Administrație publică

1. Noţiunea şi clasificarea serviciilor publice

Ne vom opri, mai întâi, asupra noţiunii şi a clasificării serviciilor publice.

În doctrina juridică, serviciul public a fost definit sub un dublu aspect: material şi formal.

            Din punct de vedere material, serviciul public este privit ca o activitate de interes general care se desfăşoară de către organele administraţiei publice sau de către persoane particulare autorizate, abilitate în acest scop.

            Din punct de vedere formal, serviciul public poate fi definit ca ansamblul de structuri ale administraţiei publice sau al organismelor private care desfăşoară activităţi în regim de serviciu public.

În funcţie de modul de organizare, serviciile publice pot fi interioare sau exterioare.

            Serviciile interioare sunt reprezentate de compartimentele de lucru ale autorităţilor administraţiei publice, a căror competenţă şi atribuţiile sunt strict determinate de legile de organizare şi funcţionare ale fiecăruia în parte.

            Serviciile exterioare sunt constituite din entităţile distincte, autonome, cu sau fără personalitate juridică, constituite de către administraţia publică, care au organizare de sine stătătoare şi conducere proprie. Aceste servicii, organizate de particulari, sunt împuternicite, în baza legii, de către autorităţile publice competente pentru a desfăşura o anumită activitate şi trebuie să se conformeze dispoziţiilor legale  în temeiul cărora funcţionează, sub sancţiunea retragerii autorizaţiei administrative. Astfel, în conformitate cu prevederile articolului 104 alineat 1 litera „f”, Consiliul judeţean „hotărăşte asocierea cu Consiliile locale, pentru realizarea unor interese comune, scop în care poate înfiinţa, împreună cu acestea instituţii publice, societăţi comerciale şi servicii publice” iar potrivit articolului 138 litera „i”, Consiliile locale „Înfiinţează instituţii publice, societăţi comerciale şi servicii publice de interes local”.

În funcţie de întinderea competenţelor, serviciile publice pot fi organizate atât la nivel naţional cât şi la nivel local.

Serviciile publice de interes naţional, sunt organizate, de obicei, fie sub forma unor structuri interioare (departamente, inspectorate, direcţii generale), fie sub forma unor instituţii sau regii autonome, exterioare, organizate de autorităţile administraţiei publice centrale. De asemenea, pot fi înfiinţate servicii publice de interes naţional de către organismele nonguvernamentale, cum ar fi fundaţiilor pentru protecţia copilului, femeilor violentate, animalelor, universităţi particulare etc.

            Serviciile publice de interes local sunt organizate de autorităţile administraţiei publice locale sau de către organisme private, autorizate în acest scop, care îşi limitează activitatea la nivelul unei singure unităţi administrativ-teritoriale. Potrivit prevederilor legilor în vigoare, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a organiza şi asigura funcţionarea corespunzătoare a serviciilor publice de interes local, atât a propriilor servicii interioare şi exterioare, cât şi a serviciilor publice gestionate de particulari.

            Se poate aborda şi o altă clasificare a serviciilor publice, respectiv după modul lor de gestionare.

            Serviciile publice gestionate in mod direct de Consiliile judeţene şi Consiliile locale sunt cele care nu pot fi încredinţate unor particulari şi sunt organizate sub forma unor  compartimente proprii (de urbanism, amenajarea teritoriului, autoritate tutelară, stare civilă  ş.a.) sau  sub forma       unor structuri exterioare. Din această categorie, care reuneşte, de pildă, serviciile publice comunitare, vom enumera serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor şi serviciile publice comunitare pentru situaţii de urgenţă. Acestea au statut de instituţii publice, cu personalitate juridică, aflate în subordinea Consiliilor locale şi Consiliilor judeţene. Alte servicii publice comunitare se înfiinţează sub forma unor compartimente interne ale autorităţilor administraţiei publice, cum sunt serviciile publice comunitare pentru eliberarea si evidenţa paşapoartelor înfiinţate în cadrul aparatului propriu al Prefecturilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

Există diverse alte situaţii în care, pentru o mai bună funcţionare a serviciilor publice, acestea sunt încredinţate unor particulari. Este vorba despre situaţiile în care autorităţile administraţiei publice locale nu dispun de totalitatea fondurilor necesare pentru a înfiinţa, finanţa şi asigura funcţionarea unor servicii publice sub forma unor componente proprii sau sub forma unor structuri exterioare, cum sunt serviciile publice comunitare. Pot fi citate, drept exemplu, înfiinţarea unor fundaţii sau asociaţii pentru acordarea de asistentă minorilor, tinerilor, a femeilor, iar în situaţii speciale persoanelor cu handicap, ori servicii publice de transport în comun sau de salubrizare a localităţilor ş.a.

În fine, se mai utilizează şi clasificarea în funcţie de natura activităţii desfăşurate: servicii administrative şi servicii economice.

            Astfel, au caracter administrativ serviciile de protecţie socială şi sanitară, cele cu scop educativ şi cultural, precum şi cele de menţinere a ordinii publice (poliţia comunitară, serviciile publice de evidenţă a persoanei sau de eliberarea altor acte necesare persoanei ş.a.)

            Serviciile publice cu caracter economic desfăşoară activităţi lucrative, economico-financiare care aduc şi un profit, cum sunt: serviciile de transport în comun, de salubrizare a localităţilor sau serviciile de întreţinere a străzilor şi parcurilor pentru prestarea cărora beneficiarii plătesc taxele stabilite de administraţia publică, potrivit legii.

