Necesitatea satisfacerii interesului public şi, în situaţii limită, atenuarea potenţialelor conflicte de interese ce pot apărea sunt, într-o măsură determinantă influenţate de capabilitatea managementului politic de a contribui la realizarea obiectivelor politicii prin furnizarea valorilor aşteptate de spaţiul public ţintă ( locul comun al interesului public), la cele mai mici costuri economice, sociale, politice pentru societate.
Viziunea conturează, într-un mod coerent şi precis, imaginea privitoare la profilul, direcţia principală de evoluţie a unui anumit domeniu la nivel naţional, local sau regional. Acest concept implică anticiparea configuraţiei domeniului în următorii ani, luând în consideraţie evoluţiile viitoare ale contextului european şi mondial.
Formularea viziunii unei politici publice reflectă concentrarea atât asupra interesului public cît şi asupra celor bune mijloace de atingere a acestuia.
În consecinţă, răspunsurile generice ale viziunii strategice: care este stadiul de dezvoltare spre care se tinde prin această politică publică ? cînd şi cum se poate ajunge acolo? sunt expresii ale focalizării asupra interesului public şi angajării managementului politic într-un demers strategic, bazat pe un potenţial care depăşeşte uneori posibilităţile concrete, dar care păstrază suficient realism pentru a fi o permanentă sursă de motivare. Ceea ce comunitatea crede şi doreşte, la un moment dat, trebuie să fie acceptat de către managementul politic ca un fapt obiectiv.
Pentru membrii unei comunităţi sunt importante propriile valori, propriile nevoi, propria realitate şi, în consecinţă, orice încercare serioasă de a declara ce anume este o politic publică trebuie să înceapă cu acestea.
Desfăşurarea unei politicii publice presupune fragmentarea viziunii strategice a acesteia în elemente cheie, specifice fiecărui sector care este implicat în realizarea politicii publice respective.; fiecărui element îi sunt, apoi, asociate politici sectoriale, obiective operaţionale realizare, precum şi un sistem de evaluare, astfel încât în final să se poată stabili cu exactitate direcţiile de desfăşurare a proceselor de îmbunătăţire a politicii publice.
Datorită conexiunilor existente între un domeniul de interes public şi subsectoarele inplicate este recomandabilă crearea şi menţinerea unei stări de quasi - echilibru care oferă garanţia atingerii interesului public vizat