Pin It

Administraţia publică: este organizaţia sau activitatea prin care sunt prestate servicii publice direct sau indirect.[1]

            Partenerii sociali:  sunt reprezentaţi printr-o formă managerială în care se urmăreşte obţinerea unei eficienţe sporite a administratiei publice şi care ajută indirect la rezolvarea sarcinilor administrative.[2]

            Politizarea: reprezintă substituirea criteriilor bazate pe merit cu cele întemeiate pe considerente politice în procesul de selecţie, retenţie, promovare recompensare şi penalizare a funcţionarilor publici.[3]

Legitimarea: este un element central în existenţa unui stat politic, ce se implică în autoritate, aprobare, obligaţie si sprijin, este finalul spre care este îndreptat procesul de formulare a politicii publice.[4]

            Decizia Publică: este rezultatul procesului prin care se realizează o alegere între două sau mai multe posibilităţi de acţiune disponibile în vederea îndeplinirii unui obiectiv. Întregul proces prin care se ajunge la această concluzie este cunoscut sub numele de ‘’Proces de luare a deciziei’’.[5]

 

 

Secolul al XIX-lea a constituit pentru români un moment de cotitură, nu numai sub aspect juridic, dar si sub toate aspectele vieţii sociale, politice şi economice. Desprinderea  treptată, mai întâi cea economică, apoi politica de Poartă, jalonată de evenimente importante ale istoriei politico-militare a Europei- Tratatele de la Adrianopol(1829) şi Berlin(1878)- a deschis calea descoperirii unei identităţi proprii, româneşti.[6] În ciuda acestor  schimbări şi a aparenţelor, modernizarea administraţiei publice nu s-a facut uşor, fără a se întampina şi anumite piedici normale ridicate de elementele conservatoare ale vremii.

Ştiinţa administraţiei îşi începe procesul identitar în a doua jumătate a secolului XX-lea când  în viaţa  ştiinţifică europeană s-a conturat  o părere distinctă, referitoare la problemele administrative, punându-se astfel baza unei noi ramuri a ştiinţelor sociale- ştiinţa administraţiei de stat[7] sau ştiinţa administraţiei.

Este necesară menţionarea faptului că apariţia ştiinţei administraţiei este semnalată încă din secolul XIX- lea,[8] odata cu cea a dreptului administrativ, ‘’deşi construcţii teoretice pasagere există din antichitate’’[9].

Administraţia , şi aici, avem în vedere administraţia publică, este prezentată ca fiind o organizare distinctă în cadrul  acestei organizări speciale şi ea reprezintă studiul acestei organizări specifice şi unice într-un stat dat; cu alte cuvinte administraţia este un fenomen organizaţional,un ansamblu de structuri sociale.[10]

Administraţia publică, precizează Charles Debbasch, reprezintă aparatul de gestiune  al problemelor publice. Deşi administraţia publică se ocupă de rezolvarea problemelor de natură publică, sarcinile lor depind de puterea politică. ‘’Sarcinile sistemului administraţiei publice au o pronunţata derivaţie politică, prin aceste sarcini realizandu-se politica statului.’’[11]

Administraţia publică se află în prezent în faţa unor provocări majore, legate de fundamentele organizării şi funcţionării structurilor proprii. Numeroase presiuni legate de noile aşteptari ale cetăţenilor, sau de impactul noilor tehnologii sunt tot mai vizibile şi imposibil de ignorat. Atenţia tot mai mare acordată publicului dă naştere unor transformări importante în managementul public  şi duce la modificarea continuă în domeniul prestării de servicii în toate ţările membre.

            Astfel, calitatea de serviciu a administraţiei publice trebuie identificată ca şi un factor important  în determinarea valorii serviciilor publice prestate pentru cetăţean. Iniţiativele privind calitatea serviciilor, ridică probleme fundamentale în legatură cu relaţiile dintre stat şi cetăţean. Deoarece aceste relaţii sunt diferite de la o ţară la alta, în funcţie de tradiţia juridică şi politică a acestora, acelaşi lucru se intamplă şi cu percepţia iniţiativelor privind calitatea serviciilor.

În cele ce urmează, ne vom ocupa de câteva chestiuni importante care se află în strânsă legătură cu calitatea serviciului public, punând accentul în cea mai mare parte pe partenerii sociali ai administraţiei publice urmând ca în cea de-a doua parte să vorbim despre factori care pot influenţa procesul de luare a deciziilor şi felul în care acestea sunt adoptate.

 

[1] Jay M. Shafritz, E.W. Russell, Introduction Public Administration, Longman, New York, 1997, p. 8

[2] Liviu Radu, Administraţie publică comparată, Suport de curs, 2006-2007, p. 83

[3] Guy B. Peters, Jon Pierre, Politicization of Civil Serivice in Comparative Perspective, Routledge, London, 2004, p. 2

[4] Politici Publice, Suport de curs, anul III, 2007-2008

[5] Veronica Junjan, Decizia in Administraţia publică, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2001, p. 13

[6] Manuel Gutan, Istoria administratiei publice locale  in statul roman modern, ed All Beck, Bucuresti 2005,pag 1

[7] Ilie Iovanas, Dreptul administrative si elemente de stiinta administratiei, ed Didactica Pedagogica,                                          Bucuresti,1977,p 32-33

[8] A. Molitor, Les science socials dans l’enseignement superior, Administration publique,Paris, U.N.E.S., C.O.1958,p7

[9] Antonie Iorgovan, , Tratat de drept administrativ, vol I, editia a III-a , ed All Beck, 2001, pag148

[10] Corneliu Manda, Stiinta administratiei, ed Luminalex, Bucuresti 2004,pag 75

[11] Alexandru Negoita, Drept administrative si  stiinta administratiei, ed Atlas Lex,1993,pag 45