INTRODUCERE

     Structura modernă a administraţiei locale din Marea Britanie datează din sec. al XIX-lea, ea reprezentînd în foarte mare măsură un produs al noilor condiţii create de revoluţiile industriale agrare.

     Descentralizarea puterii presupune atît devoluţiunea puterii centrale de stat la nivelul regional, prin crearea unor parlamente de guverne locale, dotate cu reale competente legislative, şi respectiv executive, în raport cu care repartizarea atribuţiilor nu va fi un lucru uşor de realizat în practică, cît şi descentralizarea administrative, în cel mai pur sens al cuvîntului prin reinfiinţarea consiliilor locale şi alegearea de primari în toate localităţile, inclusiv în Londra.

     În Marea Britanie sistemul de guvernămînt este unitar prin aceasta intelegîndu-se că suveranitatea işi găseşte expresia printr-un singur rînd de organe centrale de guvernămînt. Guvernul central, fiind ales de Parlament, dispune de o autoritate constituţională la nivelul cel mai inalt, ceea ce face ca aparatul guvernamental local să acţioneze mai curînd ca un agent al Guvernului central.

     Autorităţile locale pot să se angajeze numai in activităţi pentru care competenţa lor este clar stabilită şi trebuie să indeplinească doar sarcinele care se cer de la ele. Competenţele lor pot fi insă stabilite şi prin acte proprii, de interes local, care sunt adoptate de catre insăşi autorităţile locale şi care se aplică numai indivizilor sau grupurilor de autorităţi individuale.

     Deşi s-au purtat şi se poartă foarte mult discuţii in problema modernizarii administraţiei locale, nu s-au perfectat insa noi forme organizatorice la nivel local care sa le inlocuiască pe cele existente.

I.Organizarea statului

    Marea Britanie este o monarhie constituţională ereditară care nu are  o constituţie scrisă, dar dispune de un set de statute, convenţii şi legi generale.

Principiile de guvernare se bazează pe tradiţie, convenţii, regulamente şi precedente. Modificările operate în decursul timpului au fost determinate de schimbările şi situaţiile intervenite in societate. Orice Parlament poate modifica complet prevederile constituţionale, deaoarece, ca reprezentant al poporului, Parlamentul este puterea supremă. Puterea legislativă este exercitată de un parlament bicameral, format din camera Comunelor ( 659 membri, aleşi prin vot direct, pentru un mandat de maximum 5 ani, intre care 120 sunt femei, iar 9 sunt reprezentanţi ai minorităţilor etnice ) şi Camera Lorzilor (peste 1200 pairi, intre care pairii ereditari, al căror titlu şi loc in Camera Lorzilor sunt moştenite, şi pairi pe viaţă, titlu acordat pentru merite deosebite). Legea din 1999 privind Camera Lorzilor stabileşte un numar de 92 membri care moştenesc statute de membri in această cameră. Scoţia şi Ţara Galilor au proprii reprezentanţi. Cei ai scoţiei au o anumită autonomie legislativă şi financiară. Reprezentanţii Ţării Galilor nu se bucură de aceste drepturi. In 1999 a fost reinfiinţată Adunarea pentru Irlanda de Nord, structură cu rol important in exercitarea autorităţii.

    Puterea executivă este exercitată de un guvern, care este condos de un Prim-Ministru, de obicei liderul celui mai bine reprezentant partid in Camera Comunelor.

    In ceea ce priveşte managementul public, această ţară prezintă asemanari dar şi deosebiri faţă de celelalte ţări. Principalele similarităţi sunt:

• independenţa autorităţii juridice faţă de cea executivă;
• schimbări in timp in ceea ce priveşte procedurile legale care opereaza in managementul public;
• succesiunea componentelor guvernamentale la nivel local şi regional;
• sistemul legislativ bicameral.

Există de asemenea, şi cîteva elemente specifice:

• constituţia se fundamentează pe regulamente, statute, legi, tradiţii şi nu apare intr-o formă scrisă;
• Parlamentul prezintă şi Curtea Constituţională;
• puterea Parlamentului nu este folosită in situaţii arbitrare
• Parlamentul este complet suveran, neputînd fi constrîns intr-un mod sau altul de către puterea executivă;
• Parlamentul controlează executivul, şi are puterea de a respinge deciziile Curţii Legislative.

     Regatul Unit al Marii Britanii este format din: Marea Britanie, care, la rîndul ei se compune din: Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord. Anglia este un stat unitar care recunoaşte insă diferentele majore care exista intre componentele sale sub aspect structural, administrativ. Este imposibila inţelegerea managementului public din Regatul Unit al Marii Britanii fără să fie menţionat caracterul te stat multinaţional. Sistemul electoral cu excepţia Irlandei de Nord, se bazează pe sistemul “firs – past – the – post”. Ca parte a procesului legislativ, propunerile sunt formulate atît de reprezentanţii celor două Camere cît şi de Comitet. Miniştri din cadrul Guvernului sunt şi membrii ai Parlamentului, ai Camerei Comunelor sau Camerei Lorzilor.

