Administrație publică

O politică publică reprezintă un fenomen complex legat de numeroase decizii făcute de mai mulţi indivizi sau de mai multe organizaţii. De multe ori o politică publică este determinată de alte politici anterioare şi este legată de alte decizii cu care, aparent, nu are nici o conexiune. Astfel, analistul trebuie să depăşească dificultăţi serioase în procesul de cercetare, ceea ce explică numeroasele perspective din care este privit procesul politicilor publice. Datorită complexităţii sarcinii, cele mai multe abordări iau în considerare doar un număr limitat de factori, chiar dacă recunosc necesitatea unei viziuni holistice, care să ia în considerare toate variabilele posibile care afectează deciziile guvernamentale. Pentru a înţelege mai bine politicile publice, pot fi trecute în revistă câteva perspective de abordare întâlnite în literatura de specialitate.

1. Examinarea organizării sistemului politic. Argumentul acestei abordări este acela că politicile publice variază în funcţie de natura sistemului politic şi de legăturile acestuia cu societatea. Unii analişti au o viziune chiar mai îngustă decât aceasta, în încercarea de a înţelege procesul politicilor publice concentrându-se doar asupra statului. Totuşi, clasificarea sistemelor poltice poate reprezenta doar un punct de plecare în analiza politicilor publice, deoarece poate spune foarte puţin despre modul în care caracteristicile sistemului se regăsesc în anumite politici. Prin această perspectivă se poate observa mai curând cum ar putea fi influenţate deciziile guvernului şi ce relaţii sunt de aşteptat studiind activităţile acestuia.
2. O altă direcţie de cercetare o reprezintă căutarea variabilelor cauzale în procesul politicilor publice, a determinanţilor acestora. În această abordare, analiza se concentrează asupra chestiunii dacă politicile publice sunt determinate de factori socio-economici ce acţionează la nivel macro-social sau de factori comportamentali care se regăsesc la nivel micro-social. Astfel de studii, de cele mai multe ori empirice şi cantitative, încearcă să stabilească legături între politicile publice şi caracteristicile interne ale societăţii sau ale sistemului internaţional. Deşi caracterul empiric al unor astfel de studii ajută la înţelegerea procesului politicilor publice, ele tind să îşi concentreze explicaţiile la un nivel macro şi eşuează în apreciarea sectorului şi a contextului în care se desfăşoară politicile.
3. O altă parte a literaturii se concentrează asupra conţinutului politicilor publice. Această perspectivă pleacă de la ideea că natura unei probleme publice şi soluţiile existente pentru rezolvarea acesteia determină, de cele mai multe ori, modul în care aceasta va fi procesată de către sistemul politic. Faptul că o politică este regulatorie, distributivă, redistributivă, etc determină modul în care aceasta va fi abordată. Politica publică poate determina lupta politică şi nu invers, aşa cum consideră cei mai mulţi analişti (M. Howlett şi M. Ramesh, pag. 8). Gradul de concentrare a costurilor şi beneficiilor unei politici publice determină tipul de proces politic care o va însoţi. Concentrarea atenţiei asupra naturii instrumenteleor pe care guvernele le au la dispoziţie pentru a implementa politicile publice este considerat de unii autori ca cel mai bun mod de analiză şi înţelegere a acestora. Fără a nega faptul că natura problemei are efect asupra a ceea ce poate fi făcut în privinţa ei, deseori este dificil de înţeles natura exactă a unei probleme publice şi distribuţia costurilor şi beneficiilor pe care diferitele soluţii le-ar determina.
4. A patra perspectivă se concentrează asupra impactului politicilor publice, a rezultatelor acestora. Analizele de acest tip încearcă să evalueze efectele directe şi indirecte ale anumitor politici şi au tendinţa de a ignora atât factorii cauzali cât şi natura instrumentelor aflate la dispoziţia guvernelor. Aceste analize sunt de tip cantitativ şi utilizează metode statistice pentru a stabili corelaţii între diversele tipuri de activităţi guvernamentale (de exemplu relaţia dintre cheltuielile guvernamentale şi situaţia forţei de muncă).

Existenţa unor perspective diverse asupra cercetării politicilor publice a dus la apariţia a nenumărate studii care, uneori, au concluzii contradictorii în privinţa procesului prin care trec acestea. Această fragmentare a îngreunat analiza politicilor publice, dând acestui domeniu o complexitate aparent deconcentrantă pentru un începător. De aici au rezultat eforturile de reducere a acestei complexităţi printr-un proces de sintetizare.