Exercitarea funcţiei publice este subordonată unor principii care stau la baza acesteia şi anume:
- asigurarea promtă şi eficientă, liberă de prejudecăţi, corupţie, abuz de putere şi presiuni politice, a tuturor activităţilor efectuate de funcţionarii publici;
- selectarea funcţionarilor publici exclusiv după criteriul competenţei profesionale;
- egalitatea şanselor la intrarea şi la promovarea în corpul funcţionarilor publici;
- stabilitatea funcţionarilor publici – una dintre principalele condiţii pentru ca un serviciu public să funcţioneze bine. Experienţa necesară în exercitarea atribuţiilor, puterilor şi competenţelor ce le revin funcţionarilor publici potrivit funcţiei pe care o deţin se poate obţine prin asigurarea unei stabilităţi în funcţia pe care o ocupă.
Dacă sub acest aspect stabilitatea prezintă interes pentru buna funcţionare a serviciului public, ea – stabilitatea – prezintă interes şi pentru funcţionarul public care, încă de la ocuparea funcţiei, doreşte să fie apărat de eventualele abuzuri ale conducerii serviciului public, care să nu poată să-l înlăture din funcţie după bunul său plac, ci numai în condiţiile legii[1].
Un serviciu public permanent serveşte la satisfacerea cerinţelor de calificări profesionale şi de neutralitate. Ceea ce implică neutralitatea este, în primul rînd, separarea nivelului politic de cel administrativ şi absenţa intervenirii în formă de suporteri interesaţi în gestiunea carierelor.
Desfăşurîndu-şi activitatea fără influenţe de ordin politic, fără prejudecăţi, fără să urmărească interese materiale sau de altă natură, funcţionarul public trebuie să fie un exemplu, un model de corectitudine şi conduită civică.
Planul de acţiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova, recomandat pentru implementare la Bruxelles în cadrul celei de-a VII-ea reuniuni a Consiliului de cooperare Republica Moldova – Uniunea Europeană, a pus în faţa statului nostru sarcini concrete pentru promovarea unei societăţi moderne în vederea integrării Moldovei în structurile economice şi sociale europene.
Dezvoltarea insuficientă a administraţiei publice constituie un obstacol în calea spre integrarea europeană. În acest sens Republica Moldova va trebui să depună eforturi considerabile pentru dezvoltarea unei administraţii la nivelul standardelor moderne, europene. Aceasta presupune crearea noilor structuri administrative, precum şi încadrarea în serviciul public a funcţionarilor profesionişti, stabili, responsabili, imparţiali, pregătiţi corespunzător pentru a asigura funcţionarea unei administraţii publice eficiente, capabile să satisfacă exigenţele mereu crescînde ale cetăţenilor.
Modernizarea administraţiei publice constituie un prim pas pe care trebuie să-l facă Republica Moldova în procesul de aderare la Uniunea Europeană şi poate fi realizată doar cu personal temeinic pregătit pentru aceasta.
Eficienţa şi eficacitatea modernizării, în perspectivă europeană, a administraţiei publice depind de calitatea şi competenţa profesională a personalului angajat în administraţia publică, precum şi de felul în care el va promova ideile de integrare europeană. Pentru a fi eficienţi în îndeplinirea sarcinilor şi atribuţiilor ce le revin, funcţionarii trebuie să posede competenţe necesare, să-şi evalueze continuu necesităţile de instruire şi să le adapteze mereu la schimbările permanente din administraţie.
În aceste condiţii formarea europeană a funcţionarilor publici la nivel atît teoretic, cît şi practic, capabili să asigure derularea eficientă a procesului de integrare europeană, devine de o actualitate deosebită. Multitudinea schimbărilor survenite în administraţia publică în procesul de modernizare a ei solicită funcţionarilor publici adaptarea activităţii lor la exigenţele europene. Un funcţionar se integrează corespunzător în sistemul actual de administrare, se poate afla şi în imposibilitatea de a-şi realiza eficient obligaţiunile funcţionale, fiind depăşit profesional.
Astfel, devine o necesitate stringentă perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului din administraţia publică şi, în acest context, crearea unui Centru de perfecţionare care va asigura serviciul public cu cadre de un înalt nivel profesional şi în care funcţionarii publici ar putea beneficia de o instruire de calitate, ceea ce le-ar permite exercitarea obligaţiunilor funcţionale la nivelul corespunzător standardelor europene. La moment Academia de Administrare Publică are competenţe în acest domeniu. Perspectiva implementării politicii cu privire la perfecţionarea profesională a personalului din administraţia publică ar include, şi ulterior realizate obiectivele preconizate.[2]
Modernizarea politicii personalului public reprezintă una dintre concepţiile esenţiale ale reformei administraţiei publice atît în Europa centrală, cît şi în Europa de Est, unde procesul unificării europene vizează o amplă reorganizare a administraţiei publice şi a personalului acestuia la noile realităţi.
Cîmpul de acţiune al Uniunii Europene s-a extins la un număr tot mai mare de domenii de intervenţie a autorităţilor publice. Tratatul Uniunii Europene, adoptat în decembrie 1991 la Maastricht şi intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, deschide perspective noi. Astfel, articolul 8 instituie o „cetăţenie a Uniunii”, al cărui conţinut este desfăşurat în anexa tratatului, fixînd ca obiectiv „promovarea angajatiului, ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă, o protecţie socială adecvată, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane permiţînd un nivel de ocupare ridicat şi durabil şi lupta contra excluderilor”.
