Evaluarea ştiinţifică se bazează pe procedeele de cuantificare a rezultatelor, aşteptate şi/sau realizate . respectiv a raportului între eficienţă (eforturile întreprinse) şi eficacitate( efectele obţinute) . Dacă evaluarea eforturilor şi/sau a efectelor este , în mod obiectiv sau subieciv, denaturată procesul de evaluare devine o simplă formalitate ale cărei consecinţe negative asupra tuturor actorilor implicaţi în procesul politicii respective in cazul politicilor publice care interferază mai multe politici sectoriale sau subsectoriale se impune a fi luate în considerare sistemele valorice de măsurare încă din etapa elaborării politicii, datorită influenţelor pe care acestea le exercită. Astfel, orice monitorizare de succes necesită precizarea prealabilă a ceea ce trebuie să reprezinte furnizarea unui program: abaterile de la criteriile standardizate nu pot fi măsurate în absenţa unor specificaţii clare referitoare la acest tip de criteri.Acest fapt presupune corelarea scopurilor unui program cu obiectivele urmărite în baza unei anumite politici.
Mai mult decât atât, este obligatorie precizarea şi a gradului de toleranţă faţă de măsura ăn care au fost atinse obiectivele. “În alte condiţii decât cele menţionate, deşi monitorizarea va fi posibilă, evaluarea se va dovedii problematică”.1
Evaluarea este unul dintre subprocesele sau stadiile în derulare a activităţilor ce contribuie la finalizarea procesului unei politici public şi care urmăreşte constatarea calităţii procesului politicii publice. Evaluarea incubă două etape2:
- definirea criteriilor folosite pentru constatrea actualului nivel de calitate al procesului politicii publice (in cluzînd ambele aspecte calitative şi cantitative ale calităţii);
- alegerea standardelor folosite pentru evaluarea calităţii constatate .
În general, între cele două etape nu există o delimitare clară, dar în cazul evaluării politicilor această delimitare trebuie configurată, aşa după cum precizază Dror
Deşi nu există un consens al specialiştilor asupra definiţiei atribuită evaluării politicilor publice, considerăm că din perspectiva adaptată lucrării de faţă este reprezentativă următoare formulare.: evaluarea politicilor publice reprezintă o suită de operaţiuni ce privesc cuantificarea rezultatelor aşteptate pe baza unor eforturi făcute în scopul obţinerii unor efecte rezultate într-un domeniu programat de autorităţile publice.
1 Hogwood, W., B, Gunn, A., L. .” Introducere în Politicile Publice”, Ed. Trei, Bucureşti, 2000, p.257.
2 Dror, Y. „Public Policymaking Reexamine”, Transaction Publishers, Oxford.1989, p. 25..