Autoritatea Publica Locala(primarul consiliului local,functionarii publici) este cel mai important actor comunit.caruia ii revine un rol decisive in promvarea si dezv. particip.comunitare.
Primaria : 1)este perceputa ca unica institutie ce rep.statul in comunitate.
2)este intit.ce poate intervene in procesul de solutionare a litigiilor si a conflictelor locale.
3)rep.mica intit.care are posibilitate financiara si legala de a solutina problemele comunitatii.
4)este instit.obligata sa poarte tratative cu organizatiile donatoare.
5)este instit.cara cunoaste cel mai bine oamenii si evenimentele din comunitate.
Primarul si functionarii publici detin autoritatea necesara pt organizarea comunitatii. Personalitatea primara rep.o conditie atit a proceselor participarii din comunit.cat si a actiunilor de dzv.comunitara realizate in baza parteneriatelor.Un primar consacrat comunitatii trebuie sa respecte membrii comunitatii,sa sprijine initiativele ce vin din partea pop.,sa cunoasca rel.dintre oameni,precum sis a evoluieze calitatea serv.publice din camunitate.Succesul APL depinde de gradul de deschidere spre parteneriate comunitare cu alte organiz.comunit.si in special cu asociatile obstesti.Rolul institutiei educative-e de asemenea decesiv in stab de parten pt dezv.comunit.
Gradinitile de copii,scoli si licee din comunitate rep.un indiciu al grijii localnicior fata de viitorul asezarii lor.Prosperarea lor adduce beneficii atit cop.cat si comunit.in intregime.
Instit.educative sunt si ei un factor important a participarii si contributiei civila. Organizarea/mobilizarea comunit.poate fi initiata cel mai efficient prin interediul asociatilor parintesti si pedagogilor.Pedagogii dispun de o imagina mai creatibila in comunitate gratie carui fapt instit.educ.poate convinge mai usor agentii economici pt acceptarea unor proiecte. Insti.educ.nu poate si nici nu trebuie sa acopere intregul spectru al vietii comunitare.
Impartialitatea acestor institutii in cadrul rel.dde parteneriat comunit.este limitata de natura preocuparii lor primordiale si anume: de dorinta de a rezolva preponderant prob.scolii.
Un obstacol al implicarii scolii in procesele de dezv.comunitara este segmentarea membrilor comunitatii in categorii si grupuri sociale.
Asociatiile obstesti sau ONG sunt de inlocuit in viata oricarei comunit.Aceastea sunt pionerii d.c.si tot ele sunt o consecinta a acestei dezvoltari.ONG au fost create ca rezultat al unor programe de d.c.pt a contribui la asigurarea durabilitatii reformelor din comunit.,dar ONG sunt si actori principali ai unor asemenea programe.Putem evidential dubla natura a ONG-urilor,cand acestea sunt constituite sxclusiv pt a atrage un parteneriat,dupa care sint active doar pe hirtie.In unele comunit.ONG sau consolidate mai devreme,ca raspuns la sit.dificila in dom.educatiei,ecologiei,pt a imbunatati infrastructura socil-economica subdezvoltata.
In alte constitutii sustinerea ONG a fost o conditie eligibilitate in procesul investigatiilor comunitare.Este evident ca astazi ONG-urile reprezinta legatura intre trecutul si prezentul comunitatii,punctual de reper a schimbarilor comunitare.Un punc forte al ONG-urilor in procesul de stabilire a partineriatelor pt a atrage investitii in d.c. este flexibil.
Daca APL sau scoala actioneaza conform statului si domeniului traditional de activitate ONG au posibilitati sa intervina in cele mai diferite domenii ale vietii comunitare.ONG sint organizatii locale,multmai flexibile decat alte institutii comunitare.Un ONG poate aplica in domeniul culturii,educatiei,protectiei,mediului ambient.Aceasta felexibilitate necesita oameni instruiti si care cunosc bine problemele din domeniile respective.