            Având în vedere modul diferit  de finanţare a celor două tipuri de servicii, cele administrative sunt exploatate direct de către administraţia publică, în timp ce administrarea serviciilor economice este delegată particularilor, pe cale contractuală.

2. Formele de organizare a serviciilor publice

Natura activităţilor desfăşurate, dar mai ales modalitatea în care este realizată gestionarea serviciilor, determină esenţialmente forma de organizare a fiecărui serviciu public în parte.

Astfel, în literatura de specialitate se vorbeşte despre:

1. a) compartimentele interioare ale autorităţilor administraţiei publice, care nu au personalitate juridică, nici calitatea de ordinator de credite, deci nici calitatea de subiect de drept în raporturile juridice şi nici calitate procesuală; ele apar ca prepuşi ai autorităţii publice din care fac parte;
2. b) instituţii publice sau stabilimente, cu sau fără personalitate juridică, cărora le-au fost încredinţate anumite servicii publice administrative. Acestea au o anumită autonomie, dar se găsesc şi rămân sub tutela administraţiei publice;
3. c) delegarea gestiunii serviciilor publice, constând în concesionarea pe bază de licitaţie a unor servicii publice economice ca societăţi comerciale, denumiţi şi operatori de servicii publice care îşi desfăşoară activitatea pe bază concurenţială, în scopul obţinerii unui profit.

Trebuie să reţinem  că aceşti agenţi comerciali au o personalitate juridică de drept privat şi nu se află în raporturi de subordonare cu autorităţile administraţiei publice, ci, în cadrul legii şi a clauzelor angajamentelor asumate, acceptă supravegherea şi controlul asupra modului în care este asigurat serviciul public concesionat.

      În situaţia înfiinţării unei regii autonome sau a unei societăţi comerciale, de către administraţia publică însăşi, forma de organizare a acestora nu este concesionarea ci gestiunea directă, proprie structurilor interne sau externe ale administraţiei publice locale.

1. d) delegarea de gestiune a unor servicii către organisme private, cu caracter neguvernamental, care poartă denumiri diferite: fundaţii, asociaţii, uniuni etc. Acestea preiau, de regulă, în integritatea lor, gestiunea serviciilor publice care constituie aportul lor de activitate cu caracter social, de binefacere, de învăţământ, de sănătate ş.a.

            Delegarea gestiunii acestor servicii se face pe baza autorizaţiei emise, întotdeauna, de către autorităţile publice care au competenţe în domeniile de specialitate respective, spre deosebire de delegarea gestiunii sarcinilor publice economice, despre care am amintit deja, care se face pe cale contractuală.

3. Regimul juridic al serviciilor publice

Este firesc să abordăm problematica regimului juridic al serviciilor publice, respectiv regulile şi normele cu valoare de principii care trebuiesc respectate de către autorităţile publice organizatoare şi de către agenţii economici sau organismele private cărora li s-au încredinţat aceste activităţi de interes public.

Pentru analiza noastră, este importantă, în primul rând, analiza principiilor care fundamentează activitatea organismului ce desfăşoară activităţi în regim public: egalitatea tuturor, continuitatea funcţionării  şi adaptarea la nevoile interesului public.

Principiul egalităţii tuturor cu privire la funcţionarea serviciilor publice se degajă din principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără discriminări şi fără privilegii.

Principiul se referă şi priveşte atât egalitatea condiţiilor de încredinţare, prin concesionare sau prin delegare, a gestiunii serviciilor publice către stabilimente, instituţii publice, agenţi economici şi/sau regii autonome, cât şi calitatea de beneficiari ai cetăţenilor în ce priveşte funcţionarea serviciilor publice, poziţia lor în raporturile juridice cu aceste servicii publice, în cadrul cărora nu trebuie să fie dezavantajate sub nici un motiv.

Pe cale de excepţie, s-a admis ca anumite persoane, aflate în situaţii sociale dezavantajoase, să poată beneficia de unele facilităţi pentru serviciile prestate, prin stabilirea unor tarife mai mici şi/sau acordarea unor ajutoare băneşti suportate de către administraţia publică sau de către operatorii de servicii publice. Facilităţile despre care vorbim pot fi acordate prin lege sau prin hotărâri ale organelor administraţiei publice ori ale operatorului de servicii publice.

Principiul continuităţii presupune asigurarea funcţionării neîntrerupte a serviciilor publice, esenţa şi caracteristica principală a serviciilor publice, create şi destinate eminamente pentru a răspunde în permanenţă nevoilor de interes general şi privat.

In acest scop, prin lege şi prin normele interne ale autorităţilor publice centrale şi locale, se reglementează în mod detaliat nu numai modul de organizare şi funcţionare, ci, mai ales, statutul personalului, drepturile si obligaţiile acestuia raportate la continuitatea serviciului, condiţiile de exercitare a  dreptului la grevă de către personalul fiecărui serviciu, modul de rezolvare a situaţiilor excepţionale care se pot ivi pe timpul funcţionării serviciilor publice, cu excepţia situaţiilor de forţă majoră.

Principiul adaptării serviciilor publice la exigenţele interesului public general sunt schimbările şi nevoile de adaptare la evoluţiile de ordin politic, economic, social şi juridic care au loc în timp şi determină premisele noi ale funcţionării acestor servicii.

