Definiţie
„Buna guvernare” este un concept normativ al valorilor prin care guvernarea se realizează şi metoda prin care anumite grupuri sociale interacţionează într-un anumit context social.
Lipsa unei definiţii general acceptate al acestui concept, este compensată cu identificarea anumitor principii care întăresc buna guvernare în orice societate.
Principii
Buna guvernare are opt caracteristici majore:
- participarea
- respectarea legii
- transparenţa în luarea deciziilor
- coerenţa
- eficienţa
- responsabilitatea
- consensul
- echitatea şi incluziunea
Aceste caracteristici se referă la participarea egală a tuturor membrilor societăţii în luarea deciziilor fie în mod direct, prin instituţii intermediare sau reprezentanţi ca o cheie a bunei guvernări. În al doilea rând, buna guvernare implică regula respectării legii prin imparţialitatea şi eficacitatea sistemului. Respectarea legii mai înseamnă protecţia drepturilor omului( în special cele ale minorităţilor), independenţă, imparţialitate şi incoruptibilitate judecătorească.
Buna gevernare se mai bazează pe transparenţa procesului decizional, care asigură disponibilitatea informaţiilor pentru aceia care vor să beneficieze sau sunt afectaţi de acestea cît şi luarea deciziilor pe baza legii şi a unor reguli bine determinate. Responsabilitatea instituţiilor este la fel de mare precum a societăţilor civile, reprezentând cerinţa cheie a unei bune guvernări cu tot cu participanţii din procesul decizional politic şi economic. Consensul este reprezentat de luare deciziilor favorabile pentru întreaga comunitate, astfel trasferându-se accentul de pe individ pe comunitate.Aceste decizii trebuie să fie gândite pe termen mediu sau lung astfel pentru a se putea ajunge la obiectivele stabilite iniţial. Iar aceste obiective nu pot fi atinse decât printr-o foarte bună cunoaştere a contextului cultural, istoric şi social. Nu în ultimul rând, echitatea şi incluziunea se referă la bunăstarea societăţii prin asigurarea fiecărui individ un simţ al apartenenţei, al proprietăţii, păstrându-se sau sporind în acest fel acea bunăstare a întregii societăţi. Respectivele caracteristici sunt inspirate din textul european care le prezintă şi el sub formă de lege:
(1) În scopul promovarii unei bune guvernări si asigurării participarii societatii civile, institutiile, organele, oficiile si agentiile Uniunii actionează respectând în cel mai înalt grad principiul transparentei.
(2) Parlamentul European, ca si Consiliul, se întruneste în sedinte publice în cazul în care dezbat si voteaza un proiect de act legislativ.
(3) Orice cetatean al Uniunii sau orice persoana fizica sau juridica având resedinta sau sediul social într-un stat membru dispune, în conditiile prevazute de partea III, de dreptul de acces la documentele institutiilor, organelor, oficiilor si agentiilor Uniunii, indiferent de suportul pe care se afla aceste documente.
Prin legi europene se stabilesc principiile generale si limitele care, din ratiuni de interes public sau privat, reglementeaza exercitarea dreptului de acces la astfel de documente“.
Aceste principii sunt universal valabile pentru întreaga Uniune Europeană, pentru întreg teritoriul unui stat, pentru toate unităţile sale administrativ teritoriale; însă vom vedea că doar unele din aceste caracteristici sunt aplicabile la nivel regional, atât datorită unei carenţe instituţionale la acest nivel cît şi lipsei instrumentelor necesare implementării acestor principii. Această deficienţă se deduce din primul argument oferit, cel al lipsei instituţiilor.
Istoric
Conceptul de guvernare nu este nou. Simplu spus, „guvernarea” înseamnă procesul de luare a deciziilor şi procesul prin care deciziile sunt sau nu implementate. Aşadar acest concept poate fi folosit în mai multe domenii precum guvernarea internaţională, corporată, naţională sau chiar guvernare locală.
Platon a fost cel care a intuit şi apoi a demonstrat în dialogurile sale că “a guverna nu înseamnă a acţiona conform legilor, ci a exercita arta conducerii. Guvernarea nu se reduce, totuşi, la exercitarea puterii, deşi cele două noţiuni se întrepătrund şi se intercondiţionează”. Cu alte cuvinte, nu poţi guverna dacă nu deţii puterea, după cum, dacă o deţii, trebuie să ştii cum să o utilizezi într-un mod eficient.
Din moment ce guvernarea este procesul de luare a deciziilor cât şi de implementare a acestora, analizând acest proces ne vom concentra atenţia asupra actorilor formali şi informali implicaţi în luarea şi implementarea deciziilor, cât şi asupra structurilor instituţionale care vor gestiona şi vor implementa aceste decizii.
Guvernul este unul dintre actorii participanţi la procesul guvernării. Alţi actori implicaţi în procesul guvernării variază în funcţie de nivelul de guvernământ despre care se vorbeşte. De exemplu, în mediul rural am putea vorbi despre asociaţii de fermieri, ONG- uri, instituţii de cercetare, lideri religioşi , etc. Ceilalţi actori implicaţi în procesul decizional în afară de guvern sunt grupaţi ca fiind parte din “societatea civilă”.