În 1969 Henry Piaget a depistat câteva caracteristici generale ale administraţiei publice:
- Este un corp intermediar, constituit pentru a acţiona
- E subordonată guvernului, nefiind un organism independent – pentru că există legi şi regulamente care stăvilesc arbitrarul administraţiei.
- Îndeplineşte două categorii de funcţii – a) de executare a legii şi b) de elaborare – pregăteşte proiecte de acte normative.
La rândul său, profesorul Ioan Alexandru, în lucrarea „Administraţia publică. Teorii. Realităţi. Perspective”, evidenţiază următoarele caracteristici de bază ale administraţiei publice:
- Este ierarhizată şi ordonată – este divizată pe etaje şi pe tranşe, ceea ce permite repartizarea responsabilităţilor şi supravegherea executării.
- Este remunerată – aproape nu există funcţii publice gratuite, ele fiind remunerate din buget.
- Este civilă – funcţiile civile şi cele militare sunt separate în stat. Uneori, în situaţiile de criză sau dictatură – funcţiile civile le ocupă militarii
- Este laică – funcţionarii publici nu sunt reprezentanţi ai clerului, şi administraţia nu intervine pentru satisfacerea unor nevoi religioase. Totuşi, există şi excepţii – în Anglia, biserica anglicană este biserică de stat.
- Este egalitară – nu discriminează pe nimeni în prestarea serviciilor (prestează servicii indiferent de rasă, naţionalitate, etc.)
- Este formalistă – se bazează pe existenţa unor precedente, tradiţii, a rutinei chiar, este scrisă (presupune lucrul cu documente conservate în scris) şi birocratică (trebuie însă să nu admitem instalarea unui regim de birocraţi în administraţie).
- Este permanentă – de obicei există continuitate în funcţiile publice. Nu se poate să nu avem cândva administraţie, ea va dispărea doar odată cu statul.
- Este compartimentată vertical şi orizontal. Vertical – există departamente, secţii, direcţii, sectoare, etc. Orizontal – organele administraţiei publice îşi au servicii exterioare şi extensiuni.
- Este în continuă expansiune – pe parcursul istoriei a existat statul-jandarm, staul-providenţă, statul totalitar, etc. În dependenţă de tipul de stat s-a schimbat şi activitatea administraţiei publice. Se află în continuă dezvoltare serviciile publice ale administraţiei – la începutul sec. XX nu exista măcar serviciul de învăţământ, acum însă există servicii de aviaţie, de cercetare atomică, etc. Altfel spus, nevoile sociale se schimbă şi statul trebuie să le facă faţă prin intermediul administraţiei publice.