Activitatea autorităţilor administraţiei publice este condusă de o serie de principii care urmăresc să-i confere acesteia o utilitate socială maximă.
Principiul legalităţii, constantă a sistemului modern al dreptului administrativ, reprezintă principiul fundamental al organizării şi funcţionării administraţiei publice.
Principiul legalităţii impune respectarea strictă a legii, fără de care nu este posibilă desfăşurarea normală a vieţii sociale. Este un principiu fundamental în activitatea tuturor organelor de stat, pentru că, respectarea strictă a legii este singura în măsură să asigure echilibrul şi liniştea în societate.
Conform acestui principiu, toate acţiunile care compun administraţia publică ca activitate şi toate formele de organizare a sistemului prin care sunt infăptuite aceste acţiuni trebuie sa se întemeieze pe lege, astfel că, sistemul administraţiei publice este expresia legii şi totodată, instrumentul acesteia[1].
Principiul legalităţii este considerat ca un „pilon esenţial al statului de drept şi care, împreună cu separarea structurală a puterii de stat în cele trei puteri, trebuie să garanteze libertatea cetăţeanului contra intervenţiei fără limită a executivului”[2].
Principiul democratismului - Indiferent de regimul politic, de structura sau forma de guvernământ a statului, administraţia prin rolul conferit în cadrul societăţii, prin funcţiunile sale esenţiale ce îi sunt stabilite, prin mijloacele pe care le întrebuinţează sau prin scopul pe care îl slujeşte, trebuie să se supună în mod necesar unor comandamente sau unor imperative dominante ale epocii. Principiul democratismului sugerează ca, administraţia publică trebuie să se călăuzească, în permanenţă, după regulile democraţiei. Un aspect de bază al acestuia se referă la deplina egalitate în drepturi a tuturor cetăţenilor, de unde rezultă că, în raporturile cu cetăţenii, autorităţile administraţiei trebuie să-i trateze pe toţi, în mod egal, fără discriminare pe diferite criterii.
Principiul umanismului prevede ca, administraţia publică să se afle în slujba oamenilor, să servească societatea, să satisfacă nevoile membrilor săi, să le apere drepturile şi interesele legale.
[1] Alexandru Negoiţă - Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Ed. Athenaeum, 1991, p. 31
[2] Cezar Corneliu Manda - Controlul Administrativ în spaţiul juridic european, Ed. Bucureşti, 2005, p. 51