Alte avantaje ale asociatiilor obstesti sint urmatoarele:
- Activitatea ONG vine in sprijinul institutiilor comunitare existente.De cele mai dese ori ONG au fost fondate in a contribui la procesul de educatie sau la dezv.infrastructurii social-economice,astfel devenind partenerii scolii si a primariei.
- ONG furnizeaza comunitar persoane calificate in dom.managimentului proiectelor.Adtazi majoritatea schimbarilor locale sint effectuate prin intermediul proiectelor de d.c.Liderii si activistii ONG sint bine pregatiti pt gestionarea lor,participind periodic la diferite conferinte si seminare de instruire si recalificare.
- ONG sint attractive printer tineri si de cele mai multe ori promoveaza interesele acestora.
- Activitatea desfasurata de ONG locale reflecta potentialul tinerilor de a se impica in solutionarea problemelor locale.Activind in cadrul unui ONG un tinar poate castiga mai multa experienta.Dorinta lui de a devein mai util,de a invata lucruri noi,de a deprinde arta de comunicare rep.motivatiile implicarii tinerilor in dezv.comunit.
- ONG sunt rezultatul activitatilor nucleului comunitar.Ele sint constituite in baza initiativei unui grup mic care are scopuri commune,se intruneste pt a gasi solutii la problemele commune.Dupa ce grupul de initiative intreprinde cateva actiuni membrii acestuia capata incredere in forta colectiva si decide institutionalizarea actiunilor grupului prin inregistrarea unei asociatii obstesti.
- Asociatiile obstesti fondate in baza unui nucleu comunitar sint cele mai eficiente,acesta deoarece ele beneficiza din start de increderea comunitatii,acordata anterior grupului de initiative si pe viitor nu le ramine decat sa consolideze aceasta incredere prin noile proiecte implementate in comunitate.In acelasi timp uneori ONG se confunda cu diferite dificultati in procesul de constituire a partener.comunitare,uele din acestea fiind de ordin obiectiv,iar altele de ordin subiectiv.In primul rind lipsa dorintei de a activa in parteneriat cu alti actori comunitari.
- Unele ONG-uri locale considera eronat ca sunt in stare singura sa promoveze interesele comunitatii.Acest lucru se efera la asociatiile obstesti care déjà au acumulat experinta in elaborarea si implimentarea parteneriatului.Liderii unor asemenea ONG considera inutila colaborarea cu alte institutii locale dat fiind faptul ca dispune de suficiente resurse si forte.
- ONG care promoveaza interesele exclusive ale unui grup restrins de persoane risca sa degenereze sis a-si piarda autoritatea in comunitate.
Activitatea unor ONG este periclita de invidia si zvonurile raspindite in localitati rurale:echipamentul performant cu care acestea sunt dotate,reusitele activitatii lor, autoritatea liderilor trezesc uneori nemultumirea unor oameni care sufera din cauza lipsurilor personale. Cea mai buna solutie in asemenea sit.este transparenta in activitatea ONG,informarea corecta si onesta despre activitatile effectuate,deschiderea pt intreaga comunitate.
Agentii economici din localitate rep.cei mai contraversati actori locali,desi bisnesul lacal ar trebui sa joace un rol primordial in promovarea schimbarilor comunitare. Asemenea tratare este conditionata de faptul ca agentii economici de la noi nu se prea grabesc sa se implice in procesul de solutionare a probl.comunit. Totodata,nu poate fi ignorata nici opinia oamenilor de afaceri,care asigura ca prezenta lor in comunit.rep.deja un avantaj.
Unii reprezentanti ai APL si ai bisnesului local au cautat sa releve obstacole ce impiedica agentii economici sa participle mai activ:la viata comunit.,si anume la restrictiile excessive,aplicate de APL fata de agentii economici. Potrivit opiniilor enuntate de un antreprenor nu poate fi preocupat de probl.comunit.atit timp cat vede in conducerea acestuia inamic al activitatii sale.
