Reforma administraţiei publice este o parte integrantă a întregului proces de modernizare a societăţii în tranziţie. Dat fiind că în această perioadă sistemul social suferă schimbări esenţiale, activitatea autorităţilor statale şi a comunităţilor locale nu poate rămîne în parametrii săi cîndva stabiliţi. Reforma administraţiei publice este nu numai o urmare, un rezultat, dar şi o condiţie, o premisă primordială a funcţionării cu succes a sistemului politic şi a celui economic. Discrepanţele în timp apărute între reforma diverselor segmente ale societăţii blochează procesul modernizării şi cauzează prejudicii serioase evoluţiei spre noi forme de organizare a vieţii sociale.
Toate schimbările structural-organice, instituţionale şi funcţionale ale administraţiei publice, produse în republică la etapele reformei, au putut fi posibile datorită rolului deosebit al factorului uman, adică al personalului care activează în administraţia publică. Reformarea şi funcţionarea în condiţii noi a structurilor administrative fac să devină necesară constituirea unui sistem calitativ nou de formare şi funcţionare a aparatului autorităţilor administraţiei publice. Principalele cerinţe faţă de personalul din autorităţile administraţiei publice sînt: nivel înalt al pregătirii profesionale, grad înalt de competenţă în exercitarea funcţiilor, neutralitate politică. O însemnătate deosebită capătă aceste cerinţe faţă de personal în condiţiile desfăşurării reformei administraţiei publice, căci la ordinea de zi apare necesitatea soluţionării unor probleme vitale neordinare. Iată de ce este firească şi necesitatea unei reglementări noi a activităţii personalului încadrat în aparatul autorităţilor administraţiei publice, ceea ce confirmă odată în plus adevărul că desfăşurarea eficientă a reformei este imposibilă fără o nouă viziune asupra personalului care o promovează.
Serviciul public, în conformitate cu legea nominalizată, înseamnă totalitatea autorităţilor publice şi activitatea persoanelor ce ocupă posturi în aparatul acestor organe, orientate spre realizarea atribuţiilor acestor autorităţi în diferite domenii de activitate. După structura sa serviciul public are trei componente: autorităţile publice, personalul angajat în ele şi activitatea acestui personal orientată spre exercitarea atribuţiilor. Toate aceste trei componente sînt în reformare şi influenţează concomitent asupra stării întregului sistem al administraţiei publice. Din aceasta derivă raţionamentul că instituţionalizarea serviciului public este o parte integrantă a reformei administraţiei publice, iar personalul constituie suportul ei principal.
Funcţionarii publici contribuie la implementarea prevederilor reformei administraţiei publice manifestîndu-se ca promotori ai reformei. Activitatea funcţionarilor ţine, în primul rînd, de crearea unui climat sănătos în cadrul autorităţilor administraţiei publice. Foarte important în acest sens este conştientizarea de către ei a obiectivelor reformei şi a mijloacelor de realizare a acestor obiective. Pornind de la aceasta, funcţionarii publici îşi determină singuri rolul în găsirea modalităţilor de a soluţiona problemele cu care se confruntă administraţia publică în procesul de reformare. De rînd cu aceasta, funcţionarii publici au menirea să influenţeze, prin activităţile lor, crearea unui climat de susţinere a reformei administraţiei publice. Ei pot obţine aceasta prin demonstrarea practică a utilităţii transformărilor ce se desfăşoară în sfera administraţiei publice şi prin gestionarea corectă a proceselor reformatoare în sfera administraţiei publice şi prin gestionarea corectă a proceselor reformatoare, punînd accent pe soluţionarea problemelor prioritare ale administraţiei publice.
Încă o posibilitate a funcţionarilor publici de a influenţa buna desfăşurare a reformei administraţiei publice este organizarea operativă şi eficientă a executării deciziilor ce vizează reforma, prin folosirea raţională a resurselor materiale, financiare, umane şi informaţionale predestinate reformei, precum şi prin participarea directă la procesul decizional, înaintînd proiecte de documente pentru adoptare în care s-ar conţine măsuri promovate şi implementate a reformei. Aceasta decurge din sarcinile generale ale serviciului public care constau în executarea prevederilor Constituţiei şi legislaţiei, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, asigurarea unei activităţi a autorităţilor publice conforme cu scopurile, sarcinile şi competenţele lor, perfecţionarea organizării activităţii administraţiei publice, pregătirii profesionale a funcţionarilor publici.