Potrivit acestui principiu, toate organele administraţiei publice centrale sau locale, care răspund direct sau indirect de buna funcţionare a tuturor formelor de servicii publice, au obligaţia legală şi morală de a se adapta pe moment evoluţiilor care au loc şi de a adapta funcţionarea serviciilor publice, gestionate direct sau indirect, pentru a răspunde aşteptărilor beneficiarilor, în primul rând ale cetăţenilor. Legea stabileşte că, în acest scop, dacă situaţia impune, pot fi denunţate unilateral concesiunile sau delegările de servicii publice.

Analiza regimului juridic al serviciilor publice ne obligă, pe lângă examinarea acestor principii esenţiale şi trăsături ale serviciilor publice să luăm în considerare şi regimul juridic specific, aplicabil fiecărui tip sau formă de serviciu public, funcţie de formele de organizare si funcţionare, fără a putea face o distincţie clară între normele de drept public şi cele de drept privat aplicabile acestor servicii.

În acest sens, dacă ne referim la personalul serviciilor publice, vom observa şi admite că personalul serviciilor publice administrative gestionate direct de către organele administraţiei publice, prin propriile compartimente sau prin stabilimente publice, este supus regimului juridic de drept public, fiindu-i aplicate dispoziţiile din statutul funcţionarilor publici.

Relaţiile dintre serviciile publice amintite mai sus şi administraţia publică, pe de o parte, precum şi cele dintre aceste servicii şi terţi, pe de altă parte, sunt, de asemenea, guvernate de normele de drept public, iar contractele încheiate cu terţi vor fi supuse regulilor de drept privat.

Serviciile publice economice gestionate direct sau prin operatorii de servicii publice sunt supuse atât regimului juridic de drept public cât şi regimului juridic de drept privat.

În primul rând, relaţiile dintre aceşti operatori de servicii publice şi utilizatori, care se întemeiază pe actele juridice unilaterale emise de către aceşti operatori, sunt supuse obligatoriu regulilor de drept administrativ, deoarece, neîndoielnic, operatorul acţionează, în speţă, în calitatea sa de subiect învestit cu prerogative de putere publică. Am putea exemplifica, în acest sens, dispoziţiile operatorilor de servicii publice prin care acestea, majorează tarifele pentru prestarea unor servicii publice sau prin care se modifică programul orar de funcţionare al acestora.

Apoi, în relaţiile contractuale dintre operatorii de servicii publice şi administraţia publică concendentă, sunt aplicabile, de regulă, normele de drept public şi doar în subsidiar cele de drept privat. Ne referim, în primul rând, la încheierea contractelor de concesiune care se supun normelor dreptului administrativ, deci normelor de drept public. În acest sens, majoritatea clauzelor viitorului contract sunt fixate de organele administraţiei publice concendente, iar eventuala modificare a acestora şi/sau încetarea contractului, în mod unilateral, numai din iniţiativa acestuia.

În schimb, normele dreptului privat sunt aplicabile personalului serviciilor publice economice, care este supus dispoziţiilor dreptului muncii. Conducătorii agenţiilor economice cu capital integral ori majoritar public au, de asemenea, calitatea de salariaţi şi îşi desfăşoară activitatea în temeiul contractului individual de muncă.

Relaţiile contractuale ale agenţilor economici, care au calitatea de operatori de servicii publice, sunt de asemenea, guvernate de normele dreptului privat (Dreptul comercial: spre exemplu, cel de furnizare de produse sau de prestare de servicii).

În privinţa organismelor neguvernamentale, cărora le-au fost delegate servicii publice administrative, acestea sunt supuse, cu precădere, regimului de drept comun, care reglementează atât raporturile cu propriul personal, cât şi raporturile lor cu alte persoane juridice şi fizice,

Vom observa, totuşi, că, în anumite condiţii şi ipostaze, cum este cazul în situaţia exploatării unor bunuri publice sau ale luării unor măsuri de către aceste organisme private, prin punerea în aplicare a unor prerogative de putere publică cu care au fost învestite prin lege, sunt aplicabile şi normele dreptului public. În astfel de situaţii, aceste organisme adoptă adevărate acte administrative, denumite acte administrative prin delegaţie. Este evident că sunt aplicabile normele dreptului public, inclusiv normele privind contenciosul administrativ.

4. Consideraţii generale privitoare la serviciile publice comunitare

Înfiinţarea serviciilor publice comunitare în România apare ca efect pozitiv al descentralizării administrative, componenta esenţială a reformei administraţiei publice. Este vorba despre schimbarea de fond a raportului dintre administraţie şi cetăţean, descentralizarea şi desconcentrarea serviciilor publice şi demilitarizarea treptată a serviciilor comunitare, în contextul reconstrucţiei instituţionale şi a armonizării cadrului legislativ în spaţiul euro-atlantic.

Măsurile privitoare la înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor servicii comunitare au avut în vedere, în primul rând, necesitatea protecţiei populaţiei, democratizării serviciului oferit acesteia, prevenirii actelor de corupţie, apropierii serviciilor publice de cetăţeni. Ele au afectat structurile din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate din cadrul administraţiei publice centrale şi al unor instituţii publice. Astfel, într-o perioadă relativ scurtă de timp, au fost organizate sau reorganizate serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, pentru situaţii de urgenţă, pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor, pentru regimul permiselor de conducere şi înmatriculare a autovehiculelor, şi respectiv, pentru cadastru şi agricultură.