Agentii economici sunt de parerea ca ei pot si trebuie sa participe la dezv.comunit.Contributia respectiva trebuie insa sa fie pe potriva potentialului lor economic.Insa solicitarile frecvente si exsagerate de donatii provoaca refuzul agentilor economici de a se implica in actiunile comunitare.
Biserica-desi este unul din cei mai importanti actori comunitari,nu se prea implica in procesele programate de d.c.Astfel 27,2%din respondentii considera ca biserica se implica in mica masura in procesul de realizare a probl.comunitare,26,9%ca nu se implica deloc,doar 10,5%din respondenti considera ca biserica se implica in d.c.,iar 34,8%considera implicarea acestora ocazionala.
Parteneriatele constituite intre subiectii nominaizati mai sus ofera mijloace adecvate pt desfasurarea proceselor de d.c.Insa dezbaterea este un proces de lunga durata care prevede actiuni constante,nu doar de reabilitare a unor domenii comunitare,totodata necesita mentionarea unui ritm stabil de dezvoltare.Privit ca sursa a d.c.,parteneriatul soc.necesita o abordare bazata pe principii si factori care ar contribui la consolidarea unor rel.colaborare de durata si nu de moment. Punctul de pornire in contribuirea unui partener.comunit.este inventarierea motivatiilor reciproce ale viitorilor parteneri.
Parteneriatele pot fi formate dintr-o multime de motive,dar la niv.general distingem:
- Dorinta de a imparti autoritatea asupra unor procese. Drept exemplu pt acest tip de motivare este activitat diferitelor agenti economici la niv.local,care dese ori fac parte din parteneriate nu doar din sentimental de compasiune si simpatie,dar si din dorinta de a fi consultanti,de a participa la procesul de luare a deciziilor.
- Impartasirea cheltuielilor de investitii. Investitiile in dezv.infrastructurii social-economice al comuitatii implica resurse foarte mari de aceea deseori ele sint efectuate in baza partener.soc.dintre agenti economici,primarie,consiliul raional.In acest caz parteneriatul este de a reduce costurile investitiilor fara a efectua rezultatul final.
- Impartasirea viitoarei victorii. Dorinata naturala de a trai sentimental victoriei sau de a fi bucuros de linistirea faptei implinite face arte din motivele morale care sunt la fel de importante ca motivele progmatice. Cei mai fideli parteneri din interiorul comunitatii sunt condusi anume din aceste motive.
- Impartirea riscului si responsabilitatii. IMplimentarea proiectelor de d.c.este insotita de multiple riscuri si obstacole,incepind de la organizarea initiativei in comunitate si finisind cu asigurarea durabilitatii.Actorii care initiaza parteneriate comunitare au intentia de areduce din sepectrul larg de probleme si riscuri care pot aparea.
Din punct de vedere practic, parteneriate puternice consolidate în timp nu au loc foarte des. Abilităţile, cunoştinţele şi experienţa sunt cerinţe indispensabile când sunt adunaţi cetăţenii pentru a se forma parteneriate utile şi productive. Pentru a avea un parteneriat eficient, actorii implicaţi trebuie să cunoască cu ce se ocupă fiecare participant. În baza acestor cunoştinţe se va decide asupra planului de acţiuni şi a responsabilităţii partenerilor. Logica şi abilităţile utilizate în procesul de planificare comunitară sunt similare cu logica şi abilităţile utilizate pentru a construi şi menţine parteneriatele eficiente. În măsura în care se va depune mai mult efort în dezvoltarea parteneriatului, acesta va deveni mai durabil. Organizaţiile sau grupurile care fac parte din parteneriat se deosebesc prin identitate şi activităţi specifice. Ca urmare, este necesară identificarea în avans a rolurilor fiecărui partener.
