Ştiinţa administraţiei apare în sec. XVII în cadrul învăţământului universitar german şi austriac, sub forma unor ştiinţe camerale sau cameraliste.
Reprezentantul cel mai de seama a fost Lorenz von Stein, autorul uneia din primele lucrări în acest domeniu, "Teoria administraţiei", prima lucrare reprezentativă – „Principiile administraţiei publice” apare, însă, în Franţa, la 1845, autor fiind Alexandre - Francois Vivienne, care alături de Charles-Jean Bonnin, sunt întemeietorii Ştiinţei administraţiei în Franţa.
În lucrarea sa "Teoria administraţiei", Lorenz von Stein, considera Ştiinţa administraţiei ca o Ştiinţă politică, apreciază că dreptul administrativ este doar o secţiune din teoria administraţiei, care are o esenţă politică şi care determină în mod necesar abordarea problematicii administrative prin intermediul unor criterii complete politico - juridice. Lorenz von Stein este de părere că teoria administraţiei îşi propune explicarea tuturor forţelor, tendinţelor şi legităţilor ce guvernează realităţile vieţii statului sub toate aspectele sale.
Istoricul disciplinei în doctrina română
Este greu de determinat o dată concretă de apariţie a ştiinţei administraţiei la noi, cert este însă faptul că prima lucrare de acest gen – „Manualul administrativ al Moldovei” a fost publicat în 1851 la Iaşi.
Printre cei mai da vază reprezentanţi ai domeniului îi putem numi pe Constantin Dissescu, Paul Negulescu, Anibal Teodorescu, etc. Astfel, C. Dissescu şi P. Negulescu erau de părere că ştiinţa administraţiei este o ştiinţă distinctă de dreptul administrativ, cu caracter pluridisciplinar.
Paul Negulescu, era de părere că Ştiinţa administraţiei, fiind o Ştiinţă politică, nu are caracter juridic, ci urmăreşte analiza critică a administraţiei din punct de vedere al resurselor, mijloacelor şi rezultatelor, formulând pe baza descoperirilor făcute în mecanismul administrativ, reguli care, fiind aplicate în activitatea administrativa sa conducă la creşterea eficienţei acesteia. Paul Negulescu aprecia ca Ştiinţa administraţiei are un caracter pluridisciplinar: politic, tehnic şi organizatoric.
În prezent, administraţia publică este cercetată de Dumitru Brezoianu în lucrarea „Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei”, de Ioan Alexandru, în lucrarea „Administraţia publică. Teorii. Realităţi. Perspective.”, de Mihail Platon în „Introducere în teoria administraţiei publice”, de Ioan Vida în „Puterea executivă şi administraţia publică”, etc., etc.