Potrivit programelor aprobate şi a conţinutului actelor normative adoptate, aceste servicii comunitare fac parte din categoria serviciilor publice administrative care sunt gestionate în mod direct de către administraţia publică centrală şi locală şi între care se instituie şi trebuie să se realizeze o cooperare permanentă.

O parte dintre aceste servicii publice comunitare sunt organizate sub forma unor structuri interioare, respectiv compartimente de lucru ale Consiliilor judeţene şi/sau locale, iar  altele ca  structuri  exterioare  ale acestora,  având statutul de peroane juridice. De asemenea, o altă parte dintre  serviciile  comunitare  se  înfiinţează  în  cadrul  Prefecturilor  judeţene şi a municipiului Bucureşti. Ele au de îndeplinit o serie de atribuţii prin colaborare cu serviciile publice comunitare din cadrul Consiliilor locale, între care s-a instituit şi trebuie să existe o permanentă colaborare.

Serviciile publice comunitare se deosebesc atât de serviciile desconcentrate ale administraţiei publice, cât şi de serviciile administraţiei locale, deoarece, trebuie să reţinem că, ele se află în raporturi de dublă subordonare, atât pe orizontală cât şi pe verticală. Spre exemplu, deşi unele dintre aceste servicii publice comunitare se organizează în cadrul Consiliilor judeţene sau a Consiliilor locale, activitatea acestora este coordonată şi controlată de către organele de specialitate ale administraţiei publice centrale.

4.1. Serviciile publice comunitare de evidenţă a populaţiei

În conformitate cu prevederile articolului 1 alineat 1 din Ordonanţa Guvernului nr.84 din 30 august 2001 „serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanei, se organizează la nivelul Consiliilor locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, precum şi la nivelul Consiliilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti” prin reorganizarea compartimentelor de stare civilă din aparatul propriu al Consiliilor locale şi a formaţiunilor locale de evidenţă a populaţiei din structura Ministerului Administraţiei şi Internelor. De asemenea, se înfiinţează servicii publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor şi în cadrul sectoarelor municipiului Bucureşti, prin reorganizarea compartimentelor de stare civilă din aparatul propriu al Consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi activităţii de evidenţă a populaţiei din structura Serviciului de evidenţă informatizată a persoanei al municipiului Bucureşti din structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Serviciile publice comunitare pentru evidenţa persoanelor asigură întocmirea, păstrarea, evidenţa şi eliberarea, în sistem de ghişeu unic, a actelor de stare civilă, a cărţilor de identitate, a cărţilor de alegător, a listelor electorale permanente, a permiselor de conducere şi a certificatelor de înmatriculare  a  autovehiculelor,  precum  şi  eliberarea paşapoartelor simple.

Serviciile publice comunitare judeţene şi ale municipiului Bucureşti funcţionează ca instituţii publice de interes judeţean, respectiv municipal, cu personalitate juridică. Ele gestionează, în regim extra-bugetar, veniturile  încasate din activităţile de eliberare a documentelor, din valorificarea formularelor utilizate în procesul de eliberare a acestora şi din furnizarea, în condiţiile legii, a datelor referitoare la persoană, precum şi din donaţii şi sponsorizări. În principal, finanţarea cheltuielilor curente şi de capital se asigură din venituri extra-bugetare şi din subvenţii de la bugetele locale, judeţene şi ale municipiului Bucureşti.

Activitatea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor este coordonată de secretarul general al judeţului şi al municipiului Bucureşti, sau de secretarul municipiului, sectorului municipiului Bucureşti, oraşului sau comunei, după caz.

Potrivit prevederilor articolului 2 din Ordonanţa Guvernului nr.84/2001, însă, coordonarea şi controlul metodologic al serviciilor publice comunitare se asigură în mod unitar de către Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, care este organizat şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în componenta Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Din analiza conţinutului acestor dispoziţii rezultă, fără echivoc, faptul că serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor au o dublă subordonare (atât faţă de autorităţile publice locale, care hotărăsc cu privire la înfiinţarea lor, cât şi faţă de administraţia publică centrală care asigură îndrumarea şi controlul tehnic de specialitate asupra activităţii acestor servicii).

Dubla natură a componentei  de subordonare  impune lămurirea şi delimitarea competenţei administraţiei publice locale, comparativ cu cea a administraţiei publice centrale. În acest sens, considerăm că administraţia publică locală, printre altele, este competentă: să decidă înfiinţarea lor, să aprobe organigrama şi numărul de personal, să numească şi revoce din funcţie conducerea acestor servicii, să stabilească salariile, să gestioneze celelalte resurse la dispoziţie ş.a.  Aceste  atribuţii,  deşi nu sunt precizate  şi de Ordonanţa  Guvernului nr.84/2001,  pot fi deduse din economia textului Legii administraţiei publice locale  nr.215/2001, care, în articolul 38 alineat 1 litera „i” şi în articolul 107 alineat 1 litera „h” stipulează dreptul Consiliilor locale şi judeţene de a înfiinţa instituţii publice, societăţi comerciale şi servicii publice de interes local, respectiv judeţean.

În conformitate cu aceleaşi texte de lege, Consiliile locale si judeţene îndeplinesc şi următoarele atribuţii:

• urmăresc, controlează şi analizează activitatea serviciilor publice înfiinţate;
• instituie, cu respectarea criteriilor generale stabilite prin lege, norme de organizare şi funcţionare pentru aceste servicii publice;
• numesc şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, conducătorii serviciilor publice din subordinea lor;
• aplică sancţiuni disciplinare, în condiţiile legii, persoanelor pe care le-au numit.

