Definirea unei politici publice desfăşurată la nivel naţional, regional sau local,.presupune, în primul rând, satisfacerea unui interes public. Realizarea acestui deziderat este posibilă însă doar prin proiectarea unor obiective
Un obiectiv reprezintă o stare dorită, un deziderat, un ţelul, un rezultatul sau finalitatea unor acţiuni într-un anumit domeniu,realizabil după o perioadă de timp bine stabilită.
Acceptarea acestei definiţii reflectă existenţa unei legături complexe între obiectivele alese şi filozofia autorităţilor publice.
In primul rând, obiectivele sunt influenţate de aspiraţiile managementului politic referitoare la dezvoltarea sau importanţa conferită unui anumit domeniu.
De exemplu, dacă guvernul intenţionază ca rata de creştere a industriei de software să se dubleze în următorul an, acesta presupune că :1) piaţa internă şi cea internaţională oferă suficiente oportunităţi în domeniul considerat; 2) există suficiente resurse, în prezent sau într-un viitor determinat, pentru a transpunerea în practică a acestui deziderat; 3) obiectivul este dorit de managementul politic
In al doilea rând, obiectivele reprezintă acele finalităţi, care descriu starea spre care se tinde, pentru atingerea cărora managementul public iniţiază, implementează şi monitorizează programe de acţiuni..
Insistenţa cu care trebuie readuse în discuţie obiectivele este justificată de semnificaţia multivalentă a acestora:
- constituie adevărate ghiduri pentru direcţionarea eforturilor managementului public în sensul realizării politicii publice;
- determină modul în care managementul public planifică şi acţionează;
- reprezintă o sursă de motivare pentru toate entităţile implicate în aplicarea politicii publice;
- definesc sistemele de referinţă utilizate în etapele de evaluare şi control a politicii publice;
Procesul de formulare a obiectivelor devine operaţional, depăşind etapa unui simplu exerciţiu intelectual, în condiţiile în care sunt respectate următoarele criterii de definiţie :
- claritatea şi specificitatea; efectele respectării acestor criterii se reflectă pozitiv asupra mobilizării eforturilor manageriale ;
- cadrul de timp; anticiparea intervalului de timp necesar finalizării obiectivelor propuse reprezintă o exigenţă obligatorie, deoarece doar în aceste condiţii pot fi dezvoltate cu acurateţe proiectele de atingere a obiectivelor, definite fie pe termen lung, fie pe termen scurt; termenul lung se referă la intervale de timp ce depăşesc 1 an; termenul scurt presupune o perioadă de timp ce variază între câteva luni şi 1 an. Raportarea în timp a obiectivelor pune în discuţie două aspecte importante. În primul rând, cea mai mare parte a obiectivelor pe termen scurt sunt subdiviziuni ale obiectivelor pe termen lung, iar, în al doilea rând, obiectivele, indiferent de termenul pe care sunt definite, trebuie să se caracterizeze print-un ridicat grad de flexibilitate şi adaptabilitate, impus de transformările permanente ale mediului extern. In cazul politicilor publice, perioada de timp previzionată variaza între 3 şi 7ani, interval considerat rezonabil realizării obiectivelor, respectiv punerii în operă a Programului de guvernare;
- integrarea; fiecare obiectiv trebuie astfel definit încât să se poată înscrie într-un ansamblu unitar, care să acopere în totalitate laturile activităţilor şi proceselor ce concură la realizarea obiectivului ; integrarea trebuie făcută atât pe verticală, cât şi pe orizontală, astfel încât, în final, va fi creată o adevărată reţea a obiectivelor interconectate şi care se susţin mutual;
- consistenţa; formularea logică a obiectivului asociată atât cu respectarea circumstanţelor interne şi internaţionale, cât şi cu raportarea la resursele disponibile oferă, cel puţin parţial, garanţia reuşitei proiectului politicii propuse;
- dificultatea; ţinta strategica a cărei atingere necesită un grad de dificultate suficient de ridicat are rolul de a solicită eforturi suplimentare din partea managementului public, constituind, în acelaşi timp, o sursă principală de stimulare a acestorturi eforturi;
- monitorizarea; modul în care sunt executate politicile trebuie monitorizat sistematic şi riguros. Cu alte cuvinte, monitorizarea trebuie operaţionalizată şi nu limitată doar la nivelul unui exerciţiu teoretic;
- măsurabilitatea; în absenţa criteriilor de eficacitate şi a metodelor de măsurare a acestor criterii nu pot fi exprimate aprecieri reale cu privire la gradul de realizare a obiectivelor. In mod curent, se utilizează două tipuri de măsurători:
- cantitative, în cazul în care criteriile alese sunt cuantificabile, respectiv pot fi exprimate în unităţi de măsură, fizice sau\şi valorice, sub formă de cifre absolute sau raţiouri (rapoarte);
- calitative, în cazul în care metodele de măsurare alese au un caracter subiectiv.
