După cum arată majoritatea autorilor ştiinţei dreptului administrativ, în scopul lămuririi complete a noţiunii de organ al administraţiei publice este necesară analiza tuturor poziţiilor care o compun, printre care: personalul care compune organul administraţiei publice, competenţa şi capacitatea juridică a acestuia şi mijloacele materiale şi de alt gen pe care le utilizează.
Opinăm şi noi că numai precizarea generică a acestor trăsături nu este suficientă pentru a delimita cu precizie noţiunea de organ al administraţiei publice de noţiunile celorlalte organe publice. De asemenea, o introspecţie mai aprofundată a componentelor este necesară, întrucât în realizarea puterii de stat, fiecare organ dispune de mijloacele legale materiale şi financiare şi de sediile şi dotările absolut necesare realizării activităţilor, pe care cetăţenii le percep mai întâi în viaţa de toate zilele. Drept consecinţă, analiza va trebui să deceleze toate particularităţile pe care le au aceste componente ale organelor ce înfăptuiesc administraţia publică.
În ajutorul unei atare analize va trebui să invocăm, în primul rând, modalitatea de reglementare prin lege a activităţii, adică totalitatea normelor juridice care fac referire la un organ al administraţiei publice indiferent dacă acestea aparţin dreptului administrativ sau nu. Apoi, va trebui să ne raportăm la alte ştiinţe ale dreptului, respectiv, şi de exemplu, la ştiinţele dreptului financiar, comercial şi civil, atunci când abordăm problematica mijloacelor materiale şi financiare ale organelor administraţiei publice centrale şi locale. Nu trebuie să uităm nici că regimul juridic al personalului unui organ al administraţiei publice este studiat de mai multe ramuri ale dreptului, îndeosebi de dreptul muncii şi dreptul administrativ. Nu în ultimul rând, regimul juridic al competenţelor, al ansamblului de atribuţii în realizarea puterii publice face obiectul dreptului constituţional, dreptului administrativ şi dreptului judiciar.