Termenul „structură” vine de la cuvântul latin „struere” – a construi, a clădi. Este deci o modalitate de alcătuire, de construcţie, de organizare a unui lucru sau domeniu de activitate. Prin structură înţelegem atât modul de ordonare a elementelor unui sistem, cât şi relaţiile ce se stabilesc între ele, în procesul realizării funcţiilor sistemului dat. Un sistem se poate organiza sub forma unor tipuri de structuri:
- Lineară (ierarhică) – asigură unitate şi coerenţă în conducere. Constă în faptul că fiecare unitate inferioară se află sub controlul direct al celei superioare.
- Funcţională – presupune o diferenţiere pe orizontală a elementelor.
- Mixtă (ierarhic-funcţională) – presupune o îmbinare a primelor două, fiind şi cea mai răspândită.
Totodată, pentru că la baza administraţiei publice se află două criterii – teritorial (care corespunde structurii ierarhice) şi funcţional (care corespunde structurii funcţionale), putem trage concluzia că administraţia publică are o structură organizaţională dublă (ierarhic-funcţională).
Criteriul teritorial presupune diferenţierea autorităţilor publice în care acestea activează în centrale şi locale. Deci, există administraţie publică centrală (Guvern, ministere, departamente) şi locală (consiliu raional, consiliu local, primar). Criteriul funcţional presupune separarea autorităţilor administraţiei publice în autorităţi cu competenţă generală (Guvern, consiliu local) şi autorităţi de specialitate (minister, servicii publice desconcentrate).