Un aspect căruia trebuie să i se acorde atenţie deosebită este cel al incapacităţii de adaptare a organizaţiilor birocratice la complexitatea mediului actual. În general, guvernele privesc structura ca pe o ierarhie în vârful căreia este plasată autoritatea guvernamentală. În realitate, se impune proiectarea unor noi tipuri de structuri care să favorizeze demersurile manageriale orientate spre dezvoltarea flexibilităţii, inovării şi responsabilizării.
- Moss Kanter (1990) apreciază că supradimensionarea organizaţiilor conduce la reducerea flexibilităţii acestora. Opiniile exprimate de Kanter sunt probate de Osborne (1992) care, în urma constatărilor referitoare la disfuncţionalităţi guvernului american, a dezvoltat conceptul de “reinventare sau redemarare a guvernării”, potrivit căruia, transformarea birocraţiei într-o formă inovativă este posibilă prin adaptarea unei serii de principii proprii mecanismelor economiei de piaţă la nivelul administraţiei.:
- împuternicirea cetăţenilor prin transferarea controlului de la birocraţie la comunitate;
- promovarea competiţiei între furnizorii de servicii publice şi private;
- subordonarea regulilor şi reglementărilor misiunii asumate;
- evaluarea performanţelor după succesele / insuccesele înregistrare şi nu în funcţie de resursele folosite;
- preocuparea, prioritare pentru satisfacerea nevoilor comunităţii;
- abandonarea comportamentului reactiv în favoarea unei abordări pro-active, prin care să se prevină potenţialele probleme;
- focalizarea asupra câştigurilor şi nu asupra cheltuielilor, după modelul privat;
- descentralizarea şi încurajarea managementul participativ.
Promovarea acestor principii este posibilă într-un context în care sunt încurajate:
-spiritul de iniţiativă şi de căutare a oportunităţilor;
-“minţile luminate şi deschise”;
-folosirea puterii de convingere şi persuasiune;
-urmărirea succesului organizaţiei;
-orientarea spre anticiparea schimbărilor din mediul extern.
Din perspectiva “reinventării guvernării”, asocierea structurii de reţea sistemelor de guvernare, după modelul general al reţelelor inter organizaţionale, a devenit o temă de reflecţie majoră.
Noile sisteme rezultate din această asociere, diferă de cele tradiţional-birocratice, prin faptul că sunt caracterizate de structura multiformă, interdependenţa, izolarea actorilor implicaţi, precum şi de o anumită stare conflictuală.