     Şeful statului

     Deşi puterea formală a monarhiei exprimată prin “Prerogativele-Regale” nu a fost modificată incă din secolul al XVII-lea in prezent prerogativele monarhiei, în sensul exercitării libere a puterii, sunt foarte mici, iar cele mai multe atribuţii ale monarhiei sunt mai mult formale, manifestate in cadrul unor ceremonii, sau pentru acordarea avizului legislativului de discutare a unor legi. In practică, aceasta inseamnă că Primul Ministru şi Cabinetul exercită puterea potrivit prerogativelor regale.

II.Sistemul administrative

    1. Autoritatea judecătorească

     Regatul Unit nu are o Curte Constituţională, nu are un sistem unitar de Curţi şi nu are o separare clară a legilor private şi publice aşa cum de altfel există in majoritatea ţărilor europene.

     Astfel, managementul public se derulează potrivit unor legi administrative, că de altfel şi potrivit deciziilor Curţii Europene. Nu există un ministru al justiţiei, ca in celelalte ţări europene. În Anglia Ţara Galilor şi Scoţia puterile administrative care acoperă sistemul legislativ şi juridic sunt divizate in mod deliberat intre diferitele autorităţi. Scoţia are o lungă tradiţie in elaborarea unor proceduri de desfăşurare a serviciilor publice (Procurorul Fiscal) insă specialiştii afirmă că administraţia engleză este mai puţin orientată către cetăţeni.

     Legile de bază diferă considerabil in cadrul Regatului de la o ţară la alta În Anglia şi Tara Galilor, spre deosebire de celelalte ţări europene, nu există un Cod civil. Legile civile reunesc elemente din legile comune, statute şi din legi ale Uniunii Europene.

     Modelul managementului public din Regatul Unit, bazat pe legile administrative se realizează în două moduri distincte, ţinînd seama de: impactul legislaţiei Curţii Europene şi de deciziile curţilor. Curtea Europeană este folosită de cetăţenii englezi, in ultimii ani, ca o modalitate de rezolvare a unor probleme publice.

     2. Autoritatea legislativă

     Regatul Unit alege 81 de membrii care fac parte din Parlamentul European. În cadrul regatului, conducerea administrativă este exercitată de către Parlament compus din Camera Lorzilor, constituită potrivit altor principii decît cele electorale şi Camera Comunelor. Parlamentul este autoritatea legislativă supremă.

     Regatul Unit are o doctrină tradiţională, aceea  a suveranităţii Parlamentului, ceea ce inseamnă că nimeni nu are voie să amendeze legile aprobate de Parlament. În Regatul Unit există şi excepţii de la această regulă a exercitării conducerii administrative, cum ar fi, de exemplu, in relaţia cu serviciile de securitate şi poliţia internaţională.

     Comisiile Departamentale Speciale constituite pe lîngă Camera Comunelor se ocupă in mod expres cu urmărirea implementării efective a legilor. De asemenea, analizează probleme speciale, intocmesc rapoarte, iar miniştrii de resort sunt invitaţi să participe la lucrările lor. Comisia Publică de Contabilitate se ocup cu investigarea modului in care sunt utilizate fondurile băneşti aprobate de Parlament. Membrii acestei comisii nu pot comenta deciziile care au un substrat politic şi işi orietează investigaţiile pentru găsirea unor modalităţi de creştere a eficienţei şi eficacităţii. Prin investigaţiile  speciale pe care le realizează, Comisia Publică de Contabilitate are un rol important in managementul public intrucît este imputernicită să cerceteze toate acţiunile care implică resursele financiare.

     3. Sistemul electoral

     Membrii Camerei Comunelor sunt aleşi prin vot secret de aproximativ 70000 de cetăţeni. În Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord este necesar un numar mai mic de alegători decît in Anglia. Votul nu este obligatoriu, dar poate fi exercitat de persoanele care au implinit vîrsta de 18 ani. Orice cetaţean care a implinit 21 de ani poate participă la listele electorale ca şi candidat după ce a achitat o sumă de bani. El poate pierde bani dacă in alegeri obţine mai puţin de 5% din totalul voturilor. Eficienţa actualului sistem electoral este foarte mult contestat. Specialiştii consideră că este mai important pentru electorat să exercite dreptul de vot intre guvernele alternative in diverse ocazii decît să voteze strict pentru ocuparea unui număr de locuri atunci cînd se organizează alegeri.

