan şi original opiniile).Este necesar, de asemenea, să fie f ăcută publicitate acestor adunări, princare să se încurajeze participarea indivizilor din cadrul tuturor segmentelor populaţiei comunităţii date. Pot fi emise scrisori deinvitaţie indivizilor, familiilor, organizaţiilor; folosită
mass-medialocală.În măsura posibilităţilor, adunările locale trebuie organizate în aşa fel încât să se poată forma mici grupuri pentru a încuraja participareaindividuală. Adunările cu mulţi participanţi,ţinute în sălile caselor decultură, sunt de evitat, dat fiind că ele nu faciliteazăcomunicare a interpersonală. Adunările pot începe şi într-o sală cu participare numeroasă, unde sunt stabilite obiectivele şi regulile generale alediscuţiei, după ce urmează împărţirea pe săli mici, unde sunt aleşi conducători de grupuri şi secretari care înregistrează propunerile. Pemăsura desfăşurării adunărilor este util să se reţină ideile, atitudinile şi părerile tuturor participanţilor.În etapa finalăse alcatuieşte o listă cu sugestiile privind nevoile deservicii comunitare, fiind evidenţiate cele mai importante sau cele careau întrunit consensul.
Stabilind avantajele adunării comunitare,menţionăm că ele se află în posibilitatea relativ uşoară de a organiza şi de a conduce. Suntimportante, deoarece conduc la o creştere a participării cetăţenilor şi îiidentifică pe aceştia ca fiind potenţialii donator şi contribuabili deresurse pentru implementarea ulterioară a programului.
Dezavantajele adunarii comunitare se explică prin faptul că deseori în comunităţile mari este greu a găsi locul de desf ăşurare a acestor adunări în număr suficient. Uneori e greu să obţii o participare reprezentativ la adunări, din care cauzăse obţine doar o descriere par ţialăa nevoilor comunităţii şi a serviciilor necesare.
Rata persoanelor în tratament se bazează pe o numărare descriptivă a persoanelor care au apelat la serviciile direcţiilor de sănătate şi protecţie social dintr-o anumită comunitate sau au beneficiat de ele. Rata persoanelor aflate în tratament porneşte de laideea că nevoile comunităţii pot fi estimate pe baza unui eşantion de persoane, care au primit tratament sau servicii de ocrotire. Ca şi în majoritatea studiilor de estimare a nevoilor comunitare, prima sarcină constă şi în acest cazîn definirea, conceptualizarea şi operaţionalizarea obiectivelor şi ametodologiei cercetării. Întrebările de bază la care se cere a da răspuns sunt:
- Ce dorim săaflăm?
- Ce fel de date dorim să adunăm?
- De unde putem sa obţinem aceste date?
- Cum putem să le obţinem?
- Care sunt cele mai bune metode de prezentare a rezultatelor?
- Cum putem folosi rezultatele pentru a trage concluzii şi a facerecomandări?
Sursele de date se referă la:
- caracteristicile sociodemografice ale clienţilor (de ex:vârstă, sex, etnie, nivel de şcolarizare, adresă etc.);
- problema sau problemele prezentate;
- caracteristicile oferite;
- frecvenţa şi durata tratamentelor;
- rezultatele tratamentului oferit.
Se poate realiza o fişă pentru colectarea informaţiei şi înregistrarea opiniilor vizavi de aceste cinci compartimente. După ce sunt colectate datele, trebuie identificate acele agenţii sau persoane dincomunitate care oferă servicii sociale şi de sănătate. Multe date deacest fel se găsesc în statisticile publice şi pot fi obţinute princonsultarea registrelor sau a bazei de date a spitalelor publice. Liste cu persoane care primesc asistenţă public pot fi obţinute din parteacentrelor sau a direcţiilor de asistenţă socială.După ce metodele şi obiectivele au fost stabilite şi sursele de dateidentificate se trece la colectarea lor, preferabil prin examinareadosarelor unei agenţii. Dacă dosarele sunt prea voluminoase şi seîntind pentru perioade lungi, se foloseşte eşantionarea. Analiza acestor date se face deobicei prin programe de prelucrare statistica.
Avantaje:
Disponibilitatea datelor si costurilor relativ scazuta ale corelarii si analizei lor. Un beneficiu secundar e/e trecerea indicarii si comunicarii i/e diferite agentii. Ceea ce duce la integrarea lor in dezvoltarea comunit si rezolvarea prob-lor cu c/e se confrunta. Metoda ofera o imagine de sinteza asupra serviciilor oferite in cadrul comunit.
Dezavantaje:
Prob associate cu garantarea confidentialitatii mai ales in cazul obtinerii de inform de la practicienii private. Deasemenea se impun precauti in estimarea nevoilor unei pop pe baza datelor culese de la un esantion, p/t ca pers-le pot sa se afle simultan in tratament la mai multe agentii sau sa consulte mai multi specialisti si pot determina astfel o imagine falsa, supradimensionata a prob-lor unei comunitati
Deasemenea din ratiuni de confidentialitate pers-le suferinde d/o anumita comunitate pot cauta ajutorul la specialisti dinafara comunitatii. Pot exista pers c/e solicita sprijin si tratament si pers c/e nu solicita desi ar avea nevoie sa o faca.
