Pentru a pune în practică strategia aleasă managementul public apelează la tactici specifice şi adaptabile tipului de resurse existente, factorilor de contingenţă şi obiectivelor fixate.. Tacticile permit atât avansarea pe parcursul definit de varianta strategică aleasă, cât şi efectuarea corecţiilor necesare menţinerii pe această traiectorie (în timp şi spaţiu).
Tacticile reprezintă modalităţile concrete de folosire a căilor şi mijloacelor adecvate pentru opţiunea strategică aleasă în scopul realizării obiectivelor şi programelor întocmite de autoritatea sau organizaţia publică respectivă.
Tacticile depind în special de arta managerilor de a utiliza cât mai eficient mijloacele disponibile la un moment dat, fie alocându-le locului sau momentului potrivit, fie sporindu-le randamentele prin evitarea pierderilor, a risipei etc.
De exemplu, în cazul unei politici agricole, strategiei considerate convenabile i se pot asocia, parţial sau total, următoarele tactici:
- alocaţii de la bugetul statului pentru restructurarea accelerată a sistemelor de irigaţii şi finanţarea altor sisteme noi;
- desfinţarea monopolului asupra terenurilor agricole proprietatea publică şi privată, deţinute de stat sau de oricare dintre instituţii ale sale;
- creşterea ponderii salariaţilor permanenţi care lucrează în sectorul agricol;
- facilităţi pentru capitalurile investite în industriile ce produc bunuri pentru agricultură (industria de maşini agricole, petro-chimia, construcţii);
- reduceri de impozite şi taxe pentru terenurile folosite pentru tipurile de culturi şi zootehnie nominalizate ca şi la exportul de aproduse agricole, directe sau industrializate etc.
Strategia urmăreşte desfăşurarea globală a politicii pînă la atingerea obiectivelor generale, pe termen lung, în timp ce tacticile vizează dezvoltarea politicii pe termen scurt, respectiv realizarea obiectivelor operaţionale.
În plus, mobilitatea tacticilor este mult mai mare comparativ cu cea a strategiilor, ale căror orizont de timp şi cuprindere spaţială sunt mult mai extinse..
Fiind modalităţi concrete de realizare a strategiilor, tacticile sunt subordonate acestora şi pot fi ajustate de la o perioadă la alta pentru a putea concentra eforturile în punctele critice. Indiferent de gradul de mobilitate şi de flexibilitate al tacticilor important este ca acestea să menţină activităţile de-a lungul parcursului strategic ales.
Tacticile pot fi interpretate ca extensii ale unei strategii dezvoltate atît în plan orizontal (activităţi de cercetare, progres tehnic, producţie, comercial, financiar etc.), cât şi pe verticală, îmbinând modalităţile concrete de acţiuni pe diferite planuri ( relaţiile cu furnizorii şi beneficiarii agriculturii, cu autorităţile publice, organizaţiile internaţionale ce pot finanţa agricultura prin credite nerambursabile sau cu dobânzi preferenţiale etc.).