Procesul de implementare a politicilor publice este influenţat atât de rezultatul regulilor expuse de K.C. Davis în “Libertatea de acţiune administrativă”, cât şi de circumstanţele organizaţionale ale implementării unei politicii. Produsele acestor circumstanţe sunt monopolurile informaţionale pentru oficiali, în măsura în care implementarea a contribuit la crearea acestora şi, în măsura în care, aceste monopoluri au fost supuse controlului ierarhic şi democratic.
Măsura în care libertatea de acţiune constituie o dificultate, după cum a relevat K.C. Davis, este o chestiune pusă sub semnul întrebării de imprevizibilatea potenţialilor clienţi.din spaţiul ţintă al politicii .Libertatea de acţiune în implementarea unei politici constituie un mijloc potrivit pentru a putea face faţă acestui gen de instabilităţi .
Reducerea gradului de imprevizibilitate cu care se confruntă responsabilii procesului de implementare este posibilă prin clasificarea clienţilor din spaţiul ţintă al politicii. Acest tip de clasificare se bizuie, în principal, pe compararea afacerilor, pe dezvoltarea valorilor care exprimă imprevizibilitatea afacerii sau pe reguli elaborate în conformitate cu propria experienţă a funcţionarilor publici responsabili cu implementarea.
Constatarea existenţei anumitor tipare comportamentale, aparţinând acestor funcţionari publicii, a determinat efectuarea unor studii direcţionate spre identificarea cauzelor care au dus la formarea acestora .
Reglementările, aşa după cum reiese din concluziile acestor studii, se dovedesc, în unele situaţii, a fi atât de complicate încât funcţionarii publici nu pot stăpâni în totalitate legea în sine, normele de aplicare şi cadrul politicii. In astfel de condiţii, pentru a lua o decizie aceştia apelează la un caz asemănător celui cu care se confruntă, ceea ce duce la un proces decizional haotic. Studiile reflectă şi cazul în care preferinţele personale ale funcţionarilor publici sau compasiunea faţă de unii solicitanţi influenţează în mare măsură decizia asumată de către funcţionarii publici.
Libertatea de acţiune, de care se bucură funcţionarii în cursul procesului de implementare permite ajustarea politicilor publice, în funcţie de caracteristicile fiecărui caz în parte.
În consecinţă, libertatea de acţiune nu reprezintă, în toate cazurile, un fenomen care ar trebui limitat printr-o centralizare administrativă a procesului decizional.. Mai mult, restricţionarea acestei libertăţi de acţiune poate genera efecte ngative prin punerea funcţionarii publici în imposibilitatea alegerii cele mai bune soluţii, conforme cu viziunea politicii publice respective.
În consecinţă, accentuarea caracterului de reglementare a procesul de implementare contribuie la acordarea unei mai mari libertăţi de acţiune a funcţionarilor implicaţi în implementarea politicii.
Din perspectiva tiparelor comportamentală a funcţionarilor studiile menţionte disting trei stiluri proprii funcţionarilor responsabili cu execuţia politicilor publice: birocratic, angajat politic şi pragmatic.
Funcţionarii publici care se caracterizează printr-un comportament birocratic se orientează după o imagine idealizată a birocraţiei, cu o distribuire clară a competenţelor şi a responsabilităţilor.
Funcţionarii publici angajaţi politic fac tot ce le stă în putinţă pentru a satisface anumiţi clienţi în funcţie de propriile lor criterii şi încearcă să-şi maximizeze autonomia faţă de autoritatea organizaţiei.
Funcţionarii publici cu stil pragmatic încearcă să ajungă la un compromis între cei patru factori ce caracterizează stilul de lucru al funcţionarilor publici: munca în structura serviciilor publice, conformitatea cu standardele profesionale, managementul propriei cariere, satisfacţia profesională..
Cercetările referitoare la implementarea politicilor publice gravitează din ce în ce mai mult asupra modalităţilor în care este organizat acest proces la nivelurile microeconomice. .
În acest context, atenţia este focalizată, pe de-o parte, asupra problemelor referitoare la libertatea de acţiune şi la dependenţa faţă de deciziile responsabililor cu implementarea a clienţilor politicii respective , iar, pe de altă parte, asupra stilurilor de implementare.