Tipul informatiei necesara in evaluarea initiala a nevoilor:
- profiluri ale caracteristicilor comunitatii- un profil ne da o privire de ansamblu asupra caracteristicilor demografice ale comunit.
- Profiluri ale domeniilor de viata- acestea ne dau inform despre gradul de incidenta al unei prob si tiparele sociale ale pop:
- date economice, incluzind managimentul banilor, tiparele de creditare
- date despre gradul de angajare incluzind nivelul ocupational, nivelul de aspiratie ocupationala, nevoi vocationale
- tipare familiale, cum ar fi relatia parinte-copil, prob in cadrul cuplurilor casatorite, rata divortului
- tipare educationale, incluzind participarea si nevoia adultilor de programe educationale, frecventarea scolii, rata renuntarii le scoala
- locuinte cu referire la num acestora, starea unitatilor furnizoare de apa si supraaglomerarea
- sanatatea fizica si mintala, cauze ale mortii, rata imbolnavirilor, dizavilitati pe termen lung si conditii de mediu
- managimentul locuintei: prob de menaj, hrana, administrare a locuintei
- modalitati de recreere: activitati in timpul liber, sport si activitati culturale
- incidenta delictelor: rata criminalitatii juvenile si adulte, frica de infractiuni
- satisfactii, rezultate din viata comunitara cum ar fi solidaritatea
- cunoasterea si utilizarea serviciilor: pers-le c/e au nevoie de un serviciu adesea nu cunosc despre existenta si disponibilitatea acestuia.
- Bariere in calea utilizarii serviciilor: indivizii c/e au nevoie de servicii pot fi constienti de existenta lor si totusi sa le utilizeze nu le utilizeaza din cauza barierelor c/e stau in calea utilizarii lor. I/o evaluare a nevoilor pot fi identificate urmatoarele tipuri de bariere:
- bariere fizice: cum ar fi lipsa mijloacelor de transport sau o mare distanta i/e agentii si pop tinta
- atitudini negative ale personalului institutiei: percepute de catre client sau potentialii clienti
- sentimental ca folosirea serviciului atrage dupa sine o stigmatizare sociala
- costul serviciului: c/e e/emult mai ridicat siar putea permite cei c/e ai nevoie de servicii
- criterii de eligibilitate: ale agentiilor percepute ca restrictive
- existenta unui sistem de informare in comunitate: inainte ca un serviciu sa fie utilizat posibilii utilizatori ai acestuia t/e sa afle de existenta lui. O evaluare a nevoilor poate avea ca rezultat identificarea canalelor formale si informale, prin c/e e/e cel mai probalil ca inform-le sa ajunga la un grup.
- Evaluarea nevoilor: identificarea resurselor potentiale sau existente c/e pot fi utilizate ar t/e sa aiba loc inainte de planificarea sau alocarea efectiva a resurselor
- Evaluarea resurselor politice: mobilizarea potentiala a conducatorilor politici sau a comunit si a pop, e/e necesara deoarece deciziile s/t luate in general in arena politica
Breinstorningul (B)
E/e o tehnica folosita in grupuri c/e cauta modalitati de a realize un obiectiv. O definitie comuna a B spune ca e/e vorba de procesul de generare a ideiilor cu privire la o prob.
Prin folosirea B se incearca identificarea a cit msi multor alternative de atingere a unui scop. Aceasta tehnica a fost dezv de Alex Osborn in 1961 c/e a evidentiat urmatoarele reguli de baza:
- B poate dura de la 1 min pina la 0,5 ora
- Sedinta dureaza atita timp cit s/t generate idei
- Fiecare sedinta e/e deschisa si neconventionala
- Cu cit va creste num ideilor va creste si posibilitatea ca idei folositoare sa se iveasca
- Membrii s/t incurajati sa construiasca pe baza ideilor altor membri ori de cite ori e/e posibil, astfel incit sa se formeze noi combinatii de idei
- Membrii se concentreaza pe o sinfura prob sau un singur aspect. Ei nu ar trebui sa sara de la o prob la alta, sau sa incerce aceasta tehnica p/t o situatie c/e implica mai multe prob
- t/e promovata o atmosfera relaxata cooperative
- toti membrii t/e incurajati sa contribuie
- e/e de preferat ca membrii sa se limiteze la o singura idée o data, astfel incit vorbaretii sa fie mai putin incurajati sa-si comunice ideile
- ar trebui explicate ratiunile si regulile de B noilor membri nefamiliarizati cu aceasta tehnica
- daca se formeaza grupuri speciale p/t B e/e de folos sa se caute membri cu opinii diverse si cu o oarecare experinta in acest domeniu
- dupa incheerea sedintei grupul selecteaza cele mai bune idei legate de prob
Avantajele B:
-Creste implicare si participarea membrilor
-Reduce dependenta fata de o singura figura de autoritate
-Asigura o modalitate de a obtine un mare num de idei intr-un timp relative scurt
-Face intilnirea mai interesanta, distractive si stimulanta
-Incurajeaza un schimb deschis de idei
-Ajuta la crearea unui climat nonevaluativ
-Ideile unui membru pot lua nastere pe baza ideilor altui membru astfel incit s/t sugerate combinatii unice si creative
- Reduce presiunea legata de a spune “lucrul potrivit” p/t ai impresiona pe ceilalti membri ai grupului.