Atribuţiile Consiliilor locale şi judeţene se referă şi la serviciile publice comunitare care nu sunt altceva decât o subcategorie a serviciilor publice de interes local sau judeţean, după caz.

In eventualitatea în care unele dintre atribuţii, prevăzute de Legea nr.215/2001, ar putea fi date, prin lege specială, în competenţa administraţiei publice centrale, se va aplica reglementarea specială, potrivit principiului lex specialia generalibus derogat. Este însă necesar ca reglementarea specială să aibă cel puţin aceeaşi forţă juridică cu reglementarea generală, ceea ce nu este cazul pentru Ordonanţa Guvernului nr.84/2001.

Pe de altă parte, atribuţiile principale ale administraţiei publice centrale (Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor) cu privire la serviciile publice comunitare locale sunt prevăzute în articolul 14 din Ordonanţa Guvernului nr.84/2001, acestea fiind următoarele:

• asigurarea punerii în aplicare unitară a reglementărilor legale în domeniul evidenţei persoanelor, a stării civile şi a schimbării pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice;
• elaborarea normelor şi metodologiilor de lucru utilizate de serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor;
• administrarea Registrului naţional de evidenţă a persoanelor care conţine datele de identificare şi adresele tuturor cetăţenilor români, precum şi imaginile posesorilor de cărţi de identitate;
• furnizarea, în condiţiile legii, a datelor de identificare a persoanei solicitate de autorităţi şi instituţii publice, agenţi economici şi de alte persoane juridice, pentru derularea unor acţiuni de interes general reglementate prin acte normative;
• asigurarea compatibilităţii sistemelor informaţionale care stochează şi prelucrează date referitoare la persoană;
• punerea în aplicare, împreună cu celelalte instituţii abilitate, a reglementărilor privind confidenţialitatea şi protecţia datelor referitoare la persoană;
• gestionarea sistemului informatic de evidenţă a persoanelor;
• asigurarea dotării serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, precum şi furnizarea registrelor de stare civilă şi a materialelor necesare emiterii cărţilor de identitate, a cărţilor de alegător şi a certificatelor de stare civilă;
• colaborarea cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale pentru constituirea unor registre permanente, potrivit legii.

Va trebui să mai reţinem şi că Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor îndeplineşte şi funcţiile de:

1. a) strategie: presupune fundamentarea direcţiilor de dezvoltare pentru optimizarea fluxului de actualizare şi de valorificare a datelor referitoare la persoană, creşterea calităţii serviciilor prestate pentru cetăţean şi perfecţionarea mijloacelor utilizate pentru stocarea şi prelucrarea datelor;
2. b) reglementare: asigură elaborarea, printre altele, de acte normative necesare pentru armonizarea cu legislaţia comunitară, precum şi a actelor normative cu caracter intern - instrucţiuni, norme şi metodologii de lucru - pentru serviciile publice comunitare;
3. c) autoritate de stat: urmăreşte aplicarea şi respectarea reglementărilor legale în domeniul eliberării actelor de stare civilă, a actelor de identitate, a permiselor de conducere, a certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor şi întocmirea listelor electorale permanente;
4. d) sprijin, îndrumare şi control a activităţii serviciilor publice comunitare.

Serviciile publice comunitare asigură atât întocmirea, păstrarea, evidenţa şi eliberarea actelor de stare civilă, a cărţilor de identitate, a cărţilor de alegător şi a listelor electorale, cât şi primirea cererilor de eliberare a paşapoartelor simple, a permiselor de conducere, a certificatelor de înmatriculare a vehiculelor şi a plăcilor cu numere de înmatriculare în sistem de ghişeu unic.

            Astfel, potrivit articolului 5 din Ordonanţa Guvernului nr.84/2001, serviciile publice comunitare locale au următoarele atribuţii:

1. eliberează, în sistem de ghişeu unic, certificatele de stare civilă, cărţile de identitate, cărţile de alegător, paşapoartele simple, permisele de conducere şi certificatele de înmatriculare a autovehiculelor;
2. înregistrează actele şi faptele de stare civilă , precum şi menţiunile şi modificările intervenite în statutul civil, în domiciliul şi reşedinţa persoanei, în condiţiile legii;
3. întocmesc şi păstrează registrele de stare civilă, în condiţiile legii;
4. întocmesc, completează, rectifică, anulează sau reconstituie actele de stare civilă, precum şi orice menţiuni făcute pe actele de stare civilă şi pe actele de identitate, în condiţiile legii;
5. constituie, actualizează şi administrează Registrul local de evidenţă a persoanei, care conţine datele de identificare şi de adresă ale cetăţenilor având domiciliul în raza de competenţă teritorială a serviciului public comunitar local respectiv;
6. furnizează, în condiţiile legii, datele de identificare şi de adresă ale persoanei către autorităţile şi instituţiile publice centrale, judeţene şi locale, agenţii economice şi către cetăţeni;
7. întocmesc listele electorale permanente;
8. constată contravenţiile şi aplică sancţiuni, în condiţiile legii
9. primesc cererile şi documentele necesare în vederea eliberării paşapoartelor simple, permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor şi le înaintează, după caz, serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor, respectiv serviciilor abilitate cu evidenţa şi producerea permiselor de conducere şi a certificatelor de înmatriculare;
10. primesc paşapoartele simple, permisele de conducere şi certificatele de înmatriculare a autovehiculelor, întocmite de serviciile publice comunitare judeţene, respectiv ale municipiului Bucureşti, pe care le eliberează solicitanţilor;
11. ţin registre de evidenţă pentru fiecare categorie de documente eliberate.