Pentru a iniţia parteneriate comunitare este necesar să cunoaştem ce momente trebuie evitate. În primul rând, construirea parteneriatului nu este un simplu proces prin care „se adună oamenii care doresc să facă ceva”, dar nu fac nimic altceva decât să discute. Parteneriatul comunitar este sub semnul întrebării dacă există o motivaţie ascunsă. Regula de aur „tot ce este secret devine cunoscut” este una ce merită atenţie atât din partea instituţiilor publice, cât şi pentru instituţii private sau non-profit. De asemenea, parteneriatul comunitar implică multă încredere din partea oamenilor. Dacă nu există încredere şi dorinţă de a colabora, implementarea proiectelor de dezvoltare comunitară prin parteneriat este pusă sub semnul întrebării. Un alt obstacol în construirea parteneriatului în comunitate este centralizarea procesului de comunicare şi luare a deciziilor în mâinile unei singure persoane. Astfel de cazuri sunt frecvent întâlnite în Republica Moldova. „Centrul” creării parteneriatului comunitar, dar şi al acţiunilor de dezvoltare comunitară, deseori este primarul localităţii. Desigur, pentru dezvoltarea comunităţii rolul APL, în special al primarului, este primordial, dar orice încercare de a centraliza procesul de stabilire a parteneriatului pe seama unei singure persoane va pune în pericol nu doar colaborarea dintre diverşi actori, dar şi întregul proces de dezvoltare comunitară. Cea mai frecventă greşeală comisă de către APL este „simularea” parteneriatului social doar cu scopul de a obţine o finanţare din exterior. În astfel de cazuri, comunitatea, reprezentată de primar sau un agent economic, se înţelege în prealabil cu toţi actorii parteneriatului că este necesară doar declaraţia acestora de a colabora, fără nici o responsabilitate ulterioară. Rezultatul acestei „scheme” sau „acord secret” este zădărnicirea implementării proiectului, deoarece donatorii nu cunosc toate „subtextele” şi vor acorda fonduri luând în consideraţie contribuţia partenerilor. Pentru a consolida parteneriatele comunitare care să aibă pe agendă dezvoltarea este necesar să conştientizăm că promovarea acestora nu este rezultatul unei singure întâlniri, ci un proces continuu, care se bazează pe un set de condiţii constructive şi ireversibile.
Organizarea de coaliţii şi alianţe pentru dezvoltare comunitară reprezintă un model al parteneriatelor comunitare şi sociale. Prin coaliţie comunitară vom desemna o alianţă temporară a organizaţiilor locale cu scopul promovării unor schimbări la nivel de comunitate. Definiţia coaliţiei demonstrează emergenţa caracterului comun al problemelor ce reunesc diferite organizaţii, care în alte condiţii nu ar colabora sau ar fi chiar rivale. Identificăm aici o confluenţă evidentă între acest model şi subiectul parteneriatului comunitar. Acest model este tot mai des utilizat în Republica Moldova pentru a promova politici publice în diferite domenii la nivel naţional. Drept exemplu putem aduce recentele coaliţii precum Coaliţia pentru Alegeri Libere şi Corecte – Coaliţia 2005, Coaliţia pentru Dezvoltare Economică Rurală [24] etc. Însă, utilizarea modelului organizării coaliţiilor în cadrul comunităţilor rurale sau urbane în Republica Moldova este la început de cale. Graţie programelor lansate de către organizaţiile internaţionale şi ONG-uri naţionale, comunităţile din Republica Moldova au elaborat planificări strategice de dezvoltare socio-economică, au creat organizaţii neguvernamentale, grupuri de iniţiative. Toate aceste realizări reprezintă condiţii adecvate fondării coaliţiilor şi alianţelor orientate spre acţiuni comunitare. Constituirea coaliţiilor locale este un model de dezvoltare comunitară care poate fi aplicat doar în comunităţile cu experienţă în promovarea parteneriatelor. Or, crearea coaliţiei în cadrul comunităţii presupune existenţa unor actori comunitari care au experimentat abilitatea de a conlucra cu alţii. Respectiv, aceşti actori comunitari cunosc ce înseamnă să sacrifici timp pentru întruniri, resurse pentru acţiuni şi chiar să dai dovadă de răbdare pentru a ajunge la un compromis. Dacă analizăm experienţa Republicii Moldova în lansarea coaliţiilor şi alianţelor de dezvoltare la nivel naţional, inevitabil apare întrebarea: Ce tipuri de coaliţii pot fi constituite lanivel local? De ce avem nevoie de coaliţii pentru dezvoltarea comunitară?
