Profesorul Mihail Platon, în lucrarea „Introducere în ştiinţa administraţiei publice” defineşte extrem de reuşit scopul administraţiei publice, în felul următor: „Orice rânduire socială dintr-un stat suveran nu are un scop mai nobil decât a folosi toată puterea şi toate resursele pentru ca în ţară să domnească ordinea, să asigure inviolabilitatea frontierelor şi securitatea statului, să susţină cultura, învăţământul şi ştiinţa naţiunii, libertatea şi drepturile cetăţenilor, să stimuleze administrarea eficientă a bunurilor domeniului public, etc.”
Potrivit unei alte abordări (Prof. Dr. Tatiana Şaptefraţi), „scopul administraţiei publice este menţinerea echilibrului între interesele statului şi ale societăţii”. Potrivit prof. Dr. Maria Gh. Orlov, (lucrarea „Drept administrativ”), „scopul principal al administraţiei este ridicarea nivelului de trai.”
În ceea ce priveşte obiectivele, profesorul rus Atamanciuk, în lucrarea „Teoria administraţiei publice”, evidenţiază următoarele obiective*:
- Social-politice – care se referă la dezvoltarea complexă şi calitativă a societăţii;
- Sociale – care reflectă influenţa administraţiei publice asupra structurilor sociale şi urmăresc ridicarea nivelului de trai al oamenilor;
- Spirituale – care presupun utilizarea potenţialului spiritual al societăţii spre realizarea obiectivelor 1) şi 2);
- Economice – care caracterizează şi dezvoltă sistemul economic existent, şi care asigură baza materială a realizării celorlalte obiective;
- De producere – presupun crearea şi menţinerea acelor structuri, care contribuie la atingerea obiectivelor sus-menţionate;
- Organizaţionale – care presupun rezolvarea problemelor legate de organizare şi edificarea structurilor organizaţionale şi funcţionale;
- Praxiologice (de activitate) – care se referă la reglementarea activităţii în domenii concrete;
- Informaţionale – presupun asigurarea realizării tuturor obiectivelor cu informaţie operativă şi completă;
- De explicare – se referă la explicarea motivelor şi crearea stimulilor pentru a atinge obiectivele propuse.
În lucrarea “Obiectivele economice ale societăţii”, John Gaybraith (citat de Atamanciuk) evidenţiază:
- Obiective strategice – care se referă la schimbarea, sau, dimpotrivă, menţinerea structurii sociale existente
- Obiective operative – care fixează blocurile majore ale activităţii necesare atingerii obiectivelor strategice şi
- Obiective tactice – care presupun obiectivele cotidiene, de atingere concretă ale obiectivelor strategice şi operative.
Există şi alte criterii de clasificare a obiectivelor:
- După volum – există obiective generale (care sunt stabilite pentru întreaga administraţie publică) şi particulare (care există pentru anumite subsisteme şi elemente ale sistemului administraţiei publice).
- După rezultat – obiective finale şi intermediare;
- După perioada de timp necesară atingerii lor – obiective pe termen scurt, pe termen mediu şi pe termen lung
Subiecţii sunt clasificaţi în mai multe categorii, sunt cei care conduc şi cei care sunt conduşi:
- După tipurile de puteri(subiecţii piterii legislative, executive , judecătoreşti)
- După nivelul de organizare a puterii de conducere (organele APC şi APL)
- După sfera de activitate (politică , economică, socială , spirituală)
- După caracter, scop şi mijloc de influenţă asupra celor conduşi (politică administrativă, economică ş.a.)
- După caracterul instituţionalizării(instituţii formale, obşteşti)
- După componenţă subiecţii colectivi(organele puterii legislative) şi subiecţii individuali (conducători).
* Atenţie!! E vorba de cuvântul rusesc „цели”, care poate fi tradus şi ca „scopuri” şi ca „obiective”. Eu una am optat pentru a doua variantă, pentru că am fost învăţată că există UN SINGUR SCCOP, iar restul toate sunt obiective. Dar puteţi să le numiţi şi „scopuri”. Violeta.