Serviciile publice comunitare judeţene, respectiv ale municipiului Bucureşti  îndeplinesc următoarele atribuţii principale:

1. constituie, actualizează şi valorifică Registrul judeţean de evidenţă a persoanei şi Registrul judeţean de evidenţă a permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor;
2. coordonează şi controlează metodologic activitatea serviciilor publice comunitare;
3. controlează modul de gestionare şi de întocmire a registrelor de stare civilă şi a listelor electorale permanente de alegător;
4. asigură producerea şi emiterea certificatelor de stare civilă, a cărţilor de identitate, a permiselor de conducere şi a certificatelor de înmatriculare, a autovehiculelor, precum şi a cărţilor de alegător;
5. monitorizează şi controlează modul de respectare a prevederilor legale în domeniul asigurării datelor referitoare la persoană;
6. gestionează resursele materiale şi de dotare necesare activităţii proprii;
7. ţin evidenţa şi păstrează registrele de stare civilă (exemplarul 2) şi efectuează menţiuni pe acestea, conform comunicărilor primite.

4.2. Serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor

Serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor, şi serviciile publice regim permise de conducere şi înmatriculare a autovehiculelor sunt reglementate prin Ordonanţa Guvernului nr.83/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi serviciilor comunitare  regim permise de  conducere  şi  înmatriculare  a vehiculelor. Ambele se organizează în cadrul aparatului propriu al prefecturilor.

Astfel, serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor se înfiinţează sub forma unui compartiment al aparatului propriu al Prefecturilor, prin reorganizarea formaţiunilor teritoriale de paşapoarte din cadrul serviciilor judeţene de evidenţă informatizată a persoanei din structura Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Ele  asigură întocmirea, păstrarea, evidenţa şi eliberarea paşapoartelor simple.

Serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor au următoarele atribuţii principale:

1. soluţionează cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple ori de prelungire a valabilităţii acestora, în conformitate cu prevederile legii, ale tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte;
2. asigură eliberarea paşapoartelor simple în colaborare cu serviciile comunitare locale de evidenţă a persoanelor din subordinea Consiliilor municipale, orăşeneşti şi comunale, precum şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti;
3. administrează, gestionează şi valorifică registrele judeţene, respectiv ale municipiului Bucureşti de evidenţă a paşapoartelor;
4. asigură înscrierea de menţiuni în paşapoarte, în condiţiile legii;
5. organizează, la nivelul judeţului şi al municipiului Bucureşti, gestionarea şi controlul eliberării paşapoartelor.

Potrivit articolului 2 din Ordonanţa Guvernului nr.83/2001, coordonarea şi controlul metodologic al acestor servicii publice comunitare se asigură de către Direcţia Generală pentru Paşapoarte, respectiv Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

În scopul bunei finalităţi a activităţii de eliberare a paşapoartelor, serviciile publice comunitare din cadrul Prefecturilor trebuie să conlucreze permanent cu serviciile publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor. Astfel, potrivit articolului 12 alineat 1 din Ordonanţa Guvernului nr.83/2001, cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple ori de prelungire a valabilităţii acestora se depun de către cei interesaţi la serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor în a căror rază teritorială îşi au domiciliul.

Aceste servicii publice preiau cererile respective şi le transmit, în mod operativ, spre soluţionare serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor din cadrul Prefecturilor. Aceste din urmă servicii publice analizează cererile depuse, emit paşapoartele simple solicitate de cetăţeni sau, după caz, înscriu menţiunile necesare în acestea şi le transmit operativ serviciilor publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor care le eliberează solicitanţilor.

4.3. Serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi

       înmatriculare a autovehiculelor

Serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor se înfiinţează în cadrul aparatului propriu al Prefecturilor, prin reorganizarea compartimentelor regim permise de conducere şi certificate de înmatriculare din cadrul serviciilor judeţene de evidenţă informatizată a persoanei din structura Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Aceste servicii publice au următoarele atribuţii principale:

1. constituie, actualizează, valorifică Registrul judeţean de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate;
2. organizează examenele pentru obţinerea permiselor de conducere, în condiţiile legii;
3. asigură emiterea permiselor de conducere, a certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor şi a plăcilor cu numere de înmatriculare pentru vehicule rutiere;
4. soluţionează cererile pentru eliberarea permiselor de conducere, a certificatelor de înmatriculare şi a plăcilor cu numere de înmatriculare pentru vehicule rutiere, în condiţiile legii;
5. monitorizează şi controlează modul de respectare a prevederilor legale în domeniul protecţiei datelor referitoare la persoană;
6. gestionează resursele materiale şi de dotare necesare activităţii proprii.

În exercitarea atribuţiilor lor, aceste servicii publice comunitare cooperează cu serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa persoanelor.

Coordonarea şi controlul metodologic al acestor servicii publice comunitare se asigură de către Direcţia Generală de Paşapoarte, respectiv Direcţia regim de permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Potrivit articolului 3, din Ordonanţa Guvernului nr.83/2001, Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin intermediul celor două direcţii, va asigura punerea în aplicare, într-o concepţie unitară, a legislaţiei în vigoare în domeniul paşapoartelor simple, respectiv din domeniul permiselor de conducere şi al certificatelor de înmatriculare, precum şi a programelor de reformă privind apropierea administraţiei publice de cetăţeni.

