Potrivit Constituţiei şi a legilor în completare rezultă că organul administraţiei publice face parte din categoria autorităţii publice abilitată să execute legea şi să presteze servicii publice uzând de prerogativele puterii publice. Astfel, în această poziţie şi calitate, organele administraţiei publice reprezintă persoane morale de drept public care pot intra în raporturi juridice în nume propriu.
Dispoziţiile constituţionale delimitează structura administraţiei publice din România, după cum urmează:
- Administraţia centrală:
- a) organele supreme ale autorităţii publice: Preşedintele României, Guvernul;
- b) organele centrale de specialitate:
- ministerele şi alte organe subordonate Guvernului;
- autorităţile administraţiei publice centrale autonome;
- c) instituţii centrale subordonate ministerelor sau autorităţilor autonome, inclusiv cele organizate ca regii sau societăţi comerciale.
- Administraţie de stat din teritoriu:zi
- Prefectul;
- Serviciile desconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale.
III. Administraţia locală:
- Consiliul judeţean;
- Consiliul local şi primarul.
Aceste prevederi ne permit să încercăm definirea noţiunii de organ al administraţiei publice, astfel: structura organizaţională care posedă personalitate de drept public şi care acţionează din oficiu pentru executarea legii sau pentru prestarea serviciilor publice, în limitele legii, sub controlul Parlamentului.
Opinăm că o noţiunea de administraţie locală, respectiv aceea de organ al administraţiei locale să fie utilizată numai pentru a evoca autorităţile desemnate de jos în sus prin votul popular, care-şi desfăşoară activitatea în baza principiului autonomiei locale în judeţe, municipii, oraşe şi comune. De altfel, prin Legea nr.24/1996 a fost introdusă noţiunea de colectivitate locală, ceea ce, în opinia profesorului Antonie Iorgovan, permite folosirea noţiunii de organ al colectivităţilor locale şi administraţie a colectivităţii locale. De altfel, Legea administraţiei publice locale nr.215/2001 menţine sintagma „colectivităţi locale” şi oferă definiţia acestora: „Prin colectivităţi locale se înţelege totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială.
Profesorul Antonie Iorgovan propune simplificarea limbajului, la care achiesăm, în sensul ca prefectul să fie calificat drept organ de tutelă administrativă, iar serviciile publice desconcentrate ale ministerelor şi celorlalte organe centrale din unităţile administrative teritoriale să fie calificate servicii publice statale din teritoriu.