Eficienţa serviciilor publice din administraţia de stat este determinată şi de calitatea personalului. Un sistem al administraţiei publice, încadrat cu suficiente resurse materiale şi financiare, dar cu funcţionari nepregătiţi profesional şi managerial, nu obţine rezultatele propuse.
Cele mai bune legi administrative nu dau rezultatele aşteptate dacă nu sunt aplicate în interesul societăţii de către funcţionari bine pregătiţi pentru a desfăşura activităţi specifice.
Sunt situaţii în care conducerea sistemului administrativ în România neglijează pregătirea profesională şi managerială a funcţionarilor şi menţine un număr de personal mult mai mare decât cel necesar, înlocuind calitatea prin cantitate.
Toate funcţiile publice solicită pregătire profesională şi/sau în domeniul managementului.
Este necesară o pregătire specială pentru exercitarea funcţiilor publice, în vederea folosirii cunoştinţelor obţinute într-o anumită ramură a activităţii.
Este necesar să se acorde atenţie pregătirii profesionale a funcţionarilor, care exercită funcţii de conducere, cât şi a funcţionarilor care ocupă funcţii de execuţie.
Competenţa profesională şi cea în domeniul managementului public sunt absolut necesare pentru obţinerea eficienţei la nivelul sistemului administrativ prin previzionarea corespunzătoare a evoluţiilor viitoare, organizarea activităţii, gestionarea resurselor, motivarea angajaţilor şi controlul modului de desfăşurare a proceselor.
Funcţionarul public cu funcţie de conducere trebuie să devină un manager public.
Următoarele categorii de competenţe ale funcţionarilor publici sunt extrem de importante:
- Competenţa profesională;
- Competenţa managerială;
- Competenţa politică;
- Competenţa etică.
Competenţa este capacitatea unei persoane de a realiza, în mod corespunzător şi cu eficienţă maximă, sarcinile care îi revin. Performanţa este dependentă de competenţă iar performanţa unui manager public influenţează performanţa instituţiei publice.
Caracteristicile managerului public sunt atribute esenţiale, proprii tuturor funcţionarilor publici care deţin funcţii de conducere, indiferent de profesia lor de bază, specificul postului, respectiv natura activităţii desfăşurate în sistemul administrativ.
Orice funcţionar public trebuie să aibă o pregătire generală, specifică domeniului în care lucrează. Atingerea unor performanţe de către funcţionarii publici poate fi rezultatul unui proces permanent care conduce la competenţă profesională.
Aceasta se îmbină în mod armonios cu competenţa managerială, respectiv capacitatea unui funcţionar public de a conduce un grup de persoane, un domeniu distinct, o instituţie publică sau un sistem format din mai multe instituţii specializate.
Pentru funcţionarii publici cu funcţii de conducere, care trebuie să acţioneze ca manageri publici, sunt necesare câteva caracteristici esenţiale indiferent de profesia lor de bază, nivelul ierarhic pe care se situează, respectiv specificul activităţii.
Competenţa, respectiv performanţa, marchează momentul final al unui proces permanent de pregătire şi perfecţionare a pregătirii funcţionarilor publici în domeniul de specialitate şi al managementului, în special.
Valoarea unui sistem administrativ constă nu atât în mijloacele materiale şi financiare de care dispune, cât mai ales în potenţialul său uman; realizarea deciziilor politice, progresul economico-social general depind de funcţionalitatea sistemului administrativ.
Multidimensionalitatea şi caracterul de sinteză al managementului public determină o specializare a funcţionarilor publici pe posturi şi funcţii publice, determinând o pregătire generală diversificată care se dezvoltă prin rotaţia pe posturi şi funcţii a funcţionarilor publici.
Pregătirea personalului pentru instituţiile publice se referă la:
- funcţiile publice de conducere de nivel superior;
- funcţiile publice de specialitate;
- funcţiile publice pentru care este necesară doar pregătirea medie.
Este necesară o pregătire medie, de bază, pe care trebuie să o aibă orice funcţionar public, indiferent de postul şi/sau funcţia publică pe care le ocupă. La aceasta se adaugă pregătirea de specialitate, într-un domeniu distinct şi nu numai pentru funcţionarii publici cu funcţii de conducere, pregătirea în domeniile managementului şi psihosociologiei.
Se poate considera că pregătirea funcţionarului public este un proces complex şi continuu.
Complexitatea rezultă din succesiunea treptelor de învăţământ pe care un funcţionar public trebuie să le parcurgă iar continuitatea din preocuparea pentru perfecţionarea continuă. Legea privind perfecţionarea pregătirii profesionale conţine câteva forme de perfecţionare a pregătirii profesionale:
- instruire la locul de muncă sub controlul direct al şefului;
- participarea la cursuri organizate în cadrul instituţiei publice sau în altele precum şi în centrele de perfecţionare a pregătirii special constituite;
- implicarea în programe personale de perfecţionare, care presupun şi verificarea periodică a cunoştinţelor asimilate;
- participarea la stagii de pregătire, respectiv specializare în ţară şi în străinătate, în instituţii de învăţământ superior, inclusiv postuniversitar.
Există două maniere de a privi evoluţia funcţionarilor publici:
- diferenţierea funcţionarilor publici încă de la recrutarea lor în cadrul sistemului;
- alegerea funcţionarilor cu anumite aptitudini, cunoştinţe chiar dacă nu au o pregătire specială pentru ocuparea postului respectiv.
În ultimă instanţă contează rezultatul activităţilor desfăşurate. Acesta trebuie să fie fundamentul pentru determinarea veniturilor funcţionarilor publici.
- A) Pregătirea medie
Un individ cu pregătire medie nu va putea rezolva în viitor problemele complexe apărute, fără o pregătire specifică.