Tipologia coaliţiilor, comitetelor sau alianţelor pentru dezvoltare comunitară este corelată cu diversitatea problemelor întâlnite la nivelul comunităţilor urbane sau rurale care se regăsesc în obiectivele mai multor organizaţii. Coaliţia sau comitetul pentru dezvoltare locală se bazează pe parteneriatul durabil dintre mai multe organizaţii cu scopul soluţionării unei probleme comune,care nu poate fi soluţionată prin activitatea distinctă a fiecărei organizaţii în parte. De exemplu, pentru a soluţiona problema salubrizării unei comunităţi rurale, nu va fi suficientă activitatea doar a unei organizaţii neguvernamentale, deoarece astfel de probleme necesită o abordare complexă, urgentă şi de lungă durată. Anume complexitatea, urgenţa şi durabilitatea reprezintă motivaţia de a constitui coaliţii. Pentru a face diferenţă între alte procese de dezvoltare comunitară şi constituirea coaliţiei este util să privim urgenţa problemei drept o caracteristică distinctă a situaţiilor ce necesită utilizarea acestui model. Problemele comunităţii au un impact decisiv asupra constituirii coaliţiilor comunitare.Însă,pe lângă dorinţa de a rezolva aceste probl,modelul coaliţiilor locale presupune parcurgerea unor paşi.Paşiiîn constituirea coaliţiei nu repr un set de rigori sau reguli fixe.Scopul lor este să faciliteze şi să armonizeze procesul de constituire a coaliţiilor.
Un alt model de parteneriat comunitar este administraţia publică locală şi managementul relaţiilor externe. Administraţia publică locală trebuie să acorde atenţie conexiunilor externe ale localităţii din care face parte, deoarece acestea reprezintă contextul, oportunităţile şi pericolele dezvoltării comunitare. Această situaţie este relevantă în special pentru organizaţiile publice pentru care parteneriatele externe reprezintă o sursă de investiţii şi asistenţă. Acţiunile iniţiate de către administraţia publică sunt mai vizibile la nivelul comunităţii şi aparţin tuturor cetăţenilor, nu însă unor beneficiari de moment. În cazul APL,membrii unei comunităţi, argumentează Hughes, nu sunt de comparat cu beneficiarii unor proiecte de scurtă durată, ei sunt contribuabili şi deţinătorii sentimentului de „a fi parte” a schimbărilor. Din acest motiv, programele iniţiate de către APL vor fi de o durată mai mare, pentru a nu dezamăgi cetăţenii. La rândul său, constanta activităţilor iniţiate de administraţia publică este posibilă graţie unor parteneriate externe durabile. Managementul relaţiilor externe în cadrul administraţiei publice include totalitatea abordărilor utilizate de către membrii acestei administraţii în lucrul cu organizaţiile, unităţile mass-media, grupurile de iniţiativă, persoanele fizice, companiile şi oamenii de afaceri care nu neapărat reprezintă localitatea de referinţă a APL. Dacă ne referim la Republica Moldova, cea mai comună abordare a managementului conexiunilor externe deseori se reduce la contactarea şi apelarea la asistenţa persoanelor băştinaşe din comunitate. Băştinaşi care au reuşit să se realizeze în diferite domenii, dar în afara comunităţii. De exemplu, în timpul celor mai importante evenimente locuitorii şi administraţia publică menţionează care sunt cei mai de vază „cetăţeni” ai comunităţii. Pe lângă sentimentul de mândrie, această menţionare mai presupune şi solicitarea unui eventual ajutor din partea „foştilor-cetăţeni ai comunităţilor”. Oamenii de afaceri din capitală deseori devin sponsori ai acţiunilor de reabilitare a infrastructurii locale fără a mai avea măcar rude apropiate care să locuiască în aceste sate sau oraşe. Pentru administraţia