5. Serviciile publice comunitare pentru situaţii de urgenţă

În  conformitate cu  prevederile  articolului 1  din Ordonanţa  Guvernului  nr.88/200, serviciile publice comunitare pentru situaţii de urgenţă se organizează în subordinea Consiliilor judeţene, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, a Consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

Aceste servicii publice se împart în: servicii profesioniste şi servicii voluntare.

Serviciile publice profesioniste se înfiinţează în subordinea Consiliilor judeţene şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, prin preluarea de la Ministerul Administraţiei şi Internelor a structurilor unificate ale Inspectoratelor de protecţie civilă şi a Grupurilor şi Brigăzilor de pompieri militari.

Serviciile publice comunitare voluntare se organizează în subordinea Consiliilor locale prin unificarea serviciilor publice de pompieri civili şi a formaţiunilor de protecţie civilă din subordinea acestora. Aceste servicii publice comunitare vor fi transformate în servicii profesioniste, odată cu dotarea şi asigurarea resurselor necesare.

Serviciile publice comunitare sunt supuse unei duble subordonări, atât faţă de administraţia publică locală, cât şi faţă de administraţia publică centrală. Astfel, conducerea activităţii acestor servicii publice se face, pe de o parte, de către preşedintele Consiliului judeţean şi de primarul general al municipiului Bucureşti, respectiv de primarii localităţilor, iar, pe de altă parte, coordonarea şi controlul metodologic al acestor servicii publice se fac de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (articolul 7 şi articolul 11 alineat 1 din O.G. nr.88/2001). De asemenea, regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor publice comunitare se întocmeşte pe baza metodologiei elaborate de Inspectoratul General şi se aprobă de Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, respectiv de Consiliile locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor. În fine, structura organizatorică şi dotarea serviciilor publice comunitare se aprobă de Consiliile judeţene şi locale pe baza criteriilor minime de performanţă elaborate de Inspectoratul General şi aprobate prin ordinul ministrului administraţiei şi internelor.

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, demilitarizat, cu personalitate juridică şi funcţionează în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Serviciile publice comunitare şi Inspectoratul General fac parte din forţele de protecţie ale sistemului de securitate naţională şi au ca scopuri principale: apărarea vieţii, bunurilor şi mediului împotriva incendiilor şi dezastrelor, precum şi realizarea măsurilor de protecţie civilă.

Inspectoratul General asigură, la nivel naţional, punerea în aplicare, într-o concepţie unitară, a legislaţiei în vigoare în domeniile date în competenţa sa, precum şi coordonarea şi controlul metodologic al serviciilor publice comunitare.

6. Serviciile publice comunitare pentru cadastru şi agricultură

În conformitate  cu prevederile  articolului  1 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2001, serviciile publice comunitare pentru cadastru şi agricultură se înfiinţează la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.

Ele pot fi organizate fie sub forma unor compartimente distincte în cadrul aparatului propriu al Consiliilor locale, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat potrivit legii, fie ca servicii publice cu personalitate juridică în subordinea Consiliilor locale. Îndrumarea tehnico-metodologică a acestor servicii publice se asigură de oficiile judeţene de cadastru, geodezie şi cartografie şi de direcţiile generale judeţene pentru agricultură şi industrie alimentară (articolul 1 alineat 3 din O.G. nr.13/2001).

Serviciile publice comunitare pentru cadastru şi agricultură sunt investite cu următoarele atribuţii principale:

1. participă la acţiunea de delimitare a teritoriului administrativ al comunei, oraşului sau municipiului şi asigură conservarea punctelor de hotar materializate prin borne;
2. efectuează măsurători topografice pentru punerea în posesie pe amplasamentele stabilite de Consiliile locale de aplicare a Legii fondului funciar;
3. întocmeşte fişele de punere în posesie;
4. constituie şi actualizează evidenţa proprietăţilor imobiliare şi a modificărilor aduse acestora;
5. constituie şi actualizează evidenţa terenurilor care fac parte din domeniul public sau privat;
6. delimitează exploataţiile agricole din teritoriul administrativ al localităţilor;
7. fac propuneri şi avizează proiectele de organizare şi funcţionare a exploataţiilor agricole şi aplică în teren elementele necesare pentru funcţionarea acestora;
8. fac propuneri şi avizează proiectele pentru amenajarea reţelei de drumuri, de alimentare cu apă, de irigaţii;
9. urmăresc modul în care deţinătorii de terenuri asigură cultivarea acestora;
10. furnizează date pentru completarea şi ţinerea la zi a registrului agricol;
11. acordă consultanţă agricolă, urmăresc aplicarea tehnologiilor adecvate şi iau măsuri de protecţie fitosanitară;
12. acordă consultanţă în domeniul zootehniei şi asigură operaţiunile de însămânţare artificială;
13. iau măsuri pentru prevenirea îmbolnăvirii animalelor şi asigură efectuarea tratamentelor în cazul îmbolnăvirilor;
14. întocmesc documentaţiile necesare pentru acordarea de sprijin producătorilor agricoli, în condiţiile prevăzute de lege, şi urmăresc realizarea acestor acţiuni;
15. alte atribuţii stabilite prin lege sau însărcinări primite de la Consiliile locale ori de la primăriile localităţilor.

