Acest concept exprimă opţiunea, sensul şi direcţia sau orientarea generală aleasă pentru parcurgerea unei anumite etape în care sunt vizate îndeplinirea obiectivelor şi a programelor de perspectivă, prevăzând căile şi resursele necesare, dar şi circumstanţele care vor trebui întrunite pentru atingerea acestora.
Criteriile de clasificare a strategiilor sunt variate. Astfel, după sfera de cuprindere sunt strategii finale sau parţiale; în funcţie de dinamică sunt strategii de redresare, de consolidare, de dezvoltare; după scopul urmărit sunt cunoscute strategiile defensive şi cele ofensive .
Strategiile vizează integrarea globală a domeniului căruia îi este destinată în mediul socio-economic naţional şi internaţional, contribuind, totodată, la creşterea flexibilităţii şi a supleţei de aptare la schimbările acestuia.
Indiferent de strategia aleasă, la baza ei stau sursele, mijloacele şi căile disponibile în perioada pentru care este valabilă strategia şi care asigură monitorizarea „traseului” parcurs pentru atingerea obiectivului.
Formularea strategiei este un proces interactiv care oferă o interpretare creativă şi inovativă a răspunsurilor obţinute la o suită de întrebări de tipul:
- cine sunt componenţii spaţiului public ţintă? care sunt exigenţele lor?
- care este climatul ecomonic, politic şi social actual şi care sunt orientările viitoare ?
- care este configuraţia actualei politici în domeniu?
- care sunt punctele tari şi punctele slabe ale politicii existente?
- care sunt competenţele şi capabilităţile strategice disponibile pentru noul proces politic? cât de durabile sunt sunt acestea?
- ce noi competenţe şi capabilităţi sunt necesare? care sunt resursele disponibile? dar resursele necesare?
Răspunsul la aceste întrebări este concretizat în misiunea şi strategia politicii publice. Focalizarea asupra spaţiului public ţintă imprimă acestui tip de abordare caracteristicile sistemului backtracking-pull ( trage după sine), în care realizarea obiectivelor propuse pare a fi rezutatul „tragerii” de către grupurile reprezentative ale spaţiului ţintă a proceselor derulate în cadrul politicii publice.
Este un punct de vedere total diferit faţă de abordarea tradiţională, similară sistemului push, în care eforturile manageriale de „împingere” a proceselor sunt cele care conduc spre realizarea obiectivelor proiectate.
Strategia aleasă include reglementări directe, alternative (ca de exemplu, îmbunătăţirea cadrului legislativ destinat unui anumit sector, promovarea unor reglementări profesionale, folosirea unor stimulente economice).
Deoarece fiecare opţiune strategică identificată are o serie de costuri asociate şi, bineînţeles, anumite efecte preconizate ca urmare a atingerii obiectivelor politicii, alegerea variantei strategice convenabile este condiţionată de rezultatele evaluării acestor costuri şi, în anumite cazuri, chiar de analiza impactului fiecărei opţiuni asupra spaţiului public ţintă.(grupurile cărora le este destinată politica ).
De exemplu, impactul politicilor de prevenţie din sectorul sănătăţii este deosebit. Oameni capabili, din punct de vedere al sării de sănătate, care să răspundă nevoilor societăţii reprezintă obiectivul major al acestor politici publice. Atingerea acestui deziderat înseamnă nu numai un popor sănătos, cu o speranţă de viaţă mai mare, dar şi economii în bugetele asigurărilor sociale şi ale sănătăţii ( zile de concediu medical şi pensionări pe caz medical mai puţine, reducerea consumului de medicamente şi costuri de spitalizare mai mici ). Impactul economic este deosebit de dur în cazul persoanelor de vârstă mijlocie, deoarece acestea sunt confruntate cu cele mai mari responsabilităţi în susţinerea familiilor.
Eşecul în satisfacerea necesităţilor lor condamnă întreaga familie la vicisitudini şi adaugă poveri suplimentare asupra bugetelor publice.
Ignorarea unui astfel de impact şi limitarea eforturilor materiale, umane, financiare, informaţionale, în cazul unor astfel de politici reprezintă o falsă economsire a resurselor, deoarece pe termen lung persistenţa unor astfel de constrîngeri are efecte dezastoase, raportate la nivelul întregii societăţi.