Pin It

Un aspect căruia trebuie să i se acorde atenţie deosebită este cel al incapacităţii de adaptare a organizaţiilor birocratice la complexitatea mediului actual. În general, guvernele privesc structura ca pe o ierarhie în vârful căreia este plasată autoritatea guvernamentală. În realitate, se impune proiectarea unor noi tipuri de structuri care să favorizeze demersurile manageriale orientate spre dezvoltarea flexibilităţii, inovării şi responsabilizării.

  1. Moss Kanter (1990) apreciază că supradimensionarea organizaţiilor conduce la reducerea flexibilităţii acestora. Opiniile exprimate de Kanter sunt probate de Osborne (1992) care, în urma constatărilor referitoare la disfuncţionalităţi guvernului american, a dezvoltat conceptul de “reinventare sau redemarare a guvernării”, potrivit căruia, transformarea birocraţiei într-o formă inovativă este posibilă prin adaptarea unei serii de principii proprii mecanismelor economiei de piaţă la nivelul administraţiei.:
  • împuternicirea cetăţenilor prin transferarea controlului de la birocraţie la comunitate;
  • promovarea competiţiei între furnizorii de servicii publice şi private;
  • subordonarea regulilor şi reglementărilor misiunii asumate;
  • evaluarea performanţelor după succesele / insuccesele înregistrare şi nu în funcţie de resursele folosite;
  • preocuparea, prioritare pentru satisfacerea nevoilor comunităţii;
  • abandonarea comportamentului reactiv în favoarea unei abordări pro-active, prin care să se prevină potenţialele probleme;
  • focalizarea asupra câştigurilor şi nu asupra cheltuielilor, după modelul privat;
  • descentralizarea şi încurajarea managementul participativ.

Promovarea acestor principii este posibilă într-un context în care sunt încurajate:

-spiritul de iniţiativă şi de căutare a oportunităţilor;

-“minţile luminate şi deschise”;

-folosirea puterii de convingere şi persuasiune;

-urmărirea succesului organizaţiei;

-orientarea spre anticiparea schimbărilor din mediul extern.

Din perspectiva “reinventării guvernării”, asocierea structurii de reţea sistemelor de guvernare, după modelul general al reţelelor inter organizaţionale, a devenit o temă de reflecţie  majoră.

Noile sisteme rezultate din această asociere, diferă de cele tradiţional-birocratice, prin faptul că sunt caracterizate de structura multiformă, interdependenţa, izolarea actorilor implicaţi, precum şi de o anumită stare conflictuală.