Conform Constituţiei României, Guvernul numeşte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti. Prefectul[1] este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică, iar, între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora pe de alta parte, nu există raporturi de subordonare.
Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al Consiliului Judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept[2].
În Legea 215/2001 a administraţiei publice se prevede că prefectul răspunde, în condiţiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, la cererea autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene ale căror acte au fost atacate, în cazul în care instanţa de contencios administrativ hotărăşte că actul administrativ a fost atacat în mod abuziv[3].
Referitor la finanţarea Instituţiei Prefectului, Legea 340/2004 stipulează că aceasta este finanţată de la bugetul de stat, prin bugetulM.I.R.A., iar prefectul răspunde de execuţia bugetului Instituţiei Prefectului.
De asemenea, Instituţia Prefectului poate beneficia de programe de finanţare internaţională pentru susţinerea reformei în administraţia publică[4].
[1] Instituţia Prefectului este reglementată în Constituţia României, Legea administraţiei publice locale nr.215/2001, Hotărârea de Guvern nr. 1844 din 2004 privind organizarea si funcţionarea prefecturilor si Legea 340/2004, privind Instituţia Prefectului.
[2] Constituţia României art. 123
[3] Legea 215/2001, art. 27, alin. 2
[4] Legea 340/2004, art. 6