publică locală gestionarea relaţiilor externe presupune o abordare unitară a relaţiilor la toate nivelurile. Evidenţiem câteva niveluri de relaţii ale APL, care reprezintă un potenţial de resurse ale schimbării pentru comunitate şi pot contribui la consolidarea parteneriatelor externe: Nivelul 1 de relaţii include totalitatea parteneriatelor tradiţionale ale administraţiei publice locale, precum: consiliul raional, primăriile vecine, direcţiile raionale de resort, formaţiunile politice care au reprezentanţă în comunitate. Nivelul II include relaţiile autorităţilor publice cu mass-media locală şi regională. Mediatizarea constantă a acţiunilor şi evenimentelor ce au loc în localitate reprezintă o premisă pentru atragerea partenerilor în viitoarele acţiuni. De exemplu, o administraţie locală, care organizează regulat festivaluri, iarmaroace locale şi invită mass-media regională sau naţională, îşi creează şi mai apoi fortifică imaginea de „unitate” a comunităţii. Simpatia şi atenţia potenţialilor parteneri este câştigată înainte ca aceştia să ajungă în comunitate. Graţie prezentării prealabile, multe din punctele slabe de organizare a comunităţii pot fi trecute cu vederea de potenţialii parteneri ai APL. Nivelul III se referă la parteneriatele APL care pot fi valorificate în baza relaţiilor interpersonale deţinute de către simpatizanţii administraţiei sau membrii activi ai acţiunilor comunitare. Acest nivel al relaţiilor oferă un complex de premise pentru dezvoltarea parteneriatului. Desigur, valorificarea şi punerea în practică de către administraţia publică a acestor relaţii este un subiect plin de controverse şi dificultăţi. Motivele controverselor sunt acumulate în caracterul persoanelor deţinătoare a contactelor destul de scumpe pentru comunitate şi în comunicarea dificilă atunci când este vorba despre a „pune în joc contactele personale”. Pentru a evita aceste dezacorduri, este necesar să subliniem că nu se caută favoruri, ci este necesară doar intermedierea primei vizite / întâlniri. Subiectul parteneriatului comunitar devansează abordările referitor la mobilizarea comunităţii. Dezvoltarea capacităţii comunitare în consolidarea parteneriatelor este un obiectiv realizabil pentru comunităţile în care participarea şi sentimentul de apartenenţă au devenit un imperativ al convieţuirii. Însă, dezvoltarea parteneriatelor reprezintă o condiţie a dezvoltării continue a comunităţii. Numai unificarea eforturilor actorilor interni şi externi ai unei comunităţi va permite soluţionarea întregului spectru de probleme comunitare. Pentru ca aceste deziderate să devină realitate, este necesar ca administraţia publică locală de nivelul I şi II să-şi revadă radical metodologia de consolidare a relaţiilor de cooperare, precum şi să-şi modifice stilul de comunicare cu alţi actori comunitari din unul administrativ în unul deschis, de la egal la egal. În concluzie menţionăm că importanţa constituirii de parteneriate durabile în comunitate rezidă nu doar în avantajele materiale pe care acestea le produc. Parteneriatul dintre principalii actori comunitari reprezintă unul dintre factorii sociali-cheie care demonstrează maturitatea relaţiilor interinstituţionale la nivel local. Or, pentru a solicita de la cetăţeni participare şi responsabilitate civică, instituţiile locale trebuie să demonstreze capacitatea de colaborare indiferent de interesele de grup, apartenenţa politică, sarcinile şi aspiraţiile instituţionale. Astfel, parteneriatele comunitare reprezintă condiţia primordială pentru ordinea relaţiilor sociale la nivel comunitar.