Prin acţiune juridică a actului normativ se înţelege posibilitatea şi necesitatea aplicării normelor juridice obligatorii. Acţiunea juridică înseamnă funcţionarea reală a normelor juridice exprimate în actele normative, care poartă denumirea de forţă juridică.
Fiind exprimate după forma lor exterioară în acte normative ale statului sau alte izvoare de drept, normele juridice reglementează relaţiile sociale în anumite limite de timp, spaţiu şi cerc de persoane.
De aceste trei criterii depinde într-o oarecare măsură şi eficacitatea normelor juridice, a dreptului în general, gradul de atingere a scopului reglementării juridice, de influenţă social politică a dreptului etc.
- Acţiunea normei juridice în timp - ne obligă să examinăm: momentul intrării în vigoare; acţiunea normei (perioada în care se află în vigoare); ieşirea din vigoare.
Intrarea în vigoare are loc la data publicării sau la data cînd norma respectică fost adusă la cunoştinţă. După promulgarea legilor, acestea trebuiesc publicate în Monitorul Oficial apentru a fi adusă la cunoştinţă.
Publicarea este obligatorie şi, nici o reglementare adoptată nu devine executorie decît după ce se publică.
Deci, data publicării în Monitor Oficial este data cînd legea devine executorie. De pildă, un act normativ privind plata unor taxe, se publică la l ianuarie anul curent, dar taxele se vor plăti de la l februarie, dacă se stipulează în mod expres în text această dată.
În practica socială, sa pus întrebarea ce se întîmplă în cazul în care o persoană nu a avut cunoştinţă de reglementarea respectivă? În acest caz poate fi invocată necunoaşterea legii, cu toate că ea a intrat în vigoare la l februarie, anul respectiv, aşa cum rezultă din exemplul citat mai sus. Poate fi absolvită persoana de sancţiunea prescrisă în lege pentru-că nu şi-a plătit taxa la timp?
Răspunsul este categoric nu, deoarece în drept a fost instituit principiul potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii. În cazul în care ar fi admisă necunoaşterea legii, s-ar ajunge la o stare de vădită instabilitate juridică şi, evident, de dezordine. De aceea este general admisă, „prezumţia absolută a cunoaşterii legii”.
Această regulă cunoaşte două excepţii:”cînd o parte din teritoriul ţării este izolat şi fără nici o legătură din cauză de forţă majoră”,în materie de convenţiuni, cînd o parte contractantă ignoră consecinţele pe care legea le face să decurgă din contract şi poate cer anularea acestuia pentru eroare de drept. Este de precizat, în acelaşi timp, că pentru a da posibilitatea publicului să ea cunoştinţă de apariţia unei legi, aceasta devine obligatorie: fie după un anumit număr de zile de la publicarea ei, fie din momentul în care publicarea oficială a ajuns în localitate.
Acţiunea normei juridice - care este guvernată de principii ferme stipulînd perioada în care norma este activă, adică se află în vigoare. De exemplu, printr-o ordonanţă a Guvernului sa stabilit că lanurile de grâu vor fi secerate în perioada 25 iunie- 25 iulie, deci norma juridică se află în vigoare începînd cu data de 25 iunie pînă la date de 25 iulie.
Ieşirea din vigoare - astfel că se cunosc trei modalităţi prin care norma juridică iese din vigoare: ajungerea la termen, desuetudenea, abrogarea.
Ajungerea la termen rezultă din textul actului normativ. De pildă, într-un ordin al unui ministru se poate stipula că achiziţionarea cerialelor se va face în perioada l august -30 septembrie a anului respectiv. Asta înseamnă că la 30 septembrie, norma respectivă iese din vigoare.
Desuetudenea - este acea modalitate de ieşire din vigoare, determinată de trecerea timpului, de inactualitatea aplicării unei norme datorită faptului că nu mai au obiect, cum este cazul la noi desfiinţarea cooperativelor agricole de producţie.
Abrogarea - care poate fi expresă şi tacită.
Abrogarea expresă - la rîndul ei, este directă, când legea stipulează nemijlocit acest lucru, şi indirectă, cînd din textul actului normativ rezultă aceasta.
Abrogarea tacită - este atunci cînd o materie - reglementată printr-o lege anterioară- face obiectu unei noi reglementări, printr-un alt act normativ.
- Acţiunea normei juridice în spaţiu - norma juridică acţionează asupra teritoriului unui stat, încadrîndu-se în limitele acestui teritoriu.
În literatura de specialitate sa observat că acţiunea legii în spaţiu trebuie examinată sub aspect internaţional şi sub aspectul competenţei teritoriale a organelor statului.
Sub aspect internaţional statutarea efectului legii în spaţiu porneşte de la faptul că statele sunt suverane asupra teritoriului lor. În virtutea acestui principiu, acţiunea legilor unui stat se extinde asupra întregului său bteritoriu, excluzînd totodată, acţiunea legilor altor state.
În literatura de specialitate sa obsrevat că acâiunea legii în spaţiu trebuie examinată sub aspect internaţional şi sub aspectul competenţei teritoriale a organelor statului.
Sub aspect internaţional, statutarea efectului legii în spaţiu „porneşte de la faptul că statele sunt suverane asupra teritoriului lor”.
În virtutea acestui principiu”acţiunea legilor unui stat se extinde asupra întregului său teritoriu, excluzînd, totodată, acţiunea legilor altor state”. Totuşi dezvoltarea relaţiilor internaţionale, mai ales în condiţiile extinderii şi adîncire proceselor de integrare în Europa şi în alte zone ale lumii, determină apariţia unor excepţii de la exclusivitatea aplicării legilor ţării respective pe teritoriul său.
Este de precizat că în lumina principiului egalităţii depline a statelor, aceste excepţii nu violează principiul suveranităţii statelor şi se bazează pe liberul consimţămînt al statelor.
- Acţiunea normei juridice asupra persoanelor. În baza prevederilor constituţionale, legile şi celelalte acte normative se aplică în mod egal tuturo cetăţenilor.
În ce prveşte acţiunea normei juridice asupra persoanelor, pot fi evidenţiate mai multe criterii de clasificare.
După cercul de subiecţi al raportului juridic normele juridice pot fi:
- Individuale (de pildă, persoana fizică),
- Colective (de pildă persoana juridică, statul, organele de stat).
După caracterul normelor juridice se disting:
- norme juridice cu caracter general de aplicare
pentru toţi subiecţii de drept;
- norme juridice care se aplică numai persoanelor fizice (de exemplu toate categoriile de infracţiuni prevăzute de legea penală);
- norme juridice care se aplică numai persoane juridice (de exemplu normele juridice civile care reglementează statutul juridic al persoanelor juridice);
- norme juridice speciale, care se aplică numai anumitor categorii de subiecţi de drept (de exemplu numai cetăţenilor Republicii Moldova ori numai salariaţilor, militarilor, studenţilor);
- normele juridice cu un caracter individual, care se aplică unei singure persoane (de exemplu, pentru a fi numită în funcţia de ministru sau de director general).
După statutul juridic al persoanei fizice se deosebesc:
- cetăţenii statului propriu - zis (cetăţenii Republicii Moldova),
- cetăţenii străini, '
- persoanele fără cetăţenie(apatrizii).
În concluzie, vom menţiona că la noi în ţară legile şi alte acte normative se aplică în mod egal tuturor cetăţenilor, fără deosebire de rasă, naţionalitate sau sex, cu excepţiile indicate mai sus.