Noile tipuri de tehnologii, compatibilizarea legislaţiei româneşti cu cea europeană impun eforturi deosebite în instruirea permanentă. Ocuparea de către candidaţii cu studii superioare a funcţiilor pentru care este suficientă pregătirea medie de specialitate ar însemna o cheltuială suplimentară de resurse. Sunt situaţii în care ocuparea unor posturi şi funcţii publice, care necesită pregătire superioară de către personal cu studii medii de specialitate este o realitate.
Pregătirea funcţionarilor din administraţie se poate realiza în:
- instituţiile administrative;
- şcoli administrative.
Funcţionarii cu experienţă pot contribui la pregătirea tinerilor funcţionari şi la rezolvarea unor situaţii complexe împreună cu aceştia.
Pe lângă instituţiile administrative se mai pot organiza şcoli administrative pentru formarea funcţionarilor cu pregătire medie. În unele ţări s-au creat şcoli superioare de pregătire a funcţionarilor pentru administraţie în cadrul institutelor administrative.
În ceea ce priveşte România, este utilă crearea unor instituţii de învăţământ pentru formarea funcţionarilor publici cu pregătire medie, pentru că posturile şi funcţiile publice sunt ocupate de multe ori de oameni cu pregătire medie.
- B) Pregătirea universitară
Recrutarea funcţionarilor publici cu pregătire universitară se poate face prin atragerea:
- unor absolvenţi din învăţământul superior juridic;
- atragerea personalului din învăţământul superior economico-administrativ.
Învăţământul superior economic, prin specializările în domeniile managementului public şi administraţiei, asigură o pregătire generală corespunzătoare noilor persoane care urmează să-şi desfăşoare activitatea în sistemul administraţiei de stat.
- C) Pregătirea postuniversitară
În România există un sistem de pregătire şi perfecţionare profesională a personalului din administraţia publică locală format din cursuri postuniversitare.
Cadrul juridic este format din:
- Constituţia României;
- Codul Muncii adoptat în 2003;
- Legea nr. 2/1971 privind perfecţionarea pregătirii profesionale (art. 1) Buletinul Oficial nr. 34/1971;
- Hotărârea Guvernului nr. 754/1994 privind utilizarea fondurilor de contrapartidă generate de ajutoarele acordate României de Uniunea Europeană (pct. 6. 1 din Anexă, M. O. nr. 316/1994;
- Legea învăţământului nr. 84/1995 (Cap. IV Educaţia permanentă) M.O. nr. 167/1995;
- H.G. nr. 542/1995 privind organizarea Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, M.O. nr. 166/1995;
- Legea Administraţiei Publice Locale nr. 69/1991;
- Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1394/1995 pentru aprobarea clasificaţiei indicatorilor privind finanţele publice. Monitorul Oficial nr. 152/1996;
- H.G. nr. 1321/1996 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 542/1995. M. Oficial. nr. 333/1996;
- Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici etc.
În cadrul Programului Phare-DELOG, pentru administraţia publică locală din România, a fost conceput sistemul de pregătire şi perfecţionare profesională a reprezentanţilor aleşi şi a funcţionarilor din administraţia publică locală.
Programul derulat în perioada 1993-1994 s-a desfăşurat sub conducerea unui Comitet de Coordonare format din reprezentanţi ai celor trei organizaţii neguvernamentale ale autorităţilor administraţiei publice locale (Asociaţia Preşedinţilor Consiliilor Judeţene din România, Federaţia Municipiilor din România şi Federaţia Oraşelor din România), ai Parlamentului şi ai unor ministere şi departamente ale Guvernului (Departamentul pentru Administraţie Publică Locală, Departamentul pentru Integrare Europeană şi Consiliul pentru Coordonare, Strategie şi Reformă Economică).
S-a creat o reţea naţională de centre teritoriale, având personalitate juridică, cu finanţare din venituri extrabugetare, aflate sub autoritatea administraţiei publice locale.
Centrele teritoriale organizate pe principiul autonomiei locale sunt sprijinite în activitatea lor numai din punct de vedere didactic şi metodologic de către Departamentul pentru Administraţie Publică Locală şi ministerul de resort, prin Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, prin avizarea regulamentelor de organizare şi funcţionare propuse şi aprobate de consiliile de administraţie ale acestora, precum şi în organizarea, aprobarea şi desfăşurarea programelor de pregătire.
Departamentul de Administraţie Publică Locală sprijină centrele şi prin intermedierea includerii acestora în programe de asistenţă tehnică internaţională, având ca specific reforma în administraţia publică locală, iar ca partener Guvernul României, precum şi de aliniere a lor la Reţeaua Europeană a Organizaţiilor de Formare, care funcţionează pe lângă Consiliul Europei (E.N.T.O.C.E.).
La programele de perfecţionare organizate de Şcoala Naţională de Studii politice şi administraţie participă:
- prefecţii şi subprefecţii;
- directorii generali, directorii adjuncţii ai acestora din ministere şi din celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice, precum şi consilierii miniştrilor;
- şefii de servicii şi birouri din ministere şi din celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice;
- şefii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi celorlalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice şi adjuncţii acestora;
- directorii generali ai prefecturilor şi celelalte categorii de personal din aparatul tehnic de specialitate al prefecturilor;
- secretarii Consiliilor judeţene şi cei ai Consiliilor locale municipale şi orăşeneşti;
- personalul care exercită atribuţiile statului în domeniile stării civile, autorităţile tutelare şi ocrotirii minorilor;
- alte categorii de funcţionari publici, la solicitarea beneficiarilor, în limita posibilităţilor de instruire.
Extinderea acestei forme de pregătire ar aduce numai beneficii instituţiilor publice şi nu în ultimul rând membrilor comunităţilor locale.