În acest context, în procesul de integrare a Republicii Moldova anume personalul realizat în autorităţile administraţiei publice îi revine rolul primordial în realizarea obiectivului expus. În acest scop, acţiunile administraţiei publice trebuie să fie orientate spre promovarea unei societăţi moderne şi solidare, crearea unei administraţii apropiată de cetăţeni şi capabilă să îndeplinească serviciile care i-au fost conferite prin norme de drept, la nivelul standardelor europene, prin implementarea unui management public performant, profesionist, responsabil şi imparţial, bazat pe merit.
În această ordine de idei, considerăm că implementarea unui management al resurselor umane poate contribui la dezvoltarea unor instituţii publice mai flexibile, eficiente şi receptive, stabilind următoarele direcţii de dezvoltare, prin care a trecut marea majoritate a statelor europene:
Dezvoltarea unei abordări strategice pentru managementul resurselor umane la nivelul fiecărei autorităţi publice. Pentru aceasta este necesar ca autoritatea publică abilitată cu această împuternicire să beneficieze de sprijin politic, să răspundă de buna derulare a reformelor în domeniul resurselor umane şi să se concretizeze mai puţin pe control şi reglementări, dar mai mult pe desemnarea celor mai bune practici şi promovarea strategiilor eficace. În acest context autoritatea publică să precizeze elementele de bază ce vor fi standardizate pentru ansamblul funcţiei publice şi care elemente trebuie flexibilizate. Autorităţile administraţiei publice să aibă suficientă libertate pentru a formula propriile strategii în vederea integrării personalului în activităţile lor de bază.
Articularea şi promovarea principiilor şi valorilor esenţiale ale managementului resurselor umane. Validitatea permanentă a principiilor tradiţionale – echitate, comportament etic, imparţialitate politică - trebuie accentuată, promovarea valorilor, ca: eficienţa, responsabilitate şi felexibilitate în acţiuni. Funcţionarii publici trebuie să fie conştienţi de normele de comportament care se aşteaptă de la ei, de aceea este important de creat condiţii de aplicare a Codului deontologic al funcţionarului public în cadrul autorităţii administraţiei publice.
Asigurarea unui personal orientat pe performanţă, care leagă performanţa individului de obiectivele generale ale organizaţiei. Politicile şi practicile referitoare la promovare, remunerare, instruire şi perfecţionare, evaluarea performanţei şi alte aspecte relevante ale politicii de personal trebuie să reprezinte o componentă a unei abordări integrate ale personalului performant.
Intensificarea instruirii şi performanţei în calitate de element esenţial al politicii strategice de personal. Formularea strategiilor şi acţiunilor pentru îmbunătăţirea abilităţilor şi competenţelor personalului, dezvoltarea unor programe eficace în scopul îmbunătăţirii calităţilor de lider şi perfecţionării abilităţilor de manager, inclusiv a abilităţilor necesare pentru conducerea personalului în fiecare autoritate a administraţiei publice, şi în ansamblul funcţiei publice, trebuie să devină o prioritate a oricărei autorităţi publice. Autorităţile administraţiei publice trebuie să elaboreze propriile lor programe pentru instruire şi perfecţionare, să integreze alocarea resurselor pentru aceste activităţi în planurile lor de dezvoltare strategică şi planificarea bugetelor.
Asigurarea condiţiilor de angajare şi a mobilităţilor de muncă pentru a sprijini satisfacerea nevoilor de personal în funcţia publică. Procedurile de recrutare şi selectare, promovare, evaluare a performanţelor, instruire şi perfecţionare profesională trebuie să se bazeze pe scopurile şi priorităţile organizaţiei. Pentru promovarea flexibilităţii în serviciul public, trebuie introduse modalităţi de muncă şi angajare mai flexibile.
Investirea în monitorizarea şi evaluarea practicilor în domeniul resurselor umane şi în programul reformelor. Practicile personalului trebuie monitorizate şi evaluate permanent pentru realizarea obiectivelor organizaţiei. Autorităţile administraţiei publice să-şi exprime angajamentul şi sprijinul în implementarea schimbărilor preconizate. Direcţiile enunţate presupun atît metode, cît şi modificări instituţionale, care schimbă modul de lucru, atît pe orizontală, cît şi pe verticală[3].
Procesul de integrare europeană, trecerea de la o societate transparentă, democratică generează multiple probleme nu doar de ordin politic, social, economic, dar şi psihologic.
Dezvoltarea procesului de democratizare în ţara noastră este însoţită de descentralizarea continuă a administraţiei publice locale, fapt ce înaintează noi cerinţe faţă de personalitatea reprezentanţilor ei. De aceea, paralel cu elaborarea şi intrarea în vigoare a unui cadru legislativ respectiv ce presupune un transfer adecvat al competenţelor, personalului, finanţelor şi activelor, este necesar de a pregăti personalul autorităţilor locale întru realizarea noilor funcţii şi responsabilităţi. Aici este foarte important ca curriculum-ul pregătirii funcţionarilor autorităţilor locale să se bazeze pe cunoaşterea necesităţilor instruirii fiecărei categorii de angajaţi din perspectiva exigenţelor standardelor europene.
[1] Administraţia publică: aspecte practico-ştiinţifice, probleme şi perspective. - Chişinău, 2004, - p.171-173
[2] Tezele Conferinţei ştiinţifico-practice “Academia de Administrare Publică pentru o guvernare transparentă, responsabilă şi democratică” – Editura AAP, Chşinău, mai 2005, - p.82-83
[3]Ibidem – p.197