Pentru exemplificarea acestui ultim criteriu, considerăm obiectivul de interes naţional care vizează accelerarea veniturilor din economia naţională în următorii 4 ani, ca rezultat al politicii de ameliorare a nivelului de viaţă a întregii populaţii din România.
Cuantificarea oricărui obiectiv se face în cadrul unui interval limitat de o valoare minimă (m) şi de o valoare maximă (M). Dacă, în cazul obiectivului menţionat, cuantificarea este exprimată prin volumul în miliarde al PIB pe cap de locuitor, se va lua în discuţie intervalul cuprins între m = 100euro\ locuitor şi M = 150euro\ locuitor. Încadrarea în intervalul ( 100- 150 ) înseamnă performanţă, de diferite grade.
Orice altă valoare, sub m =100 sau peste M = 150, invalidează atingerea obiectivului, circumstanţe în care demersurile manageriale trebuie concentrate asupra identificării problemelor care au condus la imposibilitatea realizării obiectivului.
Fie acesta nu a fost definit în termeni reali ( ceace presupune că la fixarea limitelor respective nu s-au avut în vedere condiţionările impuse de mediul extern şi de resursele disponibile), fie realizarea obiectivului a ridicat o suită de probleme ce s-au dovedit insurmontabile.
In oricare dintre cele două situaţii menţionate, asumarea responsabilităţii pentru neîndeplinirea obiectivului fixat revine în totalitate managementului.
În concluzie, evoluţia spre performanţa reală este posibilă doar dacă este susţinută de obiective definite în mod pragmatic şi lucid, într-un context care integrează ia circumstanţele interne şi internaţionale.
În desfăşurarea unei anumite politici, viziunea strategică globală este fragmentată în elemente cheie, specifice fiecărui sector al economiei, cărora le sunt asociate obiective strategice specifice, deriate sau parţiale, precum şi un sistem de măsurare, astfel încât, în final, să se poată stabili cu exactitate direcţiile de desfăşurare a proceselor de îmbunătăţire a valorilor oferite segmentelor vizate prin politica elaborată .
Reluăm exemplul anterior pentru care stabilim ca obiectiv general atingerea nivelului de 150 euro/lunar/locuitor, realizabil în următorii 4 ani.
Concomitent, se definesc şi obiectivele derivate, specifice, parţiale pentru fiecare trimestru şi pentru fiecare dintre sectoarele economiei ( agricultură, industrie, servicii ), iar în cadrul acestora, obiectivele ce revin fiecărui subsector, în mod distinct.
Nivelurile de analiză ale obiectivelor. Schema de clasificare a obiectivelor redată în fig.2.4 reflectă diferenţierile existente între obiectivele generale ale unei politici publice şi obiectivele parţiale şi derivate. .
Obiectivele unei politici trebuie formulate astfel încît să nu limiteze diferitele alternativele la care se poate apela pentru atingere a acestora. Cu alte cuvinte, formularea obiectivelor nu trebuie să fie expresia unei soluţii specifice unice. De exemplu, în cazul în care consumul alcool este perceput ca un risc pentru sănătate, politica publică elaborată în scopul reducerii consumului de alcool nu va avea ca obiectiv “creşterea taxelor la alcool” sau creşterea limitei de vârstă a celor cărora li se vând băuturi alcoolice.
Obiectivul va fi astfel exprimat încât va avea în vedere cu precădere reducerea consumului de alcool cu un anumit procent. Această formulare va oferi o multitudine de variante demersurilor iniţiate pentru atingerea obiectivlui, inclusiv creşterea taxelor, a vârstei limite sub care se interzice vânzarea băuturilor alcoolice, campanii de educaţie focalizate pe această temă etc.
Identificarea caracteristicile politicilor publice necesită stabilirea unui cadru conceptual explicit de cercetare, ceea ce repune în discuţie o dilemă reală legată de managementul strategic asociat unei anumite politici publice cu privire la configuraţia şi direcţia majoră în care politica urmeză să evolueze pe termen lung (ce intenţionează să transforme sau să imbunătăţească într-un spaţiu public ţintă).