Organizarea raţională a activităţii funcţionarilor publici, urmărind satisfacerea cerinţelor umane, trebuie să ducă la sporirea eficienţei administraţiei publice, la organizarea raţională a activităţii ei, avînd drept scop ameliorarea tuturor transformărilor din societate. Funcţionarii publici sînt direct interesaţi să contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de realizare a reformei administraţiei publice şi la dobîndirea unor rezultate pe care le aşteaptă societatea. Atingerea acestor obiective depinde în mare măsură de rolul pe care îl oferă funcţionarului public statutul său juridic[1].
Transformările ce au loc astăzi în administraţia publică, implementarea principiilor noi de organizare şi funcţionare a ei, presupun o viziune nouă asupra drepturilor, obligaţiunilor, responsabilităţilor funcţionarilor publici, precum şi asupra exigenţelor faţă de pregătirea lor profesională. Aceasta reiese din complexitatea proceselor caracteristice pentru administraţia publică la etapa actuală în legătură cu implementarea noilor metode şi tehnici de administrare, instituirea unor noi relaţii între funcţionarii publici, bazate pe pîrghii manageriale moderne. Trebuie de menţionat că statutul juridic al funcţiei publice de regulă se stabileşte în dependenţă de:
- nivelul autorităţii publice care angajează funcţionarul;
- rolul acestei funcţii în structura autorităţii publice;
- caracterul şi nivelul de competenţă profesională obligatoriu pentru ocuparea acestei funcţii.
În scopul unificării cerinţelor pentru implementarea prevederilor statutului juridic al funcţiei publice, în cadrul reformei, s-au întrodus un şir de măsuri care integrează activitatea personalului în mecanismul de sprorire a eficienţei organelor administraţiei publice. Printre aceste măsuri, evidenţiem elaborarea la nivel naţional a unui clasificator unic al funcţiilor publice şi a caracteristicilor-model de calificare a lor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.151 din 23 februarie 2001 „Despre aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice”, inclusiv Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.522 din 20.05.2004 „Despre aprobarea Regulamentului cu privire la atestarea funcţionarilor publici”[2]. Astfel, prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.711 din 15.07.2005, a fost aprobat Planul de acţiuni privind analiza funcţională, elaborarea şi implementarea Strategiei de reformă a administraţiei publice centrale în Moldova[3]. Referitor la reforma sectorului public, Guvernul a dispus prin Hotărîrea sus-menţionată, că ministerele şi alte autorităţi administrative centrale vor întreprinde toate acţiunile necesare pentru implementarea Planului de acţiuni, inclusiv furnizarea informaţiilor solicitate de responsabilii de realizare a acestuia. Respectiv, Unitatea de coordonare a reformei administraţiei publice (grupul de experţi din cadrul Aparatului Guvernului) va informa sistematic Comisia guvernamentală privind reforma administraţiei publice centrale despre mersul executării Planului de acţiuni privind analiza funcţională, elaborarea şi implementarea Strategiei de reformă a administraţiei publice centrale în Moldova[4].
De asemenea, o importanţă majoră o are şi proiectul de lege cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public. Adoptarea acestui act este şi o parte componentă a reformei. Respectiv, dacă în legea existentă încă se observă lacune, uneori destul de controversate, atunci sperăm că în legea nouă lucrurile vor sta altfel. Mai ales că a fost adoptat un nou pachet de legi care direct sau indirect sunt în legătură cu legea serviciului public, cu domeniul public.
[1] Legea serviciului public. nr. 443-XII din 04.05.1995
[2] Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.522 din 20.05.2005 despre aprobarea Regulamentului cu privire la atestarea funcţionarilor publici
[3] Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.711 din 15.07.2005 pentru aprobarea planului de acţiuni privind analiza funcţională, elaborarea şi implementarea Strategiei de reformă a administraţiei publice centrale în Moldova
[4] Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.790 din 01.08.2005 Cu privire la aprobarea Planului de acţiuni pentru realizarea Programului de activitate a Guvernului pe anii 2005-2009 „Modernizarea ţării-bunăstarea poporului”