Activităţile serviciilor publice comunitare pentru cadastru şi agricultură care presupun prestări de serviciu la cererea cetăţenilor se execută pe bază de taxe stabilite de Consiliile locale, potrivit legii.

Numărul şi specialităţile profesionale ale personalului din cadrul acestor servicii publice comunitare se stabilesc de Consiliile locale care le înfiinţează, în funcţie de specificul activităţilor, de mărimea unităţilor administrativ-teritoriale şi de posibilitatea de finanţare.

Potrivit articolului 5 alineat 1 din Ordonanţa Guvernului nr.13/2001, Consiliile locale au obligaţia să înfiinţeze societăţi comerciale pentru preluarea şi valorificarea produselor agroalimentare de la producătorii individuali, de la exploataţiile agricole asociative şi de la exploataţiile familiale. Asemenea societăţi comerciale pot fi înfiinţate şi prin asocierea între mai multe Consilii locale. În acest scop, serviciile publice pentru cadastru şi agricultură au obligaţia să acorde consultanţă şi să coordoneze înfiinţarea acestor societăţi comerciale. De asemenea, aceste servicii publice vor acorda consultanţă şi sprijin producătorilor agricoli pentru valorificarea producţiei vegetale şi animaliere (articolul 5 alineat 2 din O.G. nr.13/2001).

7. Regiile autonome

În Conformitate cu prevederile Legii nr.15/1990, regiile autonome se organizează şi funcţionează în ramurile strategice ale economiei naţionale şi în alte domenii stabilite de Guvern. Rezultă, deci, că aceste regii fac parte din categoria stabilimentelor publice şi au drept obiect de activitate realizarea unor servicii publice economice de interes major pentru stat sau unităţile administrativ-teritoriale. Considerăm că, în această situaţie, pot fi asimilate autorităţilor administrative, în sens larg, şi, deci, pot emite acte administrative supuse controlului de contencios administrativ.

Din economia textului legii rezultă că regiile autonome se pot înfiinţa, după cum sunt de interes naţional sau de interes local, fie pe baza hotărârii Guvernului, fie prin hotărâre a organelor judeţene şi municipale ale administraţiei publice, prin care se stabilesc obiectul de activitate, patrimoniul, denumirea şi sediul principal. Regiile autonome pot înfiinţa, în cadrul structurii lor organizatorice: uzine, fabrici, servicii, sucursale şi altele necesare îndeplinirii obiectului de activitate.

            Dacă, pentru regiile autonome de interes naţional am precizat domeniile de activitate avute în vedere de legiuitor, în ceea ce priveşte regiile autonome de interes local aceste domenii pot privi: gospodăria comunală, spaţiile locative, distribuirea energiei termice, amenajarea şi întreţinerea străzilor şi a celorlalte spaţii publice, transporturile locale ş.a.

Ordonanţa Guvernului nr.15/1993 a adus o serie de precizări cu privire la condiţiile ce trebuie îndeplinite  pentru  ca  o  activitate  să  fie  organizată  sub  forma unei regii autonome de interes naţional, astfel:

1. să constituie monopol de stat, în sensul unei activităţi de producţie sau de prestări de servicii care, datorită necesităţii unor tehnologii specifice sau a unor investiţii de capital cu costuri ridicate, nu se poate realiza în condiţii de eficienţă normală în unităţi concurenţiale sau care ar deveni concurenţiale pe termen mediu;
2. să fie de interes public;
3. să producă bunuri şi să presteze servicii esenţiale pentru apărarea ţării şi siguranţei naţionale.

Regiile autonome  sunt conduse de către Consiliul de administraţie numit prin ordin, de ministrul de resort, sau, după caz, prin hotărârea Consiliului local, respectiv a Consiliului judeţean, iar activitatea curentă este condusă de un director general sau un director economic numit de ministrul de resort, respectiv de Consiliul local sau judeţean, după caz, sub a cărei autoritate funcţionează. În acest sens, anual, consiliul de administraţie prezintă un raport ministrului de resort sau unităţii administrativ-teritoriale locale, în referire la rezultatele activităţii precedente şi programul de activitate pentru anul în curs.

Patrimoniul regiilor autonome este constituit din bunuri care fac parte din domeniul privat şi din domeniul public de interes naţional sau local. Trebuie precizat că bunurile care aparţin domeniului public, fiind inalienabile, nu pot fi înstrăinate, sunt date doar în administrarea regiilor autonome şi trebuie evidenţiate separat în patrimoniul acestora. Asupra lor nu se pot constitui nici un fel de garanţii.

În exercitarea dreptului de proprietate şi/sau de administrare, regia autonomă are dreptul de a se folosi, în mod autonom, de bunurile pe care le are în patrimoniu, în vederea realizării scopului pentru care a fost constituită, acoperirii cheltuielilor, amortizarea investiţiilor, rambursării creditelor, obţinerii unui profit, constituirii fondului de rezervă şi a fondului de dezvoltare, plăţii taxelor, impozitelor şi a celorlalte vărsăminte, prevăzute de lege.

Cât priveşte bunurile imobile de interes privat, înstrăinarea unor bunuri în valoare de peste zece milioane lei se poate face numai cu aprobarea ministrului de resort.

Bugetul de venituri şi cheltuieli ale regiilor autonome de interes naţional se aprobă de Guvern, iar cel al regiilor autonome de interes local se aprobă, după caz, de Consiliile locale sau judeţene, odată cu bugetul unităţii administrativ-teritoriale respective.