În România, în cuprinsul textului Constituţiei din 1991 modificată în 2003, se operează cu noţiunea autoritate publică, care se referă îndeosebi la organele de stat şi în subsidiar la organele administraţiei locale care realizează activităţile în baza principiului autonomiei locale. Titlul III al Constituţiei României, intitulat „Autorităţile publice”, debutează cu capitolul „Parlamentul” susţinând expres că „Parlamentul este organul reprezentativ al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”.
Analizând în continuare textul constituţional, vom constata că sintagma de „autoritate publică” este utilizată, în primul rând, pentru a desemna un organ public, reprezentând colective de oameni care exercită prerogativele de putere publică într-o unitate a statului sau într-o unitate din administraţia publică locală, şi doar în subsidiar pentru a evoca funcţionarii publici, adică pe cei care, intrând în contact cu cetăţenii, desfăşoară un serviciu public cu scopul de a le apăra drepturile fundamentale.
Este important de semnalat faptul că identificarea noţiunii de autoritate publică cu cea de organ public este făcută în cuprinsul textului articolului 111, care menţionează că „Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de Comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora”. Deducem că, în concepţia legiuitorului român, Guvernul este un organ al administraţiei publice, fiind alăturat celorlalte organe ce au acest statut.
Lecturarea conţinutului Capitolului V „Administraţia publică” al Titlului III al Constituţiei ne lămureşte şi mai mult, întrucât în acesta sunt desemnate generic sau chiar nominalizate principalele organe ale administraţiei publice. Astfel, este prezentată structura administrativă internă din România, relaţiile interne dintre administraţia publică de stat şi administraţia publică locală autonomă, inclusiv instituţia tutelei administrative, făcându-se vorbire despre: ministere, autorităţi administrative autonome, alte organe de specialitate, consiliu local, primar, consiliu judeţean, prefect, servicii publice desconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, care, toate, sunt categorii principale ale administraţiei publice.
Este evident, însă, că sfera organelor administraţiei de stat nu se poate rezuma doar la enumerarea anterioară, întrucât, trebuie acceptat faptul că îndeplinirea prerogativelor constituţionale ale unora dintre acestea impun, cu necesitate, înfiinţarea altor organe sub forma unor instituţii bugetare, regii autonome sau societăţi comerciale. Astfel, în dezvoltarea textelor cu valoare de principiu ale Constituţiei României, Legea nr.215/2001 privind administraţia publică, reia şi consacră dreptul organelor administraţiei publice locale (Consiliul judeţean şi Consiliul local) de a înfiinţa instituţii şi agenţi economici de interes local sau instituţii de binefacere.
Astfel, în textul alineatului (2) litera „i” al articolului 138 printre atribuţiile Consiliului local este prevăzută şi „înfiinţează instituţii publice, societăţi comerciale şi servicii publice de interes local, urmăreşte, controlează şi analizează activitatea acestora, instituie, cu respectarea criteriilor generale stabilite prin lege, norme de organizare şi funcţionare pentru instituţiile şi serviciile publice de interes local, numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, conducătorii serviciilor publice de interes local, precum şi pe cei ai instituţiilor publice din subordinea sa, aplică sancţiuni disciplinare, în condiţiile legii, persoanelor pe care le-a numit.
De asemenea, la litera „j” a aceluiaşi articol se prevede, în mod asemănător, că: „hotărăşte asupra înfiinţării şi reorganizării regiilor autonome de interes local, exercită, în numele unităţii administrativ-teritoriale, toate drepturile acţionarului la societăţile comerciale pe care le-a înfiinţat, hotărăşte asupra privatizării acestor societăţi comerciale ...”.
În plus faţă de atribuţiile menţionate anterior, potrivit prevederilor articolului 104 litera „o”, Consiliul Judeţean: „înfiinţează instituţii sociale şi culturale, precum şi pentru protecţia drepturilor copilului şi asigură buna lor funcţionare, prin alocarea fondurilor necesare”.