Din punct de vedere instituţional
Pentru a putea fi pusă în practică orice măsură de guvernare, trebuie să aibă o structură pe care să se bazeze, atât la nivelul uman cât şi la nivel instituţional. Acest concept a fost larg răspândit în ultimii douăzeci de ani, când populaţia statului nu a mai fost mulţumită de excluderea lor de la procesul decizional. Guvernarea însemna doar implementarea anumitor decizii de către statul centralizator pentru toate unităţile administrative teritoriale, bineînţeles, acest lucru scăpa din vedere consultarea populaţiei cât şi insuficienţa timpului de a cunoaşte adevăratele probleme locale. În acest fel s-a dezvoltat conceptual de bună guvernare care introduce termeni precum descentralizarea sau deconcentrarea. Acest nou concept ţine cont de implicarea cetăţenilor în procesul decizional, de nevoile şi cerinţele acestora. Noul concept permite utilizarea resurselor materiale, umane şi financiare mai eficient şi ghidate spre satisfacerea nevoilor prioritare. Aşadar, buna guvernare cere instituţii bune, un set de reguli care să ghideze acţiunile individuale, organizaţiile cât şi reducerea discrepanţelor dintre ele. Mai mult decât atât, buna guvernare solicită şi un set de reguli primare bazate pe lege astfel încât să se menţină un sistem legal eficient şi imparţial. Nu în cele din urmă, acest concept de bună guvernare, după cum am menţionat anterior, are nevoie de un grad mare de transparenţă şi responsabilitate în procesul public. Toate aceste componente sunt importante astfel încât ca buna guvernare să se poată realize şi la nivel regional.
Însă tocmai aici apare şi problema implementării conceptului. Nivelul regional nu beneficiază de un set de instituţii care să coordoneze procesul decizional, nici de resurse umane aparţinând nivelului regional care să ia deciziile. Aşadar, există instituţii însă acestea nu au personalitate juridică, nici autonomie în luarea deciziilor şi repartizării resurselor, nu sunt reprezentanţi aleşi ai poporului, aşadar procesul decizional nu aparţine acestora rezultând lipsa transparenţei în luarea deciziilor , a alocării resurselor, formarea fondurilor, cât şi multe alte aspecte prevăzute într-un nivel local care beneficiază de autonomie locală sau la un nivel central unde întreg procesul decizional este transparent, cei interesaţi pot fi implicaţi în luarea deciziilor.
O altă piedică în calea implementării bunei guvernaări la nivel regional o reprezintă inexistenţa unui set de legi care să prevadă înfiinţarea, desfiinţarea, drepturile şi obligaţiile instituţiilor cât şi a autorităţii administrative.
Din punct de vedere a situaţiilor de urgenţă la nivel regional
Exercitarea unei bune guvernări la nivel regional ar fi foarte eficientă în cazurile în care apar situaţii neprevăzute precum:
- Incendii;
- Accidente nucleare si/sau urgente radiologice;
- Inundatii;
- Accidente chimice cu implicatii în afara amplasamentului;
- Avarierea grava a sistemelor de gospodarie comunala;
- Explozii necontrolate ale munitiei ramase din timpul conflictelor militare;
- Poluari marine în zona costiera;
- Caderi de obiecte din atmosfera si din cosmos
Toate aceste evenimente ar fi mult mai uşor de depăşit, însemnatele pierderi materiale mai facil de înlocuit, cât şi un sprijin pentru pierderile umane dacă s-ar aplica şi la nivel regional acest nou concept. De exemplu în cazul unei inundaţii, pierderile materiale s-ar diminua mult faţă de situaţia iniţială dacă comunitatea respectivă s-ar implica în găsirea de soluţii rapide şi viabile, cât şi prin cooperare. Însă din păcate aceste obiective nu pot fi atinse din cauza inexistenţei unei instituţii la acel nivel, sarcinile fiind preluate de nivelul local sau judeţean. Pe de altă parte, pentru aceste situaţii s-a înfiinţat Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, însă acesta fiind subordonat Guvernului nu va putea acţiona independent, nivelul central fiind cel care va repartiza resursele si deciziile.