Prin informaţie prof. Atamanciuk în lucrarea „Teoria administraţiei publice” înţelege „o totalitate de date, fapte, caracteristici despre anumite obiecte, fenomene, procese, relaţii, evenimente, culese şi sistematizate într-o formă utilizabilă”.
Această informaţie constituie baza activităţii administraţiei publice.
Toate procesele administrative presupun colectarea, analiza, fixarea şi difuzarea informaţiei sociale (adică a acelei informaţii care reflectă diferitele momente ale vieţii sociale).
Principalul element în întreaga informaţie este informaţia administrativă (de conducere – «управленческая информация»), adică acea informaţie care e necesară pentru realizarea activităţii de conducere. Administraţia publică poate culege informaţia administrativă din:
- Legi şi alte acte normative, care se referă la organele puterii de stat,
- Petiţiile cetăţenilor,
- Dispoziţiile obligatorii ale organelor ierarhic superioare,
- Fapte depistate în rezultatul controlului administrativ,
- Situaţiile problematice, extreme, de conflict, precum şi din alte crize în care poate fi implicată administraţia publică.
Informaţia administrativă trebuie să fie:
- actuală (adică operativ culeasă şi transmisă)
- veridică (adică să reflecte întocmai atât faptele cât şi motivele lor)
- suficientă – pentru a lua o decizie de calitate
- accesibilă – adică transparentă şi deschisă
- coerentă – pe înţelesul tuturor şi necontradictorie.
Scopul acumulării informaţiei în administraţia publică este cel de a asigura baza informaţională pentru luarea unei decizii de calitate în administraţia publică.
Pentru a lua o decizie administrativă de calitate, administraţia publică trebuie să asigure:
- Transmiterea informaţiei din decizie celor interesaţi;
- Explicarea şi comentarea acestei decizii – pentru a nu da naştere la dubii în procesul executării deciziei şi
- Asigurarea feed-back-ului şi acumularea de informaţii privind realizarea deciziei; asigurarea controlului executării deciziei şi analiza rezultatelor obţinute în urma lui.
Totodată, pentru a funcţiona normal, administraţia publică trebuie să asigure:
- libera circulaţie a informaţiei pe orizontală şi pe verticală;
- furnizarea în volumul necesar fiecărei subdiviziuni anume a acelei informaţii, care îi este necesară acesteia pentru a funcţiona eficient;
- asigurarea structurării şi sistematizării informaţiei
- „îmbrăcarea” acestei informaţii în forme structurate şi unificate standard (decizii, blanchete de acte, etc.)
Profesorul Atamanciuk evidenţiază şi necesitatea creării sistemului informaţional al administraţiei publice –care include atât informaţia în sine, cât şi formele şi metodele de prelucrare a ei, precum şi persoanele incluse în procesele informaţionale. Aici se includ nu doar procesele şi documentele electronice, dar şi cunoştinţele profesionale ale cadrelor.