     4. Autoritatea executivă

     Şeful guvernului este Primul Ministru, unul din liderii politici ai partidului care a cîştigat alegerile. El este nominalizat de Regină. Prin convenţie Regina invită liderii partidelor politice care conduc majoritatea in Camera Comunelor pentru a-i consulta in vederea formării unui Guver. Primul Ministru conduce şedinţele Cabinetului, selectează miniştrii şi are puterea să-i demită. El intervine in orice probleme politice aparute la nivel de department şi răspunde timp de 15 minute de două ori pe săptămînă la intrebările membrilor Camerei Comunelor, intrebări care de regulă acoperă mare parte din activitatea guvernamentală. Primul Ministru este şi Ministrul pentru Serviciile  Publice. În acest sistem işi desfăşoară activitatea peste 200 funcţionari publici care sunt numiţi cu aprobarea Primului Ministru, iar distribuirea sarcinilor in cadrul departamentelor se face in funcţie de priorităţile politice şi administrative. Primul Ministru are, de asemenea, responsabilitate formală pentru Serviciile de Securitate. El selectează persoanele care urmează să primească distincţii şi are competenţe şi responsabilităţi majore pentru a exercita unele prerogative regale.

     În prezent, Cabinetul Primului Ministru este format din aproximativ 80 de persoane. În calitate de Ministru al Serviciilor Civile, Primul Ministru a constituit Biroul Serviciilor Publice care face parte din Cabinetul Primului Ministru. Acest Birou este responsabil “inter alia” pentru problemele de management al resurselor umane din toate organizaţiile publice din administraţie.

     5. Ministerele-Departamentele

     Sunt principalele componente prin care Guvernul işi fundamentează şi exercită politica proprie. Majoritatea ministerelor sunt conduse de către un membru in Cabinetul Primului Ministru si de un grup de miniştri juniori care au responsabilităţi in domeniul politicii departamentului. Aceste ministere sunt, in general, create şi funcţionează sub prerogativele puterii regale. Există de asemenea, şi departamente nonministeriale, care nu aparţin ministerului, dar acestea sunt conduse de către un birou sau de către un Director General, exemplu Biroul de Telecomunicaţii. Componentele Regatului Unit se diferenţiază din punctual de vedere al structurii departamentale.

      Scoţia are propria sa structură administrativă pentru agricultură, mediu, pescuit, sănătate, asistenţă socială, administraţie locală, justiţie şi dezvoltare economică.Lordul Avocat este principalul reprezentat al Legii si Coroanei in Scoţia. el este responsabil pentru informarea Guvernului şi pentru fundamentarea legislaţiei scoţiene.

      Ţara Galilor nu are un pachet distinct de legi pentru conducerea administrativă, in consecinţă multe dintre ele sunt comune cu cele din Anglia. Cu toate acestea, Ţara Galilor are o structură administrativă proprie cu un departament de stat, numit Biroul Ţării Galilor, care este condos de Secretarul de Stat pentru Ţara Galilor, in persoană unui Ministru de Cabinet.

      Irlanda de Nord este o comunitate dominată de violenţe politice, profunde disesiuni, are totuşi propriul său Guvern şi Parlament. Se apreciaza că acest statut este temporar. Actualul Guver al Irlandei de Nord se divizează in două. Irlanda de Nord are propriile sale partide politice unele distincte de cele ale Regatului Unit.Incepind din 1985 are propria sa structură administrativă stabilită pe baza unui Acord Nord – Irlandez.

     Acordul a dat Guvernului Irlandez posibilitatea constituirii unui cadru de discuţii pentru descoperirea modalităţii de influenţare a administraţiei britanice.

      Anglia este condusă de un Guver ale cărui sunt bine structurate.De exemplu, in Anglia departamentul Sănătăţii deserveşte doar Anglia, altele deservesc şi alte părţi ale Regatului, iar unele deservesc intreg Regatul.

    6. Avocatul poporului şi partidele representative

     In Regatul Unit al Marii Britanii există un Avocat al Poporului sau un Delegat/Comisionar al Parlamentului  pentru administraţie. Această instituţie a fost creată in 1967 pentru a investiga nemultumirile populaţiei faţă de administraţie. Comisionarul are acces la lucrările tuturor departamentelor administrative şi poate face cercetări la toate nivelurile guvernamentale, insă nu are drept de analiza asupra deciziilor politice.

     Principalele partide politice in Regatul Unit sunt:

• Partidul Conservator;         - Partidul National-Scoţian;
• Partidul Laburist;                   - Partidul Naţional-Galez;
• Partidul Liber-Democrat; - Partidul Nord-Irlandez;

Bibliografie

Gabriela Stancilescu, Armenia Androniceanu – Sisteme Europene de

Administraţie Publică,Bucureşti – 2006

Alexandru Ioan – Sisteme politico administrative europene, Tirgovişte-2007

Alexandru Ioan – Dreptul administartiv in Uniunea Europeană,Buc-2007

Deleanu Ion – Instituţii şi proceduri constituţionale in dreptul romînesc şi in dreptul